Execution of European Arrest Warrant: Validity of charges and refusal grounds in international cooperation for serious offenses.

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 113/F din data de 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2019 de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord faţă de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 22.05.2019, ora 19:52, până la data de 23.05.2019, ora 19:52, şi a fost arestată provizoriu pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.05.2019 şi până la data de 21.06.2019 inclusiv.

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a reţinut de către instanţă că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. x/2019, solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 17 mai 2019 pe numele persoanei solicitate A.

Prin aceeaşi sesizare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat ca instanţa de judecată să dispună arestarea persoanei solicitate pentru o perioada de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Sesizarea a fost motivată sub aspectul situaţiei de fapt prin aceea că persoana solicitată A. a ţinut în sclavie sau servitute o persoana între 30.05.2015 şi 27.03.2019; a conspirat în Anglia şi Ţara Galilor (cu B. şi alţii) pentru că a organizat călătoria unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană între 30.05. 2015 şi 27.03.2019; a ţinut o persoană în stare de sclavie sau servitute în Anglia şi Ţara Galilor (cu B. şi alţii) între 30.07. 2015 şi 26.03.201 cu încălcarea art. 1 din Legea privind Sclavia Modernă din 2015 între 30.05. 2015 şi 27.03.2019; a facilitat călătoria unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană între 30.07. 2015 şi 27.03.2019; a luat din Anglia şi Ţara Galilor bunurile penale între 30.05.2015 şi 27.03.2019; a exploatat prostituţia pentru foloase materiale între 1.01.2012 şi 27.03.2019 în Anglia şi Ţara Galilor; a conspirat în vederea traficului exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane; a conspirat în vederea exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane; a conspirat în vederea exploatării pentru obţinerea de foloase materiale de la data de 01.01.2012 pana la 27.03.2019 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane.

La sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost ataşată documentaţia aferentă: mandatul european de arestare emis de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pe numele persoanei solicitate A., însoţit de traducerea în limba română.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2019, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă - drepturile persoanei reţinute/arestate în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 17.05.2019 de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pe numele persoanei solicitate A., în corelaţie cu normele juridice - naţionale şi europene - incidente în materie, prima instanţă a constatat că pe numele persoanei solicitate A. se solicita arestarea şi predarea sub acuzaţia de săvârşire a mai multor infracţiuni (9 fapte), respectiv:

1. Conspiraţie în Anglia şi Ţara Galilor (cu B. şi alţii) pentru că a ţinut în sclavie sau servitute o persoană între 30.05.2015 şi 27.03.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977.

2. Conspiraţie în Anglia şi Ţara Galilor (cu B. şi alţii) pentru că a organizat sau facilitat călătoria unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană între 30.05. 2015 şi 27.03.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977.

3. Ţinerea unei persoane în stare de sclavie sau servitute în Anglia şi Ţara Galilor (cu B. şi alţii) între 30.07.2015 şi 26.03.2019 cu încălcarea art. 1 din Legea privind Sclavia Modernă din 2015.

4. Facilitarea călătoriei unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană cu încălcarea art. 2 din Legea privind Sclavia Modernă din Anglia şi Ţara Galilor intre 30.07. 2015 şi 27.03.2019.

5. Luarea din Anglia şi Ţara Galilor a bunurilor penale cu încălcarea art. 327 (e) din Legea privind procedurile penale din 2002 din Anglia şi Ţara Galilor între 30.05.2015 şi 27.03.2019.

6. Exploatarea prostituţiei pentru foloase materiale cu încălcarea art. 53 (1) din Legea privind Infracţiunile Sexuale între 1.01.2012 şi 27.03.2019 în Anglia şi Ţara Galilor.

7. Conspiraţie în vederea traficului exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1.

8. Conspiraţie în vederea exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane cu Încălcarea C. pen. din 1977, art. 1.

9. Conspiraţie în vederea exploatării pentru obţinerea de foloase materiale de la data de 1.01.2012 pana la 27.03.2019 în Anglia şi Ţara Galilor împreună cu B. şi cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1.

Instanţa Curţii de Apel a reţinut, de asemenea, că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare şi se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor.

Totodată, s-a constatat că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanţa Curţii de Apel a constatat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi că nu renunţă la drepturile conferite de regulă specialităţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat prezenta contestaţie.

S-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. S-a arătat că persoana solicitată este singura întreţinătoare a celor doi copii minori, nu are un sprijin financiar, deoarece soţul este arestat în Anglia, precum şi împrejurarea că prezintă suficiente garanţii că nu se va sustrage de la cercetări.

Totodată, a învederat că mai are un sechestru de instituire bunuri într-un dosar instrumentat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, iar chiar dacă s-a disjuns cauza cu privire la aceasta, în continuare se menţin măsurile asigurătorii şi se efectuează cercetări cu privire la presupusele fapte săvârşite de către soacra sa şi de alte persoane.

A arătat că Dosarul nr. x/2016 se află de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, şi că faptele din prezentul dosar au legătură cu dosarul instrumentat în Anglia.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că persoanele supuse unei investigaţii penale nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Bucureşti - a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare.

Referitor la cea de a doua critică a contestatoarei cu privire la faptul că mandatul european de arestare nu întruneşte condiţiile cerute de lege, întrucât nu este descrisă acuzaţia adusă, Înalta Curte aminteşte că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Contrar susţinerilor apărării, mandatul european de arestare emis la data de 17 mai 2019 pe numele persoanei solicitat A., de către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord împotriva lui A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv: identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanţelor în care s-au comis infracţiunile, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor.

Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea persoanei solicitate iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Raportat la infracţiunile de săvârşirea cărora este acuzată contestatoarea, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că au corespondent în C. pen. român şi sunt printre cele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, dând loc la predare, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani.

Totodată, persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel la termenul de judecată din data de 31 mai 2019, i-au fost aduse la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conţinutul regulii specialităţii şi i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimţământului dat şi caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimţământului.

În declaraţia dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate şi că nu este de acord sa fie predată autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că a înţeles efectele consimţământului la predare, conţinutul regulii specialităţii şi că nu renunţă la efectele acestei reguli.

În ceea ce priveşte motivele opţionale de refuz invocate de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Persoana solicitată a invocat împrejurarea că are un sechestru de instituire bunuri în Dosarul nr. x/2016 care se află la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, iar chiar dacă s-a disjuns cauza cu privire la aceasta, în continuare se menţin măsurile asigurătorii şi în plus se efectuează cercetări cu privire la presupusele fapte săvârşite de mama soţului său şi de alte persoane.

Prin urmare, motivul opţional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speţă.

Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Circumstanţele personale invocate de persoana solicitată - doi copii minori în întreţinere, faptul că soţul este arestat în Anglia - nu pot constituii motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Aşadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în caz nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de împrejurări.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în statul emitent, faţă de circumstanţele cauzei şi în lipsa unor elemente concrete în raport cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este pe deplin justificată.

Înalta Curte reţine aşadar că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţile judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 113/F din data de 31 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 113/F din data de 31 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN