Withdrawal of appeal against dismissal of unconstitutionality exception for judicial composition statutes lacking direct relevance to criminal proceeding

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 52 alin. (1) Legea nr. 304/2004.

Pentru a dispune astfel, prin decizia penală menţionată, cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată de recurentul A., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa are obligaţia de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, modificată.

Astfel, în cauză s-a constatat că excepţia a fost invocată, în faţa completului desemnat să soluţioneze recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 20/C/08.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, de recurentul-contestator A., parte în cauză, fiind îndeplinite exigenţele art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 modificată.

De asemenea, dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale sub aspectul criticat.

Sub aspectul legăturii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu soluţionarea cauzei de faţă s-a constatat că nu este îndeplinită această condiţie.

În acest sens, pornind de la obiectul prezentei cereri, s-a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile menţionate, acestea putând fi valorificate exclusiv cu ocazia formulării unei acţiuni civile la instanţa competentă de contencios administrativ împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost aprobată înfiinţarea prezentului complet.

Prin urmare, s-a apreciat că examinarea constituţionalităţii acestor dispoziţii în actuala etapă procesuală este lipsită de eficienţă juridică.

S-a menţionat că, mai mult decât atât, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, raportat şi la împrejurarea că în practica instanţei de contencios constituţional s-a statuat inadmisibilitatea solicitării adresate Curţii Constituţionale de a interpreta sau adăuga la un text de lege, chiar dacă formal această solicitare a fost calificată de recurentul contestator drept excepţie de neconstituţionalitate (Decizia nr. 112/10.03.2015 pronunţată de Curtea Constituţională a României, M. Of. 255/16.04.2015).

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, contestatorul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.05.2019, fiind stabilit termen de judecată la data de 07.06.2019, când, faţă de cererea de amânare formulată de recurent pentru a-şi pregăti apărarea, cauza a fost amânată la data de 21 iunie 2019.

La termenul de judecată din 21.06.2019, cu titlu prealabil, s-a dispus dezataşarea din dosarul Înaltei Curţi a apelului declarat împotriva Deciziei penale nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că la dosarul cauzei se regăsesc două căi de atac distincte şi întrucât obiectul cu care a fost înregistrat dosarul de faţă este recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a dispus dezataşarea de la dosarul cauzei a declaraţiei de apel şi înaintarea acesteia în vederea repartizării aleatorii, copie de pe aceasta urmând a fi păstrată la dosarul cauzei.

Totodată, la acest termen de judecată, recurentul A., fiind prezent personal în faţa Înaltei Curţi, a învederat instanţei că îşi retrage recursul formulat în cauză împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere declaraţia recurentului A. în sensul retragerii prezentei căi de atac, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 7/R din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN