Appeal deadline for guilty plea agreements: computation from service of minute and inadmissibility of financial hardship as serious impediment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 49 din data de 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 28 septembrie 2018, în Dosarul nr. x/2017, între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 RON, reprezentând 120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută de art. 348 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen. privind consecinţele neexecutării, cu rea credinţă, a pedepsei amenzii, numărul zilelor - amendă neexecutate urmând a fi înlocuite cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, unei zile amendă corespunzându-i o zi de închisoare.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 230 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., solicitând, în esenţă, renunţarea la aplicarea pedepsei amenzii penale, întrucât nu are un loc de muncă remunerat şi nu obţine decât venituri sporadice, care nu îi asigură nici măcar necesarul zilnic de trai.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 ianuarie 2019, sub nr. x/2018.

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2019, inculpatul A. a solicitat repunerea în termenul de apel, arătând că, iniţial nu a dorit să atace sentinţa curţii de apel, însă în perioada iernii a fost plecat la rude, întrucât nu se putea întreţine, iar la momentul revenirii la domiciliu a constatat că nu va avea venituri suficiente pentru achitarea obligaţiilor asumate iniţial.

Analizând cererea de repunere în termenul de apel formulată inculpatul A., Înalta Curte constatată următoarele:

Prioritar, se impune stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de apel în procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei, întrucât premisa unei cereri de repunere în termen este aceea a depăşirii termenului imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Astfel, se observă că, potrivit art. 488 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485 şi 486, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, apelul poate fi declarat în condiţiile art. 409, care se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, art. 407 alin. (1) din C. proc. pen., intitulat "comunicarea hotărârii" statuează că, după pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părţilor, persoanei vătămate şi, în cazul în care inculpatul este arestat, administraţiei locului de deţinere, în vederea exercitării căii de atac.

Or, din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă în mod clar că termenul de declarare a apelului este de 10 zile şi curge de la comunicarea unei copii a minutei hotărârii prin care s-a soluţionat acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Împrejurarea că art. 488 din C. proc. pen. nu face trimitere şi la art. 410 din acelaşi act normativ, care reglementează termenul de declarare a apelului, nu justifică o interpretare contrară, respectiv că termenul de 10 zile curge de la comunicarea hotărârii motivate, întrucât dispoziţiile art. 488 alin. (1) trebuie interpretate potrivit art. 407 alin. (1) din C. proc. pen., care reglementează comunicarea unei hotărâri în vederea exercitării căii de atac.

De altfel, legiuitorul a prevăzut în mod expres în cuprinsul textului de lege situaţiile în care termenul pentru declararea unei căi de atac curge de la comunicarea hotărârii motivate (cu titlu de exemplu art. 428, art. 435 din C. proc. pen.).

În continuare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 411 alin. (1) din C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Astfel, se observă că, prin instituţia repunerii în termen, legiuitorul a reglementat, în mod expres, condiţiile în care se poate înlătura sancţiunea decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea acestuia.

În acest sens, trebuie subliniat că, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, pentru admiterea unei cereri de repunere în termenul de apel trebuie îndeplinite două condiţii cumulative, respectiv întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel să fie făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

În ceea ce priveşte prima condiţie, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că o cauză temeinică de împiedicare, în sensul prevederilor menţionate, "constă fie în existenţa cazului fortuit sau a forţei majore, fie în existenţa unei alte cauze care l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu putea acţiona în conformitate cu interesele sale şi în lipsa căreia ar fi acţionat în conformitate cu aceste interese" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 3180 din 18 mai 2006, www.x.ro).

Or, împrejurările invocate de inculpat, respectiv că a fost plecat la rude ulterior comunicării hotărârii, iar la momentul revenirii la domiciliu a constatat că nu va avea venituri suficiente pentru achitarea obligaţiilor asumate iniţial, ceea ce l-a determinat să formuleze prezenta cale de atac, nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare. Aşadar, inculpatul A. nu s-a aflat în situaţia cazului fortuit, a forţei majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum îi cereau interesele şi cum ar fi făcut-o în absenţa acestora.

De altfel, în cererea de repunere în termenul de apel formulată, inculpatul a menţionat că, iniţial, nu a dorit să atace sentinţa instanţei de fond.

Prin urmare, cererea inculpatului de repunere în termenul de apel nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă.

Examinând, în continuare, excepţia tardivităţii căii de atac, Înalta Curte constată că, minuta Sentinţei penale nr. 49 din data de 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 decembrie 2018.

Împotriva hotărârii Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel inculpatul A. la data de 09 ianuarie 2019 (potrivit ştampilei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curţi).

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. pen., pentru inculpat, termenul de apel este de 10 zile, şi curge, aşa cum s-a menţionat anterior, de la comunicarea copiei minutei hotărârii.

De asemenea, conform art. 269 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socoteşte ziua la care începe să curgă termenul şi nici ziua în care acesta se împlineşte.

Aşadar, având în vedere că minuta Sentinţei penale nr. 49 din data de 05 decembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatului la data de 17 decembrie 2018, termenul pentru formularea apelului, prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. pen., a expirat la data de 28 decembrie 2018.

Ca atare, declararea apelului la data de 09 ianuarie 2019, cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinţa respingerii apelului ca tardiv formulat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 488 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 49 din data de 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de inc. A.

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 49 din data de 05 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 554 de RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN