Lack of specific intent to circulate counterfeit currency bars conviction; cassation limited to legal review precludes re-weighing evidence

Prin Sentinţa penală nr. 221 din 10 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zalău, în temeiul art. 313 alin. (1) raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sălaj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să execute obligaţia urmarea unui program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Zalău sau a unei biserici din municipiul Zalău, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Sălaj.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 576 alin. (1) C. proc. pen., un exemplar al prezentei hotărâri se comunică Serviciului de Probaţiune Sălaj.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a celor 10 bancnote din cupiura de 20 euro cu seria x21 şi a celor 19 bancnote din cupiura de 20 euro cu seria x93, toate cu nr. plăcii de tipar J003ER, ridicate la data de 3 mai 2017, conform procesului-verbal aflat la dosar, bancnote contrafăcute a căror deţinere este interzisă de lege.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 851,70 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 11 septembrie 2017, autorităţile judiciare din Slovenia au înaintat autorităţilor judiciare române cererea de cooperare judiciară internaţională cu nr. 1K 25220/2017-11 privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de falsificare de bani prevăzută de art. 243 alin. (2) din C. pen. sloven.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat la data de 21 decembrie 2017 Curtea de Apel Cluj cu cererea Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Slovenia, aprobată prin Decizia nr. 1Ks 25220/2017 - 9 din 3 august 2017 a Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Slovenia, de preluare a judecăţii privind pe inculpatul A.

Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota, Slovenia a înaintat la 5 iunie 2017 Tribunalului Districtual din Murska Sobota rechizitoriul cu nr. x -RCp-dp privind pe numitul A., cercetat pentru comiterea infracţiunii de falsificare de bani prevăzută de art. 243 alin. (2) C. pen. sloven, constând în aceea că, la data de 03.08.2017, autorităţile vamale din Slovenia au găsit în autoturismul marca X cu nr. de înmatriculare x, proprietatea inculpatului, 29 de bancnote în cupiuri de 20 de Euro falsificate.

Prin Încheierea penală nr. 8 din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj s-a admis cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual din Murska Sobota - Slovenia şi aprobată prin Decizia nr. 1Ks 25220/2017 -9 din 3 august 2017 a Tribunalului Districtual din Murska Sobota - Slovenia, privind pe inculpatul A. şi a dispus judecarea cauzei de către instanţa competentă, potrivit art. 35 C. proc. pen., Judecătoria Zalău.

În considerentele încheierii s-a reţinut că fapta pentru care este cercetat inculpatul este incriminată în legislaţia română în art. 313 alin. (1) C. pen., pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale nefiind împlinit.

În actul de trimitere în judecată întocmit de autorităţile judiciare slovene s-a reţinut că inculpatul A., într-o perioadă de timp necunoscută, a făcut rost de 10 bancnote false în cupiura de 20,00 Euro cu număr de serie x21 şi 19 bancnote false în cupiură de 20,00 Euro cu număr de serie x93, cu scopul de a le introduce în circulaţie ca bancnote autentice.

S-a reţinut că deşi acuzatul a avut cunoştinţă de faptul că bancnotele sunt falsificate, nu a anunţat poliţia sau parchetul, săvârşind astfel infracţiunea de falsificare de bani, prevăzută de art. 243 alin. (2) C. pen. sloven.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut că, la data de 21 octombrie 2016, inculpatul A. a achiziţionat autoturismul marca X, nr. de înmatriculare x de la lichidatorul judiciar al societăţii SC B. SRL.

La începutul lunii mai 2017, inculpatul A. şi concubina acestuia, C., au pornit cu autoturismul astfel achiziţionat din România spre Italia, dar, în apropiere de frontiera ungaro-slovenă, automobilul s-a defectat, motiv pentru care inculpatul l-a sunat pe prietenul său, martorul D., să vină să-i aducă un alt autoturism şi să tracteze autoturismul defect pentru a-l duce înapoi în România.

Ca urmare, în cursul zilei de 3 mai 2017, martorul D. a adus inculpatului, cu un vehicul de tractare, un alt autoturism cu nr. de înmatriculare x, iar automobilul defect l-a încărcat în remorca ataşată vehiculului de tractare cu care a venit ca să îl ducă înapoi în România. Înainte ca vehiculul cu platformă să plece în România, la propunerea inculpatului, fiecare cu automobilul lui, a plecat la staţia de alimentare cu benzină E. în Slovenia, unde au făcut plinul, pe care l-a achitat inculpatul pentru ambele vehicule. Cu acea ocazie, inculpatul l-a plătit şi pe martor cu suma de 100 euro, a mai cumpărat cu monedă Euro şi alte bunuri: ţigări, cafea, mâncare, după care, împreună cu concubina sa, martora C., în maşina adusă de martorul D., şi-au continuat drumul spre Italia. După plecarea de la staţia de benzină din Slovenia, martorul D., în cadrul unui filtru organizat chiar la ieşirea din staţia de alimentare cu carburant, a fost oprit şi controlat de către agenţii secţiei vamale mobile slovene F. şi G.. Aceştia au efectuat o examinare vizuală a autovehiculului combinat şi a automobilului X, după care în maşina inculpatului, în consola mediană, aflată între şofer şi pasagerul din faţă, printre hârtiile vehiculului, a fost găsit un mănunchi de bancnote în cupiură de 20,00 Euro. Cei doi agenţi de poliţiei i-au spus martorului că banii par falşi şi l-au întrebat în ce condiţii au ajuns în posesia sa, martorul relatându-le că de puţin timp s-a despărţit de inculpat, proprietarul maşinii, moment în care i s-a solicitat să-l contacteze telefonic pe inculpat. La solicitarea telefonică a martorului D., inculpatul A., însoţit de martora C., s-a întors în parcarea în care se afla martorul şi autorităţile slovene, de unde inculpatul şi cei doi martori au fost escortaţi în secţia de politie.

Inculpatul şi cei doi martori au fost audiaţi de către autorităţile slovene, în prezenţa unui interpret de limba română, astfel cum rezultă din declaraţiile date în faţa autorităţilor slovene la data de 3 mai 2017.

Bancnotele găsite în maşina inculpatului au fost examinate detaliat şi s-a constatat că în mănunchiul de bancnote se află împreună 29 bancnote, dar numerele de serie ale bancnotelor se repetau, bancnotele fiind marcate doar cu două numere de serie, şi anume x şi x. Existând suspiciunea că este vorba de bancnote Euro false, acestea au fost ridicate şi trimise la analiză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a obiectelor, întocmit de autorităţile slovene la data de 3 mai 2017.

Din raportul de expertiză cu opinia Laboratorului Naţional de Expertize Criminalistice din data de 11 mai 2017, rezultă că toate cele 29 bancnote în cupiură de 20,00 Euro cu numere de serie x93 (19 bucăţi) şi x (10 bucăţi) erau false şi au fost confecţionate în tehnică offset, indicativul bancnotelor falsificate fiind EUA0020 P00002e.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu referire la denunţul penal, procesul-verbal de ridicare a obiectelor - bancnotelor, înştiinţarea despre suspiciunea săvârşirii infracţiunii, acordul de cedare a cauzei penale, înscrisul oficial cuprinzând declaraţia martorei C., înscrisul oficial de depistare a infracţiunii, raport de expertiză, declaraţia suspectului, înscrisul oficial cuprinzând declaraţia martorului D., Decizia Tribunalului districtual din Murska Soona Slovenia de cedare a dosarului penal, extras parţial din C. pen. sloven, declaraţiile martorilor C., D., H., I. şi J.

La data de 22 iunie 2018 au fost transmise la dosarul cauzei de către autorităţile slovene cele 29 de bancnote în cupiură de 20,00 Euro, ridicate de la inculpat, iar la data de 11 septembrie 2018, Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate a comunicat că bancnotele din cupiura 20,00 Euro având seriile x şi x cu placă de tipar J003E2 fac parte din tipul de fals cu indicator european xe, contrafacere offset.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi II C. proc. pen.

Prin motivele de apel formulate, s-a solicitat să se constate că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, nefiind în prezenţa niciuneia dintre modalităţile normative ale textului de incriminare, respectiv acţiunea de deţinere de valori falsificate, însoţită de scopul special urmărit de autor, ori acţiunea de punere în circulaţie a acestor valori. Norma de incriminare prevede ca deţinerea să fie comisă în vederea punerii în circulaţie de valori falsificate, scopul - ca element al laturii subiective, constituind o cerinţă esenţială în analiza tipicităţii infracţiunii ce face obiectul cauzei de faţă. Or, în speţă, existenţa scopului special, cel al punerii în circulaţie a valorilor deţinute, nu a fost demonstrat în cauză, în faza de urmărire penală şi nici în faţa primei instanţe, neexistând nicio dovada în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului au fost corect stabilite de prima instanţă, rezultând neechivoc din probele administrate că inculpatul a avut reprezentarea faptului că deţine bancnote falsificate şi că scopul deţinerii acestora era de a le pune în circulaţie.

S-a constatat că atât în faţa primei instanţei, cât şi în cursul judecăţii în apel inculpatul nu a negat deţinerea bancnotelor false însă a susţinut în mod constant că scopul deţinerii acestora nu era punerea lor în circulaţie, întrucât banii se găseau în maşină în momentul cumpărării acesteia, fiind de fapt nişte hârtii albastre, colorate ce nu aveau aptitudinea de a genera în opinia oricărui deţinător, concluzia că erau autentice.

Au fost înlăturate apărările inculpatului în sensul că acesta nu avea intenţia de a pune în circulaţie bancnotele falsificate câtă vreme dacă acesta nu intenţiona să le pună în circulaţie, conduita lui trebuia să fie alta, respectiv să le predea autorităţilor.

Instanţa de apel a constatat că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 316 şi art. 310 C. pen., fiind îndeplinite atât cerinţele privind elementul material al infracţiunii, cât şi latura subiectivă.

S-a arătat că soluţia instanţei de fond era legală şi temeinică şi în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind just individualizată prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În susţinerea recursului în casaţie, inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deţinerea de bancnote falsificate, despre care nu avea însă cunoştinţă că erau falsificate şi cu privire la care nu avea intenţia de a le pune în circulaţie.

A arătat că, deşi modul în care a fost formulată acuzaţia nu poate fi analizat în acest cadrul procesual, pot fi analizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 313 C. pen., care este o încadrare formală dată faptei.

Astfel, a arătat că există două modalităţi de comitere a acestei infracţiuni, şi anume punerea în circulaţie de valori falsificate, situaţie inexistentă în cauză, ori deţinerea de valori falsificate în vederea punerii în circulaţie. Or, din probele administrate în cauză şi din modul în care a decurs judecata în ambele cicluri procesuale rezultă că la momentul la care bancnotele au fost găsite în maşina care aparţinea inculpatului, acesta nu se mai afla acolo, fiind plecat în altă ţară, iar autoturismul era încărcat în remorca uni trailer pentru a fi adus în România.

De asemenea, s-a mai arătat că din probele administrate rezultă că, în momentele premergătoare efectuării controlului şi al depistării bancnotelor, inculpatul făcuse plăţi în numerar în zona respectivă, respectiv Ungaria, Slovenia şi Italia, fără să se înregistreze vreun incident privind caracterul falsificat al bancnotelor folosite.

S-a considerat ca fiind contrare realităţii obiective concluzia instanţei de condamnare, în sensul că inculpatul ar fi urmărit punerea în circulaţie a valorilor falsificate, respectiv că nu cunoştea faptul că moneda este falsă, neautentică.

Or, neexistând probe care să combată susţinerile inculpatului, apărarea a fost nevoită să recurgă la toate modalităţile permise de legea penală în vederea obţinerea unei soluţii care să reflecte realitatea.

S-a învederat că cele două paragrafe, care constituie motivarea hotărârii instanţei de apel, erau contradictorii, în sensul în care, pe de o parte, se arată că inculpatul nu a cunoscut că bancnotele erau falsificate, iar în paragraful următor se menţionează că acesta avea obligaţia de a le preda autorităţilor.

În atare condiţii, s-a arătat că nu exista posibilitatea predării unui bun autorităţilor, despre care inculpatul nu avea cunoştinţă că este ilicit şi, mai mult, nu se afla în posesia acestuia.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 8 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv în şedinţa din 22 mai 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de dispoziţiile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie, şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În cauza de faţă, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, invocând ca motiv de nelegalitate reţinerea vinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1), nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

A arătat că fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deţinerea unei monede, despre care nu avea cunoştinţă că este falsificată şi cu privire la care nu avea intenţia de a o pune în circulaţie şi, deşi, modul în care este formulată acuzaţia nu poate fi analizat în acest cadrul procesual, pot fi analizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 313 C. pen., care este o încadrare formală dată faptei.

Astfel, a arătat că din probele administrate în cauză şi din modul în care a decurs judecata în ambele cicluri procesuale, rezultă că, la momentul la care bancnotele au fost găsite în maşina care aparţinea inculpatului, acesta nu se mai afla acolo, ci într-o altă ţară, iar autoturismul se afla în custodia altei persoane spre a fi transportat pe trailer în România.

A apreciat ca fiind contrare realităţii obiective concluziile la care a ajuns instanţa de condamnare, în sensul că inculpatul ar fi urmărit totuşi punerea în circulaţie a bancnotelor în aceste împrejurări, respectiv că nu cunoştea faptul că moneda este falsă, neautentică şi a susţinut că cele două paragrafe, care constituie motivarea hotărârii instanţei de apel, sunt contradictorii, în sensul că, pe de o parte, se arată că inculpatul nu a cunoscut că bancnotele erau false, iar în paragraful următor se arată că acesta avea obligaţia de a le predea autorităţilor.

Înalta Curte constată că motivul şi critica formulată nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de apel a constatat că, în cursul zilei de 03.05.2017, în urma unui control efectuat de către agenţii secţiei vamale mobile slovene F. şi G. asupra autovehiculului combinat condus de martorul D. şi a automobilului X aparţinând inculpatului, în consola mediană, aflată între şofer şi pasagerul din faţă, printre hârtiile vehiculului aparţinând inculpatului, a fost găsit un mănunchi de bancnote în cupiură de 20,00 Euro. Bancnotele găsite în maşina inculpatului au fost examinate detaliat şi s-a constatat că în mănunchiul de bancnote se află împreună 29 bancnote, dar numerele de serie ale bancnotelor se repetau, bancnotele fiind marcate doar cu două numere de serie, şi anume x şi x. Existând suspiciunea că este vorba de bancnote Euro false, acestea au fost ridicate şi trimise la analiză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a obiectelor, întocmit de autorităţile slovene la data de 3 mai 2017.

S-a constatat că atât în faţa primei instanţei, cât şi în cursul judecăţii în apel inculpatul nu a negat deţinerea bancnotelor false însă a susţinut în mod constant că scopul deţinerii acestora nu era punerea lor în circulaţie, întrucât banii se găseau în maşină în momentul cumpărării acesteia, fiind de fapt nişte hârtii albastre, colorate ce nu aveau aptitudinea de a genera în opinia oricărui deţinător, concluzia că erau autentice.

Au fost înlăturate apărările inculpatului în sensul că acesta nu avea intenţia de a pune în circulaţie bancnotele falsificate câtă vreme dacă acesta nu intenţiona să le pună în circulaţie, conduita lui trebuia să fie alta, respectiv să le predea autorităţilor.

Instanţa de apel a constatat că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 316 şi art. 310 C. pen., fiind îndeplinite atât cerinţele privind elementul material al infracţiunii, cât şi latura subiectivă. rezultând neechivoc din probele administrate că inculpatul a avut reprezentarea faptului că deţine bancnote falsificate şi că scopul deţinerii acestora era de a le pune în circulaţie.

Situaţia de fapt reţinută de instanţele anterioare şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, cu referire la înscrisurilor existente la dosar, respectiv, denunţul penal, procesul-verbal de ridicare a obiectelor-bancnotelor, înştiinţarea despre suspiciunea săvârşirii infracţiunii, acordul de cedare a cauzei penale, înscrisul oficial cuprinzând declaraţia martorei C., înscrisul oficial de depistare a infracţiunii, raport de expertiză, declaraţiile inculpatului, înscrisul oficial cuprinzând declaraţia martorului D., Decizia Tribunalului districtual din Murska Soona Slovenia de cedare a dosarului penal, extras parţial din C. pen. sloven, declaraţiile martorilor C., D., H., I. şi J.

Or, aşa cum deja s-a arătat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică în condiţiile legii conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt, ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

În speţă, prin critica formulată de inculpat, aceea privind nelegala reţinere a vinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, se solicită practic o reevaluare a probatorului cauzei şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor, situaţie nepermisă însă în calea de atac a recursului în casaţie.

Aspectele menţionate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. şi a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reţinută prin hotărârea definitivă a instanţei.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din data de 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - LM