Influence peddling by attorney to bribe judicial executor for fraudulent property transfer: absorption of fraud into corruption offense and sufficiency of suspended sentence

Asupra apelurilor de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin Sentinţa penală nr. 399/PI din data de 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată a fost condamnat inculpatul A., cetăţean român, studii superioare, avocat în cadrul Baroului Timiş, căsătorit, un copil minor în întreţinere, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul urmează să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acestea; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. inculpatul are obligaţia să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadru Horticultura SA Timişoara sau Pieţe SA Timişoara.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 93 alin. (5) C. pen. şi art. 96 C. pen. referitoare la revocarea executării pedepsei.

În baza art. 399 C. proc. pen. s-a dispus deducerea reţinerii de 24 de ore din data de 26 septembrie 2017.

Situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu

Prin Rechizitoriul nr. x/2017 al DNA - Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimis în judecată inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Timiş, pentru comiterea a infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată reţinându-se următoarele:

Prin denunţul formulat la data de 12 aprilie 2017, B. a încunoştinţat organele de urmărire penală despre faptul că numitul A., avocat în cadrul Baroului Timiş, i-a pretins suma de 2.000 euro pentru a interveni la un executor judecătoresc, spre a-l determina pe acesta să-şi încalce atribuţiunile de serviciu, respectiv să-i permită martorului denunţător, printr-o modalitate ilicită, înstrăinarea unui imobil, aşa încât acesta să nu poată fi supus procedurii de executare silită.

În concret, în urma unui proces civil de partaj ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Caraş-Severin, martorul denunţător B. a fost obligat, prin Hotărârea nr. 488 din 8 iulie 2016, printre altele, la plata unei sulte către fosta soţie, C., în valoare de 108.483,86 RON. Prin aceiaşi hotărâre, instanţa de judecată a atribuit martorului B. mai multe bunuri mobile şi un imobil constituit din casă, curte şi grădină, cu teren în suprafaţă de 443 mp situat în com. Bozovici, înscris în CF nr. x Bozovici, cu o valoare de circulaţie estimată de 208.000 RON.

În timpul procesului de divorţ, fosta soţie a denunţătorului, C. a fost asistată de avocatul A., în calitate de apărător ales.

După pronunţarea acestei soluţii de către instanţa de fond, avocatul A. l-a contactat prin intermediul prietenei sale D. pe martorul B., stabilind a se întâlni, astfel că la data de 3 aprilie 2017, martorul denunţător B. a fost vizitat la domiciliu de către avocatul A. În timpul discuţiilor, avocatul A. ar fi prezentat fapte de natură a-i crea o stare de temere lui B., şi anume faptul că procesul civil de partaj, aflat la acea dată în apel, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, va fi judecat în maxim un termen de judecată, iar soluţia pe care o preconizează este de respingere a apelului şi de menţinere a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, arătând astfel că, după ce apelul va fi respins iar hotărârea instanţei de fond va deveni irevocabilă, fosta soţie C. va trece cât mai rapid la executarea hotărârii prin apelarea la un executor judecătoresc.

Conform denunţului formulat de B., dar şi a declaraţiei sale din data de 12 aprilie 2017, avocatul A. a afirmat faţă de martorul denunţător că el cunoaşte executorii judecătoreşti şi, fără a preciza numele acestora, a afirmat că va interveni la ei, pentru a-i determina să permită trecerea imobilului în care martorul denunţător locuieşte efectiv, pe numele unei alte persoane, aşa încât imobilul respectiv să nu mai poată fi executat în cadrul unei proceduri de executare silită. În schimbul intervenţiei sale, avocatul A. a pretins de la martorul denunţător suma de 2.000 euro.

La data de 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Timişoara, prin Hotărârea nr. 67 din 13 aprilie 2017, a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul B. împotriva încheierii de şedinţă din 07 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2016 şi, totodată, respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat de acelaşi B. împotriva Deciziei civile nr. 578 din 7 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul cu acelaşi număr.

În cauză, au fost autorizate de către procuror pe o durată de 48 ore şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, măsuri de supraveghere tehnică în perioada 19 iunie 2017 - 20 august 2017.

În urma punerii în aplicare a actelor de autorizare a activităţilor de supraveghere tehnică au rezultat probe de natură să susţină denunţul formulat de B. Astfel, din înregistrările convorbirilor ambientale efectuate în cauză de către martorul denunţător B. cu numitul A., reiese că avocatul A. i-a pretins în concret la data de 1 august 2017 martorului denunţător B. suma totală de 4.000 euro, pentru a interveni la executorul judecătoresc E., spre a-l determina pe acesta să accepte înstrăinarea de către B. către o terţă persoană a unui imobil, constând în casă de locuit situată în comuna Bozovici, aşa încât imobilul respectiv să nu mai poată fi supus procedurii de executare silită începută în Dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. E.

Astfel, la data de 1 august 2017, cu ocazia unei conversaţii ambientale ce a avut loc între martorul denunţător B. cu numitul A., acesta din urmă a afirmat că a vorbit deja cu executorul judecătoresc E. şi că acesta ar fi de acord ca în schimbul sumei de 4.000 euro, plătiţi în două tranşe a câte 2.000 euro fiecare, să accepte transferul dreptului de proprietate asupra imobilului de la martorul denunţător B. la o terţă persoană, aşa încât numita C., fosta soţie a martorului denunţător, să nu mai poată demara procedura de executare silită asupra acestui imobil, pentru recuperarea sumei de bani ce i-a fost stabilită ca sultă de către instanţa de judecată în urma procesului de partaj.

În cuprinsul conversaţiei purtate de cei doi, A. a specificat în mod clar că el împreună cu alte persoane se vor ocupa de întocmirea tuturor actelor necesare realizării acestui plan infracţional, cu condiţia ca martorul denunţător să le remită o primă tranşă de 2.000 euro din suma convenită. A specificat totodată că suma de bani trebuie să-i fie remisă lui personal şi nu executorului judecătoresc, după care împreună se vor deplasa la Oraviţa pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare.

Din conţinutul acestei conversaţii, sunt semnificative următoarele pasaje: A.: Ă lucrurile stau în felul următor: Să-mi spui dacă eşti hotărât să o rezolvăm treaba? ... trebuie să-i băgăm la …2.000 de euro, cum ţi-am spus, la executor acolo. Deci eu zic în felul următor: Decât să-i dai lui C. şi să-ţi facă poprire pe salariu şi ... Ei, cu casa, să o rezolvăm până nu vine, că dacă ea a venit şi o băgat dosarul

B.: Păi da numai, ai fost şi ai vorbit cu executorul?

A.: Păi da, am vorbit, asta e ... asta încerc să-ţi explic. Dacă vine ea şi apucă şi dă drumul la dosarul cu...cu casa, ştii să-ţi pună la vânzare casa, atunci nu mai putem face nimic. Aşa, ce se întâmplă ? Ne ocupăm de acesta! Cum? Facem noi toate treburile ca să scapi, să nu mai poată ea să-ţi scoată casa la vânzare, numai asta, până ... cu condiţia până când nu vine ea . . . . . . . . . . ., plăteşti 2.000 de euro acuma, ştii? ... Şi asta rămâne tot la tine, deci 2.000 acum, 2.000 mai încolo, ăsta, şi să ne ocupăm să facem să vindem astea.

B.: Deci trebuie eu să-i dau 4.000 lui?

A.: Da. Şi asta e tot. Şi ai scăpat de toată beleaua cu C. şi atuncia se rezolvă.

. . . . . . . . . .

B.: Trebuie să-i dau... şi cu cine ai vorbit ? Tot cu ăla? Cu E. ai vorbit?

A.: Da.

B.: Na, deci trebuie să-i dau, să fac rost de 2.000 euro lui?

A.: Da

B.: Acum prima dată. Şi după aia pe parcurs mai două?

A.: Pe parcurs, da.

B.: Da, şi trebuie să trec casa pe cineva, sau cum facem?

A.: Îţi spunem noi atuncia.

B.: Da

A.: Da

B.: Merg eu să vorbesc cu el, sau te duci tu direct?

A.: Nu. Eu, n-ai tu treabă . . . . . . . . . .tu o să vii cu mine la vânzare.

Într-o altă conversaţie purtată în mediu ambiental, ce a avut loc între cei doi la data de 19 august 2017, avocatul A. i-a cerut martorului denunţător B. să grăbească procurarea şi remiterea sumelor de bani convenite anterior, invocând faptul că numita C. ar fi împuternicit un alt avocat să înceapă în numele acesteia procedurile de executare silită, iar odată notate aceste proceduri în cartea funciară, nu ar mai putea realiza înstrăinarea imobilului către o terţă persoană. În acelaşi sens, avocatul A., i-a cerut martorului să găsească un om de încredere pe numele căruia să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului, atrăgându-i totodată atenţia ca toate aceste demersuri să le facă cât mai discret.

La data de 20 septembrie 2017 martorul denunţător B. a încunoştinţat organele de urmărire penală despre faptul că a fost sunat la telefon de către avocatul A. şi că acesta i-a transmis că are să-i comunice date importante cu referire la înţelegerea lor infracţională, stabilind a se întâlni în cursul zilei de 20 septembrie 2017 în com. Bozovici.

În urma punerii în aplicare a ordonanţei provizorii emise la data de 20 septembrie 2017 orele 13:30, a rezultat că la data respectivă, în jurul orei 15:02, numitul A. s-a deplasat la domiciliul martorului denunţător şi, conform procesului-verbal de redare a convorbirilor, în discuţia avută cu acesta l-a atenţionat că trebuie să urgenteze procurarea sumelor de bani convenite, afirmând că a vorbit din nou cu executorul judecătoresc E. şi acesta nu ar mai putea tergiversa începerea procedurilor de executare silită, solicitându-i totodată să-i remită suma de bani pretinsă, respectiv 2.000 euro în avans, iar 2.000 euro după înstrăinarea imobilului către o persoană de încredere.

În cadrul discuţiei martorul denunţător B. a arătat că în zilele următoare, respectiv în perioada 26 - 27 septembrie 2017, urmează să primească de la o rudă din Germania, printr-un curier ce va sosi în Mun. Timişoara, suma de 2.000 euro, situaţie în care avocatul A. s-a oferit din proprie iniţiativă să-l conducă cu maşina sa pe martorul denunţător de la Bozovici la Timişoara pentru a putea intra în posesia sumei de bani. Conform celor stabilite, cei doi urmează să discute din nou la telefon în cursul zilei de luni 25 septembrie 2017 pentru a stabili detaliile acestei deplasări.

În cadrul aceleiaşi discuţii, avocatul A. i-a promis martorului denunţător că, după ce va primi prima tranşă de 2.000 euro, el personal se va deplasa împreună cu acesta şi cu persoana de încredere pentru întocmirea actului de vânzare cumpărare, dându-i asigurări că tranzacţia se va desfăşura fără nici o problemă, solicitând totodată discreţie maximă.

Ulterior, respectiv în data de 26 septembrie 2017, potrivit înţelegerii anterioare, martorul denunţător B., s-a deplasat împreună cu inculpatul A., cu autoturismul acestuia din urmă, până în Mun. Timişoara, unde martorului i-a fost predată de către organele de urmărire penală suma de 2.000 euro, provenind din fondul special pentru constatarea infracţiunilor flagrante al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Această sumă de bani a fost pretinsă anterior cu titlu de avans de către inculpatul A. de la martorul B., spre a fi remisă executorului judecătoresc E., în scopurile descrise in extenso supra. Pe parcursul călătoriei până în Mun. Timişoara, inculpatul A. a reiterat martorului angajamentul infracţional pe care şi l-a asumat anterior, afirmând încă o dată că îl va determina pe executorul judecătoresc să îl sprijine pe martor în înstrăinarea frauduloasă a imobilului său, inculpatul afirmând explicit şi neechivoc că în acel moment la biroul executorului judecătoresc sunt deschise două dosare execuţionale, unul privind onorariile inculpatului din timpul procesului de partaj şi un al doilea dosar execuţional privind executarea silită a casei martorului. După remiterea celor 2.000 euro inculpatului A. a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală pentru constatarea infracţiunii flagrante, asupra inculpatului fiind găsită suma de bani remisă de martor, cu seriile corespunzătoare, potrivit procesului-verbal de notare a seriilor bancnotelor întocmit anterior la sediul D.N.A. - S.T. Timişoara.

Analizând starea de fapt şi încadrarea juridică ce se reţine în cauză, nu se pot avea în vedere exclusiv declaraţiile pro causa date de inculpat, propriile interpretări ale acestuia cu privire la starea de fapt şi la cadrul legal în care pretinde că a acţionat, toate aceste explicaţii având scopul justificat al aplicării finalmente a unui tratament sancţionator mai blând.

Dacă este justificat ca un inculpat să prezinte desfăşurarea faptelor şi interpretările sale cu privire la acestea în aşa fel încât să-şi poată exercita mai bine apărarea, în aceeaşi măsură este nejustificat ca, analizând aceste susţineri, organele judiciare să nu cenzureze cele alegate, să nu le analizeze prin filtrul propriilor raţionamente, coroborând declaraţiile inculpatului cu ansamblul probelor administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente.

Astfel, în prezenta cauză, observând dispoziţiile dreptului civil şi a celui procesual civil în materia executării silite, cu relevanţă în speţă, nu se poate reţine că faptele inculpatului, în lumina interpretării date de acesta în declaraţiile sale, ar fi la confluenţa dintre infracţiunile de trafic de influenţă şi înşelăciune, mai apropiate de această din urmă infracţiune.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-ar porni de la premisa falsă că inculpatul nu ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece în perioada săvârşirii faptelor executorul judecătoresc nu ar fi fost învestit legal cu executarea silită imobiliară asupra casei de locuit a denunţătorului, demararea acestei proceduri depinzând exclusiv de inculpat, care în calitatea sa de creditor în dosarul execuţional, nu ar fi uzat de acest drept, astfel că executorul judecătoresc nu ar fi putut nici executa silit imobilul şi nici să permită înstrăinarea sa.

În realitate, aşa cum rezultă din declaraţia de martor a executorului judecătoresc E., în cadrul procedurilor execuţionale ce se puteau întreprinde în cadrul dosarului execuţional cu care era învestit, putea finalmente să demareze şi executarea silită imobiliară, dispoziţiile legale invocate de către acesta şi reţinute şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în procedura măsurilor preventive fiind neechivoce.

Chiar dacă este real că executarea silită imobiliară se putea face la cererea inculpatului/creditor, relevant pentru corecta încadrare juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este că funcţionarul public/asimilat, avea în competenţă, în atribuţiile sale profesionale specifice, o astfel de procedură, în urma căreia s-ar fi înstrăinat imobilul în care locuieşte martorul denunţător şi cu privire la păstrarea căruia au fost purtate toate negocierile nelegitime cu inculpatul.

Analizând încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, nu pot fi valorizate nejustificat apărările acestuia şi nu se poate porni de la premisa falsă că inculpatul nu ar fi putut să consume infracţiunea de trafic de influenţă, pentru că în absenţa manifestării sale de voinţă cu privire la executarea silită imobiliară executorul judecătoresc în numele căruia pretindea sume de bani şi pe lângă care s-a oferit să intervină, nu ar fi fost învestit cu o astfel de procedură de executare silită. Raţionamentul ar fi greşit, pentru că în acest fel s-ar adăuga la lege, respectiv s-ar reţine ca o condiţie suplimentară a consumării infracţiunii de trafic de influenţă, exercitarea din oficiu sau la cerere a atribuţiilor de către funcţionarul cu privire la care făptuitorul pretinde că ar avea influenţă.

În realitate, norma de incriminare nu distinge şi nu impune ca funcţionarul să-şi exercite pretinsele atribuţii funcţionale la cerere şi, per a contrario, în situaţia în care aceste atribuţii ar fi exercitate la solicitarea/sesizarea unei persoane, consumarea infracţiunii să aibă sau nu loc după cum o astfel de solicitare/sesizare a fost sau nu făcută. Ceea ce caracterizează fapta ca trafic de influenţă este referirea la un funcţionar sau asimilat acestuia, în atribuţiile de serviciu ale căruia intră soluţionarea intereselor cumpărătorului de influenţă, în modalităţile alternative prevăzute de norma de incriminare. Aşadar, este nerelevant că aceste atribuţii vor fi exercitate din oficiu sau la cerere, cu atât mai puţin într-o situaţie ca cea din prezenta cauză, în care declanşarea procedurii depindea exclusiv de voinţa inculpatului, care astfel putea aduce atingere intereselor denunţătorului prin declanşarea momentului din care competenţele executorului judecătoresc ar fi dus la situaţia pe care denunţătorul voia să o evite, cadrul procedural existând în momentele negocierilor dintre inculpat şi cumpărătorul de influenţă.

A raţiona altfel, ar duce la situaţii absurde care ar apăra de răspundere penală ori ar diminua această răspundere în cazul în care ar fi analizate fapte prin prisma unei cerinţe suplimentare, neprevăzută de norma de incriminare.

Analizând conţinutul normelor de incriminare a celor două infracţiuni, respectiv trafic de influenţă şi înşelăciune, demn de reţinut este faptul că ambele conţin elemente de inducere în eroare în scopul obţinerii unor beneficii materiale, delimitarea fiind făcută de modul sau gradul în care a fost adusă atingere imaginii autorităţilor publice. Astfel, în cazul traficului de influenţă din condiţia ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, rezultă că, prin acest comportament, făptuitorul săvârşeşte o inducere în eroare, o înşelăciune pe care traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său, întrucât prin incriminarea unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcţionarului şi a muncii sale.

Pe de altă parte, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, este necesar ca influenţa de care s-a prevalat inculpatul să se refere la "un act care intră în îndatoririle sale de serviciu", iar persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real - legitim sau nelegitim - în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Din analiza conţinutului legal al infracţiunii de trafic de influenţă, nu se poate concluziona că inculpatul A. a indus în eroare denunţătorul nu numai cu privire la intervenţia şi influenţa sa asupra unui executor judecătoresc, ci chiar asupra existenţei procedurii, a unui act pe care acesta ar fi avut atributul de a-l mai realiza, ceea ce ar face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, ci eventual ale infracţiunii de înşelăciune,

Fără îndoială că astfel de argumente în susţinerea poziţiei inculpatului, aşa cum au fost prezentate mai sus, ar fi riguros exacte, dacă nu ar porni de la o eronată interpretare a stării de fapt, ceea ce face ca premisa raţionamentului juridic să fie greşită şi, implicit, concluzia la care s-ar ajunge

Întregul raţionament logico juridic ar porni de la premisa falsă că în momentul realizării acordului de voinţă al cumpărătorului de influenţă în a remite inculpatului sumele de bani necesare pentru ca aceasta să corupă executorul judecătoresc ar fi fost necesar ca atribuţiile funcţionale ale executorului judecătoresc să se fi exercitat din oficiu, ori să existe deja o solicitare în acest sens din partea inculpatului/creditor în dosarul execuţional pendinte.

Trebuie constatat, ca împrejurare esenţială legată de înţelegerile intervenite între denunţător şi inculpat că, sub aspect strict subiectiv, al reprezentării mentale pe care denunţătorul a avut-o, acesta se poziţiona în raport cu inculpatul în postura clientului care apelează la serviciile calificate ale unui avocat, un specialist al dreptului, care în calitate de avocat pledant urma a-i susţine interesele în cadrul procedurii execuţionale deja aflate în curs. În momentul în care a aflat de la avocat că singura cale de a păstra casa în care locuia este una ilegală, anume coruperea executorului, denunţătorul a achiesat la propunerea ce i-a fost făcută. Această propunere privea o procedură execuţională despre al cărei curs denunţătorul nu cunoştea detalii decât prin intermediul avocatului, el având deplină încredere în comunicările ce-i erau făcute de acesta.

În acest sens, în cursul urmăririi penale au fost interceptate şi înregistrate mai multe convorbiri purtate prin telefon ori în mediul ambiental, în cursul cărora inculpatul îi zugrăvea proceduri greoaie, cu detalii juridice ce depăşeau cunoştinţele martorului, în aşa fel încât acesta să aibă permanent impresia că procedura de executare silită imobiliară este în curs, că soluţionarea favorabilă a acesteia depinde doar de remiterea sumelor către executorul judecătoresc care urma a sprijini demersurile ilegale, prin amânarea etapelor execuţionale până la securizarea imobilului, prin simularea unei înstrăinări către o persoană de încredere denunţătorului.

Astfel, inculpatul A. preciza fără echivoc chiar şi în momentele imediat prinderii în flagrant că sunt înregistrate la executorul judecătoresc două dosare execuţionale distincte, unul privind suma reprezentând onorariul său avocaţial şi un altul în care era în curs executarea silită a casei denunţătorului, aşadar apărările sale ulterioare, prin care a susţinut că niciodată nu i-ar fi spus denunţătorului decât că urmăreşte să-şi recupereze propriul onorariu şi nimic altceva, nu au corespondent în realitate. Fragmentul este ilustrativ cu privire la faptul că discuţia se referă la acţiuni ce se petrec în prezent, finalitatea urmând a fi realizată ulterior, convorbirile în timp dintre cei doi abundând în astfel de detalii, astfel că este evidentă convingerea martorului denunţător că avocatul îi vorbeşte despre o procedură execuţională aflată în curs de soluţionare în faţa executorului judecătoresc în numele căruia inculpatul pretindea banii.

Numeroasele probe administrate în cursul urmăririi penale dovedesc fără echivoc că nicio clipă denunţătorului nu i s-a spus de către avocat că executarea silită imobiliară nu ar fi deja în lucru la executorul judecătoresc. Dimpotrivă, toate discuţiile dintre cei doi se referă la timpul prezent, la ceea ce i se pretinde în acel moment denunţătorului să facă, pentru a fi sigur că, în viitor, executorul judecătoresc va acţiona în cadrul procedurilor execuţionale în consonanţă cu interesele denunţătorului.

Este fără susţinere factuală însuşirea unor explicaţii date interesat în declaraţia unui inculpat ce a dovedit în discuţiile purtate anterior o mare uşurinţă în a fabula şi care are interesul direct în a susţine o împrejurare prin care ar putea scurta sau evita viitoarea experienţă penitenciară.

Este perfect adevărat că e necesar ca interesul cumpărătorului de influenţă pentru ca ceea ce plăteşte, "serviciile" pe care le cumpără prin intermediar, să urmeze a fi prestate, ori să fie în curs, dar pentru a vorbi de un interes actual al cumpărătorului este necesar ca, din ansamblul probelor, să rezulte că el avea deplina convingere că interesul său urmează a fi realizat, reprezentarea faptului că actul deturnat prin corupţie urmează a căpăta "viaţă" juridică, ori este în plină desfăşurare. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul i-a creat martorului denunţător convingerea că dosarul execuţional în care denunţătorul era interesat urma a primi în viitorul apropiat un curs în concordanţă cu interesul denunţătorului.

Specific infracţiunilor de corupţie este caracterul conspirat în care se poartă discuţiile între participanţii la săvârşirea faptelor, confidenţialitatea detaliilor şi încrederea reciprocă pe care şi-o acordă, atenţia în a nu lăsa urme scrise ale infracţiunilor. În aceste condiţii, se pune problema credibilităţii relatărilor aceloraşi fapte de către actori diferiţi în derularea lor. Şi în această speţă urmează a se stabili care dintre variantele prezentate organelor judiciare este cea mai apropiată de adevăr, iar din ansamblul probelor administrate în cauză este evident că denunţătorul prezintă o variantă onestă a ceea ce s-a petrecut între el şi avocatul A.

Elementul determinant de delimitare a celor două infracţiuni, cea de trafic de influenţă şi cea de înşelăciune, îl reprezintă crearea unei stări de pericol pentru activitatea persoanei juridice în serviciul căreia se află subiectul pasiv subsidiar (vizat de traficant indicat nominal sau determinat implicit), stare de pericol ce constă în atingerea adusă prin expunerea reputaţiei şi corectitudinii anumitor funcţionari şi a unor persoane juridice determinate la neîncredere şi suspiciuni.

În ceea ce priveşte ocrotirea relaţiilor sociale ce se nasc în activitatea de administrare a justiţiei, inclusiv în faza punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, jurisprudenţa a hotărât că fapta aceluia care lasă să se creadă că are influenţă, deşi nu are, reprezintă o acţiune de inducere în eroare, de înşelăciune, pe care însă traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său, deoarece s-a urmărit de către legiuitor proteguirea prestigiului funcţionarului şi a muncii sale (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 2007 din 15 aprilie 2004, nepublicată). Împrejurarea că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de reprezentant al unei autorităţi publice şi că, prin modul în care a acţionat, a pus în discuţie integritatea unui magistrat - care şi el este un reprezentant al unei autorităţi publice - a creat acea stare de pericol ce poate fi determinată de reacţia societăţii civile şi de temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte şi a unor astfel de persoane, organele în drept nu ar acţiona în mod eficient (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 5799 din 5 noiembrie 2004, nepublicată).

Într-o altă hotărâre a instanţei supreme s-a reţinut că fapta inculpatei de a promite că, prin relaţiile pe care le are la tribunal, va reuşi să intervină pentru a pune în libertate o persoană arestată ori pentru a i se aplica o pedeapsă mai mică, chiar fără precizarea numelui şi calităţii persoanei pe lângă care va interveni, constituie infracţiunea de trafic de influenţă. Important pentru existenţa infracţiunii este faptul că, prin afirmaţiile şi prin modul în care se face promisiunea, persoana care cumpără traficul de influenţă să fie convinsă de realitatea acestora (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1094 din 25 februarie 2004, nepublicată).

Important este ca acea influenţă, reală sau pretinsă, a făptuitorului, să fi constituit pentru cumpărătorul de influenţă motivul determinant al tranzacţiei. Pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, din punctul de vedere al făptuitorului, elementele determinante sunt indicarea funcţionarului în atribuţiile căruia intră efectuarea actului pentru care a promis că-şi va exercita influenţa şi precizarea actului referitor la care se trafică influenţa.

Pentru existenţa şi implicit, consumarea infracţiunii de trafic de influenţă, nu interesează dacă intervenţia pe lângă funcţionar s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenţia reală sau presupusă se urmăreşte determinarea unei acţiuni licite sau ilicite şi nici dacă s-a efectuat ori nu, actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influenţă priveşte scopul urmărit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acţiunii de traficare a influenţei reale, ori presupuse. De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este indiferent faptul că iniţiativa aparţine traficantului sau persoanei interesate ca influenţa să fie exercitată.

În condiţiile în care, în contextul concret al faptei, martorului denunţător i s-a creat convingerea că această influenţă este reală şi că interesul său real poate fi satisfăcut în acea perioadă ori în cea imediat următoare, nu prezintă relevanţă faptul că inculpatul avea sau nu posibilitatea de a interveni efectiv pe lângă executorul judecătoresc.

Camera preliminară

În cauză au fost formulate cererii şi excepţii, iar prin Încheierea din data de 27 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2017, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins cererile formulate de inculpatul A. şi a fost constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, efectuate de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Timişoara în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dispunându-se începerea judecăţii privind pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Această hotărâre a fost menţinută prin Încheierea nr. 95 din 2 februarie 2018 a ÎCCJ, fiind respinsă ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A.

Cercetarea judecătorească în primă instanţă

În faţa instanţei s-a procedat la audierea inculpatului în şedinţa publică din data de 11.05.2018, declaraţia acestuia fiind consemnată pe filă separată şi ataşată la dosar instanţă şi de asemenea au fost încuviinţaţi şi audiaţi martorii: E. - fila x, B. - fila x, D. - fila x, F. - fila x, iar în faza de urmărire penală a fost administrat următorul probatoriu:

Vol. 1

- Adresă DGA - SJA CS, nr. 872104 din 12 aprilie 2017, denunţul formulat de B., extras de site-ul portal just Baroul Timiş şi PV din 12 aprilie 2017 pentru înregistrare ambientală - filele x;

- Ordonanţă din 12 aprilie 2017 de începere a urmăririi penale - filele x;

- Ordonanţă din 12 aprilie 2017 delegare a ofiţerilor de poliţie judiciară - filele x;

- Declaraţie de martor B. din 12 aprilie 2017 - filele x;

- Proces-verbal din 11 iulie 2017 de primire xerocopii, Încheierea nr. x din 31 ianuarie 2017 Judecătoria Oraviţa, Comunicarea înfiinţării popririi executorii - filele x;

- Declaraţie de martor B. din 25 septembrie 2017 - filele x;

- Declaraţie de martor B. din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Declaraţie de martor D. din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Declaraţie de martor E. din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Ordonanţă predare înscrisuri din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Proces-verbal din 26 septembrie 2017 de punere la dispoziţie înscrisuri, copii certificate conform cu originalul, din Dosarul nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc E. - filele x;

- Ordonanţă de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspect din 25 septembrie 2017 - filele x;

- Proces-verbal din 26 septembrie 2017 de remitere a sumei de 2000 euro lui A. şi planşei foto de consemnare a seriilor de pe bancnote - filele x;

- Proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 26 septembrie 2017 şi planşe foto - filele x;

- Mandat de aducere pentru A. din 25 octombrie 2017 - filele x;

- Ordonanţă de efectuarea percheziţiei corporale şi a unui vehicul din 23 septembrie 2017 - filele x;

- Articole printate de pe internet din "G." - filele x;

- Împuternicire avocaţială de reprezentare a lui A. - fila x;

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect şi de comunicare a drepturilor şi obligaţiilor faţa de A. - fila x;

- Declaraţie de suspect A. din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale faţa de suspect A. din 26 septembrie 2017 - fila x;

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi de comunicare a drepturilor şi obligaţiilor faţa de A. - fila x

- Declaraţie de inculpat A. din 26 septembrie 2017 - fila x;

- Cerere solicitare şi copie cazier judiciar pentru A. - filele x;

- Ordonanţă de reţinere a inc. A., din 26 septembrie 2017 - filele x;

- Încheierea nr. 18/UP/DL din data de 27 septembrie 2017, a Curţii de Apel Timişoara, cu privire la dispunerea măsurii preventive a controlului judiciar - fila x.

Vol. 2

- Proces-verbal din data de 19 iunie 2017 de informare telefonică cu referire la stabilirea unei întâlniri între martorul denunţător şi inculpat fila x;

- Ordonanţă din data de 19 iunie 2017 de autorizare a unor măsuri de supraveghere tehnică fila x;

- Proces-verbal din 19 iunie 2017 de înregistrare a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. fila x;

- Proces-verbal din data de 21 iunie 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 19 iunie 2017 de către B. cu A. fila x;

- Adresă din data de 21 iunie 2017 către Curtea de Apel Timişoara, trimitere dosar şi referat pentru confirmare ordonanţă de autorizare fila x;

- Referat din data de 21 iunie 2017, solicitare confirmare ordonanţă de autorizare şi luare măsuri de supraveghere tehnică fila x;

- Adresă emisă de Curtea de Apel Timişoara la data de 21 iunie 2017, trimitere încheiere şi mandate de supraveghere tehnică fila x;

- Încheiere nr. 12/DL/UP din 21 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2017 pentru confirmare ordonanţă procuror şi autorizare măsuri de supraveghere tehnică fila x;

- Mandate de supraveghere tehnică nr. 7/DL/UP din 21 iunie 2017, 8/DL/UP din 21 iunie 2017, 9/DL/UP din 21 iunie 2017 emise de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2017 fila x;

- Proces-verbal din data de 12 iulie 2017 de înregistrare a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. fila x;

- Proces-verbal din data de 16 iulie 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 12 iulie 2017 de către B. cu A. fila x;

- Adresă către Curtea de Apel Timişoara din data de 20 iulie 2017 trimitere dosar cu referat prelungire supraveghere tehnică fila x;

- Referat din data de 20 iulie 2017 pentru solicitare prelungire mandate de supraveghere tehnică fila x;

- Adresă emisă de Curtea de Apel Timişoara la data de 20 iulie 2017, trimitere încheiere şi mandate de supraveghere tehnică fila x;

- Încheiere nr. 14/DL/UP din 20 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2017 pentru prelungire mandate de supraveghere tehnică fila x;

- Mandate de supraveghere tehnică nr. 12/DL/UP din 20 iulie 2017, 11/DL/UP din 20 iulie 2017,10/DL/UP din 20 iulie 2017 emise de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2017 fila x;

- Proces-verbal din data de 1 august 2017 de înregistrare a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. fila x;

- Proces-verbal din data de 7 august 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 1 august 2017 de către B. cu A. fila x;

- Proces-verbal din data de 20 septembrie 2017 de identificare a numitei D. fila x;

- Proces-verbal din data de 19 august 2017 de înregistrare a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. fila x;

- Proces-verbal din data de 28 august 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 19 august 2017 de către B. cu A. fila x;

- Proces-verbal din data de 20 septembrie 2017 de informare telefonică pentru stabilirea unei întâlniri între martorul B. cu inculpatul A. fila x;

- Ordonanţă de autorizare a unor măsuri de supraveghere tehnică din data de 20 septembrie 2017 fila x;

- Proces-verbal din data de 20 septembrie 2017 de înregistrare a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. fila x;

- Proces-verbal din data de 21 septembrie 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 20 septembrie 2017 de către B. cu A. fila x;

- Referat din data de 22 septembrie 2017, solicitare confirmare ordonanţă de autorizare şi luare măsuri de supraveghere tehnică fila x;

- Adresă emisă de Curtea de Apel Timişoara la data de 22 septembrie 2017, trimitere încheiere şi mandate de supraveghere tehnică fila x;

- Încheiere nr. 16/DL/UP din 22 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2017 pentru confirmare ordonanţă procuror şi încuviinţare luare măsuri de supraveghere tehnică fila x;

- Mandate de supraveghere tehnică nr. 25/DL/UP din 22 septembrie 2017, 24/DL/UP din 22 septembrie 2017, 23/DL/UP din 22 septembrie 2017, 26/DL/UP din 22 septembrie 2017 emise de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2017 fila x;

- Adresă către Curtea de Apel Timişoara din data de 22 septembrie 2017 trimitere dosar cu referat confirmare ordonanţă şi autorizare supraveghere tehnică fila x;

- Proces-verbal din data de 26 septembrie 2017 de înregistrare audio/video a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. în Mun. Timişoara fila x;

- Proces-verbal din data de 26 septembrie 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 26 septembrie 2017 de către B. cu A. în Mun. Timişoara fila x;

- Proces-verbal din data de 26 septembrie 2017 de înregistrare audio a dialogului ambiental dintre martorul B. şi inculpatul A. pe traseul Bozovici - Timişoara fila x;

- Proces-verbal din data de 21 septembrie 2017 de redare a dialogului efectuat în data de 26 septembrie 2017 de către B. cu A. pe traseul Bozovici Timişoara fila x;

- Ordonanţă din data de 29 septembrie 2017, dispunere încetare imediată a măsurilor de supraveghere tehnică fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 23 iunie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 22 iunie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 26 iunie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 23 - 25 iunie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 29 iunie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în în perioada 26 - 28 iunie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 30 iunie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 29 iunie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 03 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în în perioada 30 iunie - 2 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 04 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 3 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 05 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 4 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 07 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 5 - 6 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 10 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 7 - 9 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 11 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 10 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 12 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 11 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 14 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 12 - 13 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 17 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 14 - 16 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 18 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 17 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 19 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 18 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 20 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 19 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 21 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 20 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 24 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 21 - 23 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 25 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 24 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 26 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 25 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 27 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 26 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 28 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 27 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 31 iulie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 28 - 30 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 1 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 31 iulie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 2 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 1 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 3 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 2 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 4 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 3 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 7 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 4 - 6 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 8 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 7 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 9 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 8 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 10 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 9 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 11 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 10 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 16 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 11 - 15 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 17 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 16 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 18 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 17 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 21 august 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 18 - 20 august 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 25 septembrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în perioada 22 - 24 septembrie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 26 septembrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 25 septembrie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 27 septembrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 26 septembrie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 28 septembrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 27 septembrie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 29 septembrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 28 septembrie 2017 fila x;

- Adresă Serviciul Tehnic şi proces-verbal din 2 octombrie 2017 de imprimare a traficului convorbirilor interceptate în data de 29 septembrie 2017 fila x;

- Proces-verbal din data de 6 octombrie 2017 de redare a convorbirilor telefonice efectuate în perioada 27 iunie 2017 - 26 septembrie 2017 de B., A. şi D. - filele x;

- Proces-verbal din data de 6 octombrie 2017 de imprimare copii suporţi cu probe digitale - filele x.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza instanţei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În urma unui proces civil de partaj ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, al Tribunalului Caraş-Severin, martorul denunţător B. a fost obligat, prin Hotărârea nr. 488 din 8 iulie 2016, printre altele, la plata unei sulte către fosta soţie, C., în valoare de 108.483,86 RON. Prin aceiaşi hotărâre, instanţa de judecată a atribuit martorului B. mai multe bunuri mobile şi un imobil constituit din casă, curte şi grădină, cu teren în suprafaţă de 443 mp situat în com. Bozovici, înscris în CF nr. x Bozovici, cu o valoare de circulaţie estimată de 208.000 RON.

În timpul procesului de divorţ, fosta soţie a denunţătorului, C. a fost asistată de avocatul A., în calitate de apărător ales.

Deoarece ca urmare a contractului încheiat de către inculpatul A. în calitate de avocat şi numita C., aceasta din urmă nu i-a plătit onorariul de avocat, la data de 18 ianuarie 2017 inculpatul a introdus o cerere pentru executarea silită a numitei C. la biroul executorului judecătoresc E., titlu executoriu constituindu-l contractul de asistenţă juridică.

Forma de executare silită pentru care s-a început executarea debitoarei C. era atât mobiliară cât şi imobiliară, iar executorul judecătoresc a procedat la efectuarea procedurilor pentru executare silită pentru a stabili dacă debitoarea are sau nu bunuri mobile sau imobile sau dacă este solvabilă.

În urma interogării şi a primirii răspunsului, s-a constatat faptul că debitoarea nu are bunuri mobile sau imobile şi nu deţine nici un fel de sume de bani în conturi.

Aceste aspecte rezultă atât din declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei, cât şi din declaraţia martorului E., precum şi din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală (în cauză fiind anexat în xerocopie întreg dosarul de executare silită aflat pe rolul executorului judecătoresc E.).

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii prezentând aspecte favorabile scoase din context precum şi porţiuni adevărate din ceea ce s-a întâmplat încercând să prezinte o altă stare de fapt decât ceea ce s-a petrecut şi să convingă instanţa că în realitate el nu a încercat decât să-şi recupereze sumele de bani rezultate din contractul de asistenţă juridică.

Cu toate acestea, Curtea a arătat că nu va reţine în întregime starea de fapt prezentată de către inculpat, aceasta fiind contrazisă în totalitate de probatoriul administrat în cauză.

Infracţiunea de trafic de influenţă are ca obiect juridic special relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii instituţiilor publice sau private în condiţiile care să asigure încrederea şi prestigiul de care să se bucure personalul acestora.

Prin comiterea faptei de către subiectul activ se creează o stare de neîncredere în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau a altor persoane care îndeplinesc o însărcinare în cadrul unei persoane juridice sau al unei persoane care exercită un serviciu de interes public.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa trebuie să stabilească dacă prin activitatea desfăşurată de către inculpat, acesta a periclitat relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii instituţiilor publice sau private respectiv s-a creat o stare de neîncredere în legătură cu corectitudinea biroului de executor judecătoresc.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii încercând să arate că el nu a dorit decât să-şi recupereze suma de bani pe care numita C. i-o datora ca urmare a serviciului prestat.

Cu toate acestea, Curtea a constatat faptul că inculpatul încă de la început a prezentat martorului B. o variantă în care martorul să poată rămâne cu imobilul şi prin care să paralizeze practic posibilitatea fostei sale soţii (C.) de a-şi recupera suma de bani pe care martorul o datora cu titlu de sultă.

În speţă, din transcrierea convorbirilor telefonice rezultă cu prisosinţă faptul că inculpatul i-a propus martorului o variantă prin care să poată scăpa de plata respectivei sulte.

Deşi inculpatul a negat faptul că iniţiativa purtării convorbirilor dintre acestea şi martorul B. i-ar fi aparţinut, Curtea a constatat din probatoriul administrat că această iniţiativă nu doar că a aparţinut inculpatului, ea neputând proveni de la persoana martorului denunţător.

În acest sens, Curtea a constatat faptul că inculpatul a fost avocatul fostei soţii a martorului B. şi a asistat-o pe aceasta în cadrul procesului de partaj, în urma căruia i-a fost atribuit imobilul constituit din casă, curte şi grădină cu teren în suprafaţă de 443 m2 situat în comuna Bozovici, iar acesta din urmă a fost obligat la plata unei sulte către fosta sa soţie în cuantum de 108.483,86 RON.

Cum inculpatul a fost practic adversar cu martorul B. în respectivul proces, deşi posibil, pare puţin probabil faptul că martorul B. la sfârşitul procesului să apeleze la avocatul adversarului său, pentru faza de executare silită a aceluiaşi proces, din dorinţa de a obţine un rezultat favorabil, pe orice cale, şi de a-şi menţine imobilul în patrimoniu fără a fi nevoit să plătească către fosta sa soţie sulta la care a fost obligat.

Mai mult decât atât, Curtea a reţinut ca fiind credibilă declaraţia martorei D. în ceea ce priveşte iniţiativa derulării discuţiilor sau a continuării acestor discuţii atâta timp cât martorul nu a avut cunoştinţă despre dosarul execuţional deschis de către inculpat la biroul executorului judecătoresc E., persoană pe care nu a cunoscut-o şi nici nu a întâlnit-o niciodată.

În acelaşi sens, Curtea a reţinut faptul că atât din declaraţia martorului denunţător B. cât şi din conţinutul transcrierilor convorbirilor telefonice rezultă faptul că inculpatul este cel care îi propune martorului să-i remită suma de bani pe care i-o va da executorului pentru "a rezolva treaba" şi pentru "a face toate treburile ca să scapi, să nu mai poată ea să-ţi scoată casa la vânzare".

În apărarea sa, inculpatul s-a prevalat de faptul că executorul judecătoresc nu ar fi fost investit legal cu executarea silită imobiliară asupra casei de locuit a denunţătorului, demararea acestei proceduri depinzând exclusiv de către inculpat, care în calitatea sa de creditor în dosarul execuţional, nu ar fi uzat de acest drept, astfel că executorul judecătoresc nu ar fi putut nici executa silit imobilul şi nici să permită înstrăinarea sa.

În realitate, aşa cum rezultă din declaraţia de martor a executorului judecătoresc E., în cadrul procedurilor execuţionale ce se puteau întreprinde în cadrul dosarului execuţional cu care era învestit, putea finalmente să demareze şi executarea silită imobiliară, dispoziţiile legale invocate de către acesta şi reţinute şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în procedura măsurilor preventive fiind neechivoce.

Chiar dacă este real că executarea silită imobiliară se putea face la cererea inculpatului/creditor, relevant pentru corecta încadrare juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este că funcţionarul public/asimilat, avea în competenţă, în atribuţiile sale profesionale specifice, o astfel de procedură, în urma căreia s-ar fi înstrăinat imobilul în care locuieşte martorul denunţător şi cu privire la păstrarea căruia au fost purtate toate negocierile nelegitime cu inculpatul.

Mai mult decât atât, în toate discuţiile purtate dintre inculpat şi martorul denunţător, inculpatul nu face niciodată vorbire despre recuperarea onorariului său de avocat, ci despre înstrăinarea, pierderea sau păstrarea imobilului de către martor, precum şi de plata sultei pe care martorul o datora.

La momentul audierii executorului judecătoresc în calitate de martor, acesta a prezentat instanţei faptul că a avut doar relaţii instituţionale cu inculpatul ce avea calitatea de avocat, fapt pe care martorul B. nu avea de unde să-l cunoască.

Atât literatura juridică cât şi practica de specialitate sunt unanime în a aprecia faptul vă atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă, deşi nu are, este vorba şi de inducere în eroare, de o înşelăciune pe care însă traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său, întrucât prin incriminare s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului organizaţiilor publice sau a altor persoane juridice şi al funcţionarilor publici sau altor persoane care asigură desfăşurarea activităţilor acestora.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca influenţa de care s-a prevalat inculpatul să se refere la un act care intră în îndatoririle sale de serviciu iar persoana căreia i se permite intervenţia să aibă un interes real, legitim sau nelegitim în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Trebuie constatat, ca împrejurare esenţială legată de înţelegerile intervenite între denunţător şi inculpat că, sub aspect strict subiectiv, al reprezentării mentale pe care denunţătorul a avut-o, acesta se poziţiona în raport cu inculpatul în postura clientului care apelează la serviciile calificate ale unui avocat, un specialist al dreptului, care în calitate de avocat pledant urma a-i susţine interesele în cadrul procedurii execuţionale deja aflate în curs. În momentul în care a aflat de la avocat că singura cale de a păstra casa în care locuia este una ilegală, anume coruperea executorului, denunţătorul a achiesat la propunerea ce i-a fost făcută. Această propunere privea o procedură execuţională despre al cărei curs denunţătorul nu cunoştea detalii decât prin intermediul avocatului, el având deplină încredere în comunicările ce-i erau făcute de acesta.

În acest sens, în cursul urmăririi penale au fost interceptate şi înregistrate mai multe convorbiri purtate prin telefon ori în mediul ambiental, în cursul cărora inculpatul îi zugrăvea proceduri greoaie, cu detalii juridice ce depăşeau cunoştinţele martorului, în aşa fel încât acesta să aibă permanent impresia că procedura de executare silită imobiliară este în curs, că soluţionarea favorabilă a acesteia depinde doar de remiterea sumelor către executorul judecătoresc care urma a sprijini demersurile ilegale, prin amânarea etapelor execuţionale până la securizarea imobilului, prin simularea unei înstrăinări către o persoană de încredere denunţătorului.

Astfel, inculpatul A. preciza fără echivoc chiar şi în momentele imediat prinderii în flagrant că sunt înregistrate la executorul judecătoresc două dosare execuţionale distincte, unul privind suma reprezentând onorariul său avocaţial şi un altul în care era în curs executarea silită a casei denunţătorului, aşadar apărările sale ulterioare, prin care a susţinut că niciodată nu i-ar fi spus denunţătorului decât că urmăreşte să-şi recupereze propriul onorariu şi nimic altceva, nu au corespondent în realitate. Fragmentul este ilustrativ cu privire la faptul că discuţia se referă la acţiuni ce se petrec în prezent, finalitatea urmând a fi realizată ulterior, convorbirile în timp dintre cei doi abundând în astfel de detalii, astfel că este evidentă convingerea martorului denunţător că avocatul îi vorbeşte despre o procedură execuţională aflată în curs de soluţionare în faţa executorului judecătoresc în numele căruia inculpatul pretindea banii.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de trafic de influenţă se cere ca subiectul activ să aibă influenţă ori să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public sau persoanei care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricăror persoane juridice.

A avea influenţă asupra unui funcţionar public înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în mod real în bune relaţii cu persoana respectivă.

Inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa impresie că se bucură de această trecere, că este în bune relaţii cu funcţionarul public, că se bucură de încrederea acestuia.

În speţa dedusă, judecăţii inculpatul profitând de calitatea sa de avocat precum şi de faptul că martorul B. nu avea cunoştinţe de specialitate juridică, a inoculat acestuia ideea că ar avea influenţă asupra executorului judecătoresc, că se bucură de încrederea acestuia şi că în schimbul unei sume de bani ar putea în cadrul procedurii de executare silită să întocmească actele astfel încât fosta soţie a martorului numita C., să nu mai poată beneficia nici de sultă şi nici să nu poată executa silit imobilul ce i-a fost atribuit martorului B.

Profitând de faptul că martorul nu doar că nu avea cunoştinţe juridice, ci nici nu cunoştea persoana executorului judecătoresc, inculpatul s-a oferit să intermedieze, respectiv să îl ajute pe martor să facă cel puţin imposibilă executarea silită asupra imobilului, şi astfel să îngreuneze dacă nu să paralizeze obţinerea de către fosta soţie a martorului, numita C., a sumei pe care aceasta o avea de primit cu titlu de sultă.

O altă condiţie pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă constă în aceea ca subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public sau o persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice, spre a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndepliniri.

În cauză, inculpatul nu a negat existenţa unor discuţii purtate cu martorul denunţător, însă a încercat să arate că iniţiativa discuţiilor purtate dintre cei doi a aparţinut martorului denunţător.

Chiar şi în situaţia în care iniţiativa discuţiilor ar fi putut proveni de la martorul denunţător (ceea ce nu s-a întâmplat astfel cum mai sus am arătat), tot nu putem spune că nu suntem în prezenţa unui subiect activ al infracţiunii de trafic de influenţă de vreme ce din cuprinsul transcrierilor convorbirilor telefonice şi a discuţiilor purtate de către inculpat cu martorul rezultă faptul că inculpatul este cel care îi propune martorului modalitatea prin care ar putea rămâne cu imobilul, inculpatul este cel care specifică sumele de bani şi cui trebuie înmânate respectivele sume de bani precum şi faptul că acest lucru trebuie efectuat într-un timp cât mai scurt pentru a paraliza orice iniţiativă a fostei soţii a martorului B., de asemenea inculpatul fiind cel care s-a oferit să predea executorului sumele de bani astfel încât acesta să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, la un anumit termen şi astfel martorul denunţător să-şi poată păstra imobilul (în proprietate) chiar prin intermediul unei persoane interpuse.

O altă cerinţă esenţială în cadrul infracţiunii de trafic de influenţă constă în aceea că acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul public sau persoana pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau, cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia.

În speţa dedusă judecăţii, la momentul audierii în instanţă a executorului judecătoresc, acesta a arătat faptul că în cauză în urma deschiderii dosarului execuţional nu s-a reuşit recuperarea nici unei sume de bani, executarea silită fiind oprită înainte de a se cere validarea popririi ce poate fi făcută de către creditor, debitor şi chiar de către executorul judecătoresc, însă el personal (executorul E.) nu a făcut niciodată astfel de cereri, însă sunt executori care au formulat cereri de validare a popririi, fără a putea spune că există o practică în acest sens, iar până la stadiul la care se află dosarul de executare silită (la momentul audierii sale în instanţă 30 martie 2018) nu se putea trece automat la executarea imobilului aparţinând terţului (martorul B.).

Se poate observa astfel faptul că inculpatul A. ce avea calitatea de avocat şi care era familiarizat cu procedura executării silite cunoştea faptul că în cauză nu se va trece automat la executarea silită a martorului B., însă acesta din urmă în lipsa cunoştinţelor juridice nu avea de unde să ştie acest aspect, astfel încât prin discuţiile purtate a determinat pe martor să-i remită suma de bani pe care să i-o înmâneze executorului care urma să ducă procedurile de executare silită astfel încât martorul să poată pune la adăpost proprietatea imobilului şi să evite plata sultei în urma executării silite.

Curtea a apreciat faptul că cerinţa prevăzută de lege ca infracţiunea să fie realizată mai înainte ca funcţionarul public să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei este îndeplinită în speţa dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, realizarea elementului material are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unui organ de stat, instituţii sau altei persoane juridice (în cazul nostru în cadrul Biroului executor judecătoresc E.), starea de pericol izvorând din atingerea adusă prin expunerea reputaţiei acestora la neîncredere şi suspiciune.

Inculpatul profitând de calitatea sa de avocat precum şi de faptul că martorul B. nu cunoştea pe executorul judecătoresc sau vreo persoană din cadrul biroului executorului judecătoresc, fiind din altă localitate, şi neavând până la momentul procesului de divorţ şi partaj interferenţe cu legislaţia civilă, a determinat pe martor să-i remită o sumă de bani, despre care a afirmat că i-o va înmâna executorului judecătoresc, cu scopul ca acesta să efectueze procedura de executare silită astfel încât să permită înstrăinarea imobilului şi astfel imposibilitatea recuperării sultei, inculpatul lăsând astfel impresia că în schimbul unor sume de bani executorul judecătoresc poate trece peste procedură şi creând suspiciunea că în lipsa remiterii sumei de bani va rămâne fără imobilul respectiv.

Referitor la raportul de cauzalitate, Curtea a constatat faptul că acesta rezultă din materialitatea faptei existând o strânsă legătură între activitatea desfăşurată de inculpat de convingere şi determinarea martorului să remită sume de bani ce urmează a fi date executorului, şi urmarea imediată respectiv starea de pericol social.

Cu privire la intenţia inculpatului, Curtea a constatat faptul că acesta deşi a arătat că nu a intenţionat decât să recupereze sumele de bani trecute în contractul de asistenţă juridică, în realitate inculpatul nu a făcut niciodată vorbire atunci când a discutat cu martorul despre recuperarea sumelor de bani datorate cu titlu de onorariu de avocat de către numita C., în cauză discutându-se numai despre modalitatea prin care martorul ar putea rămâne în posesia imobilului dacă va plăti într-un anumit termen o sumă de bani ce urmează a fi dată executorului, chiar dacă exista pe rol o procedură de executare silită.

În cauză, din probatoriul administrat rezultă cu prisosinţă faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă pretinzând şi ulterior primind suma de bani de la martor pentru a determina pe executorul judecătoresc să deruleze procedurile de executare silită astfel încât să facă imposibilă executarea silită imobiliară şi să paralizeze sau cel puţin să îngreuneze obţinerea sultei de către numita C.

Deşi inculpatul la momentul prinderii sale în flagrant a arătat că suma de bani primită de la martor era destinată efectuării plăţii în dosarul execuţional deschis la biroul executorului judecătoresc E., şi că doar intervenţia organelor statului a făcut imposibilă depunerea respectivei sume de bani la biroul executorului judecătoresc, Curtea a constatat atât din declaraţia martorului B., cât şi din conţinutul transcrierilor purtate de către inculpat cu martorul B. faptul că în niciun moment nu s-a pus în discuţie remiterea sumei de bani găsită asupra inculpatului la momentul flagrantului, către biroul executorului judecătoresc, pentru stingerea debitelor pe care le-ar avea martorul către diferite persoane, toate discuţiile fiind purtate în sensul predării sumei de bani executorului prin intermediul inculpatului astfel încât martorul să poată păstra posesia imobilului iar fosta sa soţie să nu poată obţine suma de bani ce i-a fost acordată cu titlu de sultă.

Faptele inculpatului A. - avocat în cadrul Baroului Timiş, care, în calitatea deţinută, i-a pretins denunţătorului B. suma de 4.000 euro, din care să-i remită anticipat 2.000 euro şi diferenţa ulterior, pentru a interveni la executorul judecătoresc E., spre a-l determina pe acesta, ca în cadrul procedurii executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, privind sume de bani şi imobile, să-şi încalce atribuţiunile de serviciu, respectiv să-i permită martorului denunţător, printr-o modalitate ilicită, înstrăinarea către un interpus a unui imobil, aşa încât acesta să nu poată fi supus procedurii de executare silită, în acest sens la data de 26 septembrie 2017 inculpatului fiindu-i efectiv remisă cu titlu de avans suma de 2.000 euro, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată motiv pentru care, prima instanţă a procedat la condamnarea inculpatului sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

La individualizarea pedepsei, Curtea a pornit de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege (limite cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare) şi a ţinut cont de dispoziţiile art. 74 C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere împrejurările şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (inculpatul acţionând în a-l determina pe martor să remită o sumă de bani, cunoscând împrejurările speţei, lipsa cunoştinţelor juridice, precum şi procedura relativ greoaie de recuperare a sumelor trecute în cuprinsul hotărârii civile), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs şi motivul săvârşirii infracţiunii.

În speţă, inculpatul ce avea calitatea de avocat a urmărit nu doar recuperarea onorariului de avocat pe care clienta sa nu îl plătise, de la martorul ce datora sulta clientei sale, ci şi obţinerea unei sume de bani de la martorul B. pentru a-l ajuta pe acesta să evite procedura de executare silită, pretinzând că are influenţă pe lângă executorul judecătoresc, persoană care în schimbul unei sume de bani este dispusă să facă astfel încât fosta soţie a martorului să nu obţină nici sulta şi nici să înstrăineze imobilul.

În ceea ce priveşte antecedentele penale ale inculpatului, Curtea a constatat faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă faptul că acesta nu are antecedente penale, are o pregătire şcolară ridicată, fiind avocat în cadrul Baroului Timiş, şi atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei s-a prezentat la fiecare solicitare a organelor judiciare acceptând să fie audiat în instanţă şi prezentându-şi propria variantă prin care chiar dacă a relatat numai jumătăţi de adevăruri, sau a prezentat faptele astfel încât să-i fie favorabile, a recunoscut totuşi în mod implicit existenţa discuţiilor purtate cu martorul denunţător şi nu a negat conţinutul convorbirilor.

Aceste aspecte au îndreptăţit instanţa de judecată să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege fără însă a atinge acest minim, în cauză aplicându-se pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Referitor la modul de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei, Curtea a constatat faptul că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de disp. art. 91 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În acest sens s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, iar pedeapsa aplicată de către instanţă este sub limita de 3 ani prevăzută de dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.

La momentul audierii sale în şedinţa publică din 11 mai 2018, inculpatul a arătat instanţei că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în situaţia în care va fi găsit vinovat, astfel că şi cerinţa prevăzută la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. este îndeplinită în cauză.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, conduita acestuia şi posibilităţile sale de îndreptare, Curtea a constatat că inculpatul este o persoană bine integrată social, având studii juridice superioare, fiind înscris ca şi avocat în Baroul Timiş, are posibilităţi de îndreptare, iar aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind suficientă şi necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În acest sens, Curtea a constatat faptul că în urma aplicării sancţiunii penale, în eventualitatea rămânerii definitive a soluţiei de condamnare, inculpatul riscă să fie exclus din cadrul Baroului de avocaţi, astfel că această sancţiune se va suprapune peste sancţiunea penală aplicată şi care va atrage atenţia inculpatului nu doar asupra conduitei sale viitoare ce urmează a fi adoptate, ci şi asupra consecinţelor săvârşirii unor alte fapte fie ele şi de natură nepenală.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A. au declarat apel.

1. Motivele de apel

a. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara a criticat sentinţa pentru:

- greşita individualizare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, atât sub aspectul duratei acesteia, cât şi cu privire la modul de executare, sub supraveghere;

S-a susţinut, în esenţă, că deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A., în raport de materialul probator administrat în cauză, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia şi modalitatea de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere conform art. 91 C. pen., pe un termen de supraveghere de 3 ani, nu corespund scopului general al pedepsei şi criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. În opinia acuzării, dacă erau evaluate în mod corect criteriile prevăzute de lege, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului ar fi fost mai mare.

- nu s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., cu titlul de pedepse complementare şi accesorii.

S-a apreciat că, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările în care a fost comisă şi persoana făptuitorului, inculpatul A. săvârşind infracţiunea de trafic de influenţă folosindu-se de calitatea de avocat în cadrul Baroului Timiş, se impunea în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. şi, implicit, având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) din C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, majorarea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., cu executare în regim de detenţie şi aplicarea inculpatului, cu titlul de pedepse complementare şi accesorii, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durată maximă, cu respectarea prevederilor legale.

b. Inculpatul A. a solicitat achitarea pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., criticând sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- nelegalitatea interceptării convorbirilor telefonice, în raport cu Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale;

Astfel, apărarea a susţinut că, potrivit datelor rezultate din examinarea suporţilor optici ce conţin înregistrările convorbirilor telefonice (la sfârşitul fişierelor stocate în cazul convorbirilor tip voce cât şi SMS regăsindu-se informaţia stocată sub titulatura "CERT ISSUERE_SMS/CN" menţiunea expresă a instituţiei care a efectuat-o), activitatea autorizată în cauză a fost pusă în aplicare de către Serviciul Român de Informaţii, situaţie în care aceste probe sunt lovite de nulitate absolută şi ca o consecinţă a aplicabilităţii Deciziei nr. 22/2018 a Curţii Constituţionale.

- greşita aplicare a art. 291 alin. (1) C. pen., în realitate faptele imputate nefiind prevăzute de legea penală.

Sub acest aspect, în esenţă inculpatul a susţinut că, suma de bani pretinsă a reprezentat onorariul său neîncasat, iar implicarea sa raportat la executarea silită a constat în sprijinul dat la solicitarea expresă a martorului ca să nu îi fie executată silit, în viitor, locuinţa.

2. Cercetarea judecătorească în apel

În faza apelului a fost audiat inculpatul A. .

A fost reaudiat martorul B. .

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri, în raport cu motivul de apel vizând interceptarea convorbirilor telefonice, .

3. Analizând sentinţa atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile formulate în cauză sunt nefondate, reţinând:

a. în privinţa criticilor formulate de apelantul inculpat A. referitoare la nelegalitatea interceptării convorbirilor telefonice, în raport cu Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale

Înalta Curte constată că măsurile de supraveghere tehnică au fost autorizate în cauză în perioada 19 iunie 2017 - 20 august 2017, ulterior Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 190 din 14 martie 2016 şi modificării dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, dispoziţii conform cărora procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei.

Totodată, semnătura existentă pe suporţii optici, la care se referă apărarea inculpatului, nu dovedeşte că aceste probe ar fi fost obţinute de către Serviciul Român de Informaţii.

Ca atare, decizia invocată nu este incidentă în cauză, iar solicitarea apărării de excludere a interceptărilor convorbirilor telefonice din ansamblul materialului probator nu poate fi primită de către instanţa de apel.

b. în privinţa criticilor formulate de apelantul inculpat A. referitoare la infracţiunea de trafic de influenţă

Motivele de apel formulate în cauză reflectă contestarea situaţiei de fapt în contextul în care inculpatul A. afirmă că înscrisurile din dosarul execuţional de la BEJ E., declaraţiile sale şi susţinerile martorului denunţător reflectă o stare de fapt diferită decât cea reţinută în rechizitoriu şi hotărârea instanţei de fond, iar pentru a se putea reţine incidenţa legii penale se impunea să urmărească primirea sumei de bani recurgând la prezentarea influenţei sale asupra executorului cu consecinţa determinării acestuia de a avea o conduită contrară celei prescrise de lege.

În esenţă, inculpatul A. susţine că dosarul execuţional de la BEJ E. avea ca obiect punerea în executare prin înfiinţarea popririi la terţul poprit, respectiv persoana martorului denunţător B., a unui drept de creanţă aflat în patrimoniul său, consfinţit prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv onorariul stabilit în urma procesului de divorţ în sarcina fostei soţii a denunţătorului, al cărei apărător ales a fost. Martorul denunţător a fost cel care a luat legătura cu el pentru a-i cere îndrumări juridice în scopul identificării unor demersuri care să împiedice executarea silită a imobilului ce îi fusese atribuit în cadrul partajului, intenţia acestuia fiind de a nu fi executat silit pentru plata sultei către fosta sa soţie.

Astfel, susţine inculpatul, că în discuţiile purtate cu martorul B., anterior denunţului, a convenit cu acesta că este disponibil să îl sprijine pentru evitarea executării silite a imobilului, în situaţia în care este de acord să îi achite sumele de bani ce îi erau datorate cu titlul de onorariu de către fosta soţie a martorului, iar modalitatea în care l-a sfătuit pe martorul denunţător nu este una ilicită.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de apel constată că nu se confirmă apărarea inculpatului A. potrivit căreia suma de bani pretinsă reprezenta onorariul stabilit cu fosta soţie a martorului denunţător şi neîncasat de la aceasta.

Contrar susţinerilor inculpatului, Înalta Curte reţine că inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului Timiş, în calitatea deţinută, i-a pretins denunţătorului B. suma de 4.000 euro, din care să-i remită anticipat 2.000 euro şi diferenţa ulterior, pentru a interveni la executorul judecătoresc E., spre a-l determina pe acesta, ca în cadrul procedurii executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, privind sume de bani şi imobile, să-şi încalce atribuţiunile de serviciu, respectiv să-i permită martorului denunţător, printr-o modalitate ilicită, înstrăinarea către un interpus a unui imobil, aşa încât acesta să nu poată fi supus procedurii de executare silită, sens în care la data de 26 septembrie 2017 i-a fost efectiv remisă inculpatului cu titlu de avans suma de 2.000 euro.

În acest sens, relevante sunt înregistrările convorbirilor ambientale efectuate în cauză de către martorul denunţător B. cu avocatul A., probe care susţin denunţul formulat la data de 12 aprilie 2017 de către B. şi care reflectă faptul că, la data de 01 august 2017, avocatul A. i-a pretins în concret martorului denunţător B. suma totală de 4.000 euro, pentru a interveni la executorul judecătoresc E., spre a-l determina pe acesta să accepte înstrăinarea de către B. către o terţă persoană a unui imobil, constând în casă de locuit situată în comuna Bozovici, aşa încât imobilul respectiv să nu mai poată fi supus procedurii de executare silită începută în Dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. E.

Astfel, la data de 01 august 2017, în cadrul conversaţiei cu martorul denunţător B., avocatul A. i-a spus acestuia că a vorbit deja cu executorul judecătoresc E. care ar fi de acord ca în schimbul sumei de 4.000 euro, plătiţi în două tranşe a câte 2.000 euro fiecare, să accepte transferul dreptului de proprietate asupra imobilului de la martorul denunţător B. la o terţă persoană, aşa încât numita C., fosta soţie a martorului denunţător, să nu mai poată demara procedura de executare silită asupra acestui imobil, pentru recuperarea sumei de bani ce i-a fost stabilită ca sultă de către instanţa de judecată în urma procesului de partaj.

Pe parcursul conversaţiei purtată cu martorul denunţător B., avocatul A. a specificat în mod clar că el împreună cu alte persoane se vor ocupa de întocmirea tuturor actelor necesare realizării acestui plan infracţional, cu condiţia ca martorul denunţător să le remită o primă tranşă de 2.000 euro din suma convenită. Totodată, a specificat că suma de bani trebuie să-i fie remisă lui personal şi nu executorului judecătoresc, după care împreună se vor deplasa la Oraviţa pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare.

Din conţinutul acestei conversaţii, Înalta Curte reaminteşte ca semnificativ:

A.: Ă ... lucrurile stau în felul următor: Să-mi spui dacă eşti hotărât să o rezolvăm treaba? ... trebuie să-i băgăm la ... 2.000 de euro, cum ţi-am spus, la executor acolo. Deci eu zic în felul următor: Decât să-i dai lui C. şi să-ţi facă poprire pe salariu şi . . . . . . . . . .Ei, cu casa, să o rezolvăm până nu vine, că dacă ea a venit şi o băgat dosarul

B.: Păi da numai, ai fost şi ai vorbit cu executorul?

A.: Păi da, am vorbit, asta e... asta încerc să-ţi explic. Dacă vine ea şi apucă şi dă drumul la dosarul cu...cu casa, ştii să-ţi pună la vânzare casa, atunci nu mai putem face nimic. Aşa, ce se întâmplă? Ne ocupăm de acesta! Cum? Facem noi toate treburile ca să scapi, să nu mai poată ea să-ţi scoată casa la vânzare, numai asta, până... cu condiţia până când nu vine ea . . . . . . . . . . ., plăteşti 2.000 de euro acuma, ştii? ... Şi asta rămâne tot la tine, deci 2.000 acum, 2.000 mai încolo, ăsta, şi să ne ocupăm să facem să vindem astea.

B.: Deci trebuie eu să-i dau 4.000 lui?

A.:. Şi asta e tot. Şi ai scăpat de toată beleaua cu C. şi atuncia se rezolvă.

. . . . . . . . . .

B.: Trebuie să-i dau... şi cu cine ai vorbit? Tot cu ăla? Cu E. ai vorbit?

A.: Da.

B.: Na, deci trebuie să-i dau, să fac rost de 2.000 euro lui?

A.: Da

B.: Acum prima dată. Şi după aia pe parcurs mai două?

A.: Pe parcurs, da.

B.: Da, şi trebuie să trec casa pe cineva, sau cum facem?

A.: Îţi spunem noi atuncia.

B.: Da

A.: Da

B.: Merg eu să vorbesc cu el, sau te duci tu direct?

A.: Nu. Eu, n-ai tu treabă . . . . . . . . . .tu o să vii cu mine la vânzare.

De asemenea, în conversaţia din data de 19 august 2017, avocatul A. i-a cerut martorului denunţător B. să grăbească procurarea şi remiterea sumelor de bani convenite anterior, invocând faptul că numita C. ar fi împuternicit un alt avocat să înceapă în numele acesteia procedurile de executare silită, iar odată notate aceste proceduri în cartea funciară, nu ar mai putea realiza înstrăinarea imobilului către o terţă persoană. În acelaşi sens, avocatul A., i-a cerut martorului să găsească un om de încredere pe numele căruia să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului, atrăgându-i totodată atenţia ca toate aceste demersuri să le facă cât mai discret.

La data de 20 septembrie 2017, martorul denunţător B. a încunoştinţat organele de urmărire penală despre faptul că a fost sunat la telefon de către avocatul A. şi că acesta i-a transmis că are să-i comunice date importante cu referire la înţelegerea lor infracţională, stabilind a se întâlni în cursul zilei de 20 septembrie 2017 în com. Bozovici.

În urma punerii în aplicare a ordonanţei provizorii emise la data de 20 septembrie 2017 orele 13:30, a rezultat că la data respectivă, în jurul orei 15:02, numitul A. s-a deplasat la domiciliul martorului denunţător şi, conform procesului-verbal de redare a convorbirilor, în discuţia avută cu acesta l-a atenţionat că trebuie să urgenteze procurarea sumelor de bani convenite, afirmând că a vorbit din nou cu executorul judecătoresc E. şi acesta nu ar mai putea tergiversa începerea procedurilor de executare silită, solicitându-i totodată să-i remită suma de bani pretinsă, respectiv 2.000 euro în avans, iar 2.000 euro după înstrăinarea imobilului către o persoană de încredere.

În cadrul discuţiei, martorul denunţător B. a arătat că în zilele următoare, respectiv în perioada 26 - 27 septembrie 2017, urmează să primească de la o rudă din Germania, printr-un curier ce va sosi în Mun. Timişoara, suma de 2.000 euro, situaţie în care avocatul A. s-a oferit din proprie iniţiativă să-l conducă cu maşina sa pe martorul denunţător de la Bozovici la Timişoara pentru a putea intra în posesia sumei de bani. Conform celor stabilite, cei doi urmau să discute din nou la telefon în cursul zilei de luni 25 septembrie 2017, pentru a stabili detaliile acestei deplasări.

În cadrul aceleiaşi discuţii, avocatul A. i-a promis martorului denunţător că, după ce va primi prima tranşă de 2.000 euro, el personal se va deplasa împreună cu acesta şi cu persoana de încredere pentru întocmirea actului de vânzare cumpărare, dându-i asigurări că tranzacţia se va desfăşura fără nici o problemă, solicitând totodată discreţie maximă.

În data de 26 septembrie 2017, potrivit înţelegerii anterioare, martorul denunţător B. s-a deplasat împreună cu avocatul A., cu autoturismul acestuia din urmă, până în Mun. Timişoara, unde martorului i-a fost predată de către organele de urmărire penală suma de 2.000 euro, provenind din fondul special pentru constatarea infracţiunilor flagrante al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Pe parcursul călătoriei până în Mun. Timişoara, avocatul A. a reiterat martorului angajamentul infracţional pe care şi l-a asumat anterior, afirmând încă o dată că îl va determina pe executorul judecătoresc să îl sprijine pe martor în înstrăinarea frauduloasă a imobilului său, inculpatul afirmând explicit şi neechivoc că în acel moment la biroul executorului judecătoresc sunt deschise două dosare execuţionale, unul privind onorariile inculpatului din timpul procesului de partaj şi un al doilea dosar execuţional privind executarea silită a casei martorului.

După remiterea celor 2.000 euro inculpatului A. a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală pentru constatarea infracţiunii flagrante, asupra inculpatului fiind găsită suma de bani remisă de martor, cu seriile corespunzătoare, potrivit procesului-verbal de notare a seriilor bancnotelor întocmit anterior la sediul D.N.A. - S.T. Timişoara.

Aspectele relevate anterior se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în primă instanţă ale martorului denunţător B., în sensul că propunerea primită de acesta din partea inculpatului A. avea ca scop evitarea executării silite a imobilului ce îi fusese atribuit martorului, şi implicit a scăpa de plata sultei către fosta soţie, iar sumele pretinse nu aveau legătură cu onorariul pe care îl invocă inculpatul; totodată, acestea se confirmă prin declaraţiile martorului denunţător date în faţa instanţei de apel.

"Am avut un proces de divorţ şi partaj cu fosta soţie, al cărei apărător a fost în prima instanţă inculpatul A.. Prin hotărârea rămasă definitivă am fost obligat la plata unei sulte de circa 25 mii euro. Prin aceeaşi hotărâre mi s-a atribuit imobilul din comuna Bozovici, în care am locuit cu fosta soţie, precum şi alte bunuri mobile.

După rămânerea definitivă a hotărârii civile inculpatul a venit la mine şi mi-a spus că a început sau că o sa înceapă executarea silită, nu mai reţin exact, urmând "să mi se ia casa", dacă nu voi plăti suma la care am fost obligat cu titlu de sultă.

Pana la acel moment nu primisem vreo notificare din partea vreunui executor judecătoresc. Inculpatul mi-a spus că, dacă ii voi da lui două mii de euro, va merge la executorul judecătoresc pentru a vorbi cu acesta să nu procedeze la executarea silită pana când voi reuşi să trec imobilul respectiv pe numele unei persoane de încredere.

Precizez faptul că, în legătură cu acea sumă de bani, inculpatul mi-a spus explicit că cei două mii de euro, vor ajunge la executor urmând să facă el acest lucru, nefiind nevoie să mă duc să iau eu legătura cu executorul. Eu i-am spus că trebuie să mă gândesc la ceea ce am de făcut mai departe, dar, ulterior, m-am gândit să sesizez organele statului. Am mai avut ulterior alte contacte cu inculpatul inc ar acesta mi-a spus să fac rost de bani, iar la un moment dat chiar a majorat pretenţiile spunând că executorul nu mai vrea doar două mii de euro, ci patru mii de euro.

Ulterior, s-a efectuat un flagrant cu bani proveniţi de la DNA, inculpatul fiind prins după ce i-am înmânat două mii de euro. În legătură cu executarea silită inculpatul mi-a spus că ceasta urma să privească strict debitul datorat către fosta soţie, mai exact sulta la care fusesem obligat prin hotărârea rămasa definitivă, nespunându-mi nimic despre vreun onorariu pe care fosta soţie i l-ar fi datorat şi pentru care s-ar fi făcut acea executare silită. De asemenea, mi-a spus că a vorbit cu următorul avocat al fostei soţii, iar acesta i-a declarat că urma a se face şi o a doua executare silită, dar nu am înţeles prea bine pentru ce."

În ce priveşte declaraţiile inculpatului A. în faţa instanţei de apel, analizându-le prin prisma elementelor de fapt ce i se impută şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că aspectele relatate sunt similare celor declarate în faţa instanţei de fond care a conchis că inculpatul, negând săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, a relatat aspecte favorabile scoase din context pentru a convinge instanţa că situaţia de fapt a fost alta decât cea reţinută în rechizitoriu, respectiv că doar a încercat să recupereze de la martorul denunţător B. sumele de bani pe care ar fi trebuit să i le achite cu titlul de onorariu avocaţial fosta soţie a acestuia.

Argumentele instanţei de fond în libera apreciere a celor declarate de inculpatul A., în urma evaluării tuturor probelor administrate, îşi găsesc valabilitatea şi în faţa instanţei de apel, astfel încât, Înalta Curte reţine că afirmaţiile inculpatului nu sunt susţinute de probele dosarului şi, ca atare, nu sunt apte a crea convingerea instanţei că cele declarate nu au fost adaptate interesului actual al inculpatului.

Concluzionând, instanţa de apel constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, iar fapta imputată inculpatului A. prin actul de sesizare întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată, astfel încât criticile inculpatului A. sunt neîntemeiate.

c. referitor la criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara

Contrar susţinerilor acuzării, Înalta Curte constată că pedeapsa principală aplicată inculpatului A. reflectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, astfel încât criticile formulate nu sunt întemeiate.

Astfel, instanţa de apel reţine că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege fără însă a atinge acest minim, corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, dedus din circumstanţele în care aceasta a fost comisă (inculpatul - avocat în cadrul Baroului Timiş, s-a prevalat de calitatea deţinută pentru obţinerea unor foloase materiale necuvenite).

Sub aspectul conduitei inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi demararea cercetărilor penale, instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul s-a prezentat la fiecare solicitare a organelor judiciare acceptând să fie audiat în instanţă; deşi a prezentat situaţia de fapt într-un mod nuanţat, astfel încât să-i fie favorabilă, a recunoscut totuşi în mod implicit existenţa discuţiilor purtate cu martorul denunţător şi nu a negat conţinutul convorbirilor.

În ceea ce priveşte criticile vizând omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), şi) implicit a pedepsei accesorii, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., interzicerea exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Deşi opinia acuzării este în sensul necesităţii completării represiunii rezultate din pedeapsa principală, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prin raportare la cauza dedusă judecăţii, având în vedere toate aspectele detaliate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu există motive care să justifice înăsprirea tratamentului sancţionator stabilit de instanţa de fond, pedeapsa principală aplicată inculpatului A. fiind suficientă pentru atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 399/PI din data de 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul intimat inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 273 alin. (1) C. proc. pen., va încuviinţa cererea martorului B. privind decontarea cheltuielilor de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 399/PI din data de 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 400 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 273 alin. (1) C. proc. pen., încuviinţează cererea martorului B. privind decontarea cheltuielilor de transport.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

Procesat de GGC - LM