Decriminalization of public official abuse: whether patrimonial benefit to a company constitutes indirect benefit to associates under Art. 301 Penal Code

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de recurentul inculpat A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 483 din data de 19 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, din infracţiunea continuată de conflict de interese prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea continuată de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. în baza art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane.

În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani pentru inculpat; în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce s-a dispusa a se executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Drobeta-Turnu Severin sau Inspectoratului Şcolar Judeţean Mehedinţi, pe o perioadă de 100 (o sută) de zile lucrătoare; în baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere; în temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., respectiv: anunţarea în prealabil a schimbării locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; schimbarea locului de muncă; comunicarea de informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, s-a dispus a fi comunicate de inculpat Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.

Împotriva Sentinţei penale nr. 483 din data de 19 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1539 din 13.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 483 din data de 19 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. x/2017.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând;

În temeiul art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 85 C. pen., inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, va respecta următoarele obligaţii:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice documente şi informaţii de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, la data de 8 februarie 2019, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A., prin apărător, a invocat dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că instanţele inferioare au nesocotit dispozitivul Deciziei nr. 6/2017 a ÎCCJ prin care se statuează că "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale."

De asemenea, a precizat că în mod greşit instanţa de apel a pronunţat o soluţie de amânare a aplicării pedepsei, în opinia inculpatului, unica soluţie legală fiind de achitare, în condiţiile în care, ulterior modificării art. 301 C. pen., prin Legea nr. 193/2017, în situaţia unui conflict de interese/o folosire a funcţiei pentru favorizarea unei persoane, singura chestiune ce poate fi pusă în discuţie vizează obţinerea unui folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, nu şi dacă presupusul folos s-a obţinut pentru o societate comercială.

A mai arătat că, urmare a adoptării legii de modificare, au fost eliminate din cuprinsul textului de lege următoarele 3 sintagme: "participarea la luarea unei decizii" "direct sau indirect" "sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură."

În opinia inculpatului, prin ordonanţarea la plata sumei de 136.398,58 RON nu s-ar fi procurat un folos pentru sine sau pentru tatăl său, în condiţiile în care, prin raportare la prevederile Legii nr. 31/1990, patrimoniul unei societăţi comerciale nu poate fi confundat şi este complet independent de patrimoniul personal al asociaţilor şi/sau administratorilor acelei societăţi comerciale.

Totodată, a mai menţionat că necesitatea pronunţării unei soluţii de achitare, de către instanţa de apel, prin raportare la motivul indicat de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. transpare şi din analiza depoziţiilor martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de apel. În acest sens, a indicat declaraţiile martorului B., C.

În susţinerea motivelor de recurs în casaţie, a arătat că semnarea ordonanţărilor de plată, în baza cărora au fost emise ordinele de plată pentru suma totală de 136.393,58 RON, cu respectarea procedurilor de deschidere bugetară, constituia o obligaţie de serviciu a inculpatului, exercitându-şi funcţia de ordonator secundar de credite.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 5 aprilie 2019, cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu, fiind trimisă cauza în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

(...) verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă fapta, astfel cum a fost reţinută prin decizia recurată, corespunde tiparului de incriminare al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. sau a fost dezincriminată, astfel cum susţine apărarea.

Din această perspectivă, se constată că, prin Decizia penală nr. 1539 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reţinându-se în fapt, în esenţă, că inculpatul, în calitate de director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, a participat la luarea unor decizii şi a îndeplinit acte prin care s-a obţinut un folos patrimonial reprezentat de suma de 136.393,58 RON, de către SC D. SRL şi, indirect, de către sine şi tatăl său, A., în calitate de asociat, respectiv asociat şi administrator al societăţii beneficiare (a semnat cele 17 ordonanţări de plată precum şi cele 4 ordine de plată în favoarea beneficiarului SC D. SRL).

În legătură cu această faptă, recurentul inculpat, prin intermediul apărătorilor aleşi, a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat este dezincriminată atunci când folosul s-a obţinut pentru o societate comercială.

A susţinut că prin modificările succesive legislative ale conţinutului constitutiv al infracţiunii de conflict de interese, actualmente "folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane", fapta, aşa cum este descrisă în actul de sesizare, nu mai este prevăzută de legea penală, raportat la faptul că era vorba de o societate comercială, iar patrimoniul asociaţilor este diferit de patrimoniul societăţii comerciale din care fac parte aceştia, pe de o parte, iar pe de altă parte, este aplicabilă în cauză dispoziţia prev. de art. 301 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., care reia practic cauza generală de nepedepsire prevăzută de art. 21 din C. pen. şi anume acea situaţie în care fapta ar fi săvârşită în exercitarea unui drept sau în îndeplinirea unei obligaţii prevăzute de lege. Prin urmare, în aceste condiţii, fapta, aşa cum este descrisă, nu mai întruneşte condiţiile de tipicitate, aşa încât inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Art. 301 C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei penale de faţă, purtând denumirea marginală "conflictul de interese" sancţionează fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a îndeplinit un act, ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pe o rudă ori pentru afin până la gradul al II-lea inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură.

Prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituţională a decis ca neconstituţională dispoziţia referitoare la sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin Decizia nr. 6/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale.

Prin Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în vigoare de la 28 iulie 2017, a fost modificat art. 301, având ca titlu marginal "Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane" şi stabilea, la alin. (1), că fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.

Astfel, infracţiunea din noua reglementare restrânge sfera de incriminare a infracţiunii analizate, prin eliminarea din conţinutul constitutiv al acesteia a ipotezei producerii folosului patrimonial, obţinut prin fapta funcţionarului public pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat sau beneficiază de foloase de orice natură.

Analizând modificările legislative în materia conflictului de interese şi deciziile pronunţate atât de către Curtea Constituţională, cât şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în această materia (Decizia 603/2015 şi Decizia 6/2017), Înalta Curte constată că în prezenta cauză acestea din urmă nu au aplicare şi prin urmare fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu a fost dezincriminată.

În acest sens, instanţa constată ca nefondat argumentul apărării conform căruia inculpatul sau tatăl acestuia nu au beneficiat de către folosul patrimonial generat de către actul îndeplinit de inculpat ca funcţionar public.

În concret, instanţa constată că faptele inculpatului, care în calitate de director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, ordonator secundar de credite, a semnat cele 17 ordonanţări de plată precum şi cele 4 ordine ce plată în favoarea societăţii comerciale SC D. SRL, unde acesta şi tatăl său aveau calitatea de asociaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 301 alin. (1) C. pen.

Faptul că de folosul patrimonial a beneficiat o societate comercială şi nu inculpatul sau tatăl acestuia nu înlătură caracterul penal al faptei întrucât inculpatul deţinea calitatea de asociat, iar tatăl său calitatea de asociat şi administrator al societăţii, respectiv SC D. SRL, folosul obţinut de societatea comercială fiind şi folosul asociaţiilor.

Astfel, se constată că fapta este dezincriminată în varianta obţinerii unui folos patrimonial pentru altă persoană cu care s-a aflat inculpatul în raporturi comerciale, însă, în speţa de faţă, nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză, nefiind în situaţia care a condus la pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 603/2015 şi la Decizia nr. 6/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Inculpatul a fost condamnat întrucât, în calitatea sa de funcţionar public, a semnat ordonanţări şi ordine de plată prin care s-a obţinut un folos direct în patrimoniul SC D. SRL şi indirect pentru inculpat şi pentru tatăl său, asociaţi în cadrul acestei societăţi comerciale. Relaţia inculpatului cu societatea comercială şi cu celălalt asociat se bazează pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, nefiind vorba despre relaţii comerciale întemeiate pe fapte şi acte de comerţ, astfel cum erau menţionate în vechiul Codul comercial sau pe activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, conform noului C. civ., ci relaţiile se bazează pe actul constitutiv al societăţii comerciale cu răspundere limitată.

În consecinţă, nu se poate susţine că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. a fost dezincriminată.

În acest sens, se constată întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, elementul material constând în îndeplinirea unor acte cu exercitarea atribuţiilor de serviciu care au generat foloase patrimoniale pentru inculpat şi pentru tatăl acestuia. Chiar dacă inculpatul avea în mod abstract dreptul de a semna înscrisurile la care se face referire, acesta avea totodată şi obligaţia ca în situaţia concret analizată, să se abţină de la exercitarea acestuia pentru a elimina posibilitatea obţinerii unor foloase patrimoniale pentru sine şi pentru tatăl său ca urmare a manifestării sale de voinţă.

Astfel, inculpatul nu a informat şeful ierarhic superior cu privire la această situaţie şi nu a solicitat înlocuirea sa cu directorul adjunct, care avea ca atribuţie de serviciu înlocuirea directorului executiv şi avea drept de semnătură în bancă şi la trezorerie.

De asemenea, infracţiunea nu presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea urmăreşte sancţionarea exercitării cu lipsă de imparţialitate a atribuţiilor de serviciu a funcţionarilor publici, în acest sens fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2014.

Cu privire la folos, este de menţionat faptul că societatea cu răspundere limitată în folosul căreia au fost plătite sumele de bani, a avut ca asociaţi pe inculpat, cu o cotă de participare de 25% din beneficii şi pierderi, şi pe tatăl acestuia, cu o cotă de 75%. Conform contractului de cesiune de creanţă, debitul aferent facturilor emise de SC D. SRL către Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare s-a diminuat cu această sumă. Totodată, societatea a obţinut bani de la instituţia publică al cărei director era recurentul. În condiţiile în care recurentul inculpat era asociat, acesta are posibilitatea de a obţine beneficii în urma activităţii desfăşurate de această societate comercială.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 7 lit. f) din Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, precum şi dispoziţiile art. 237 alin. (3) din aceiaşi lege (care prevăd beneficii şi pierderi din partea fiecărui asociat al unei societăţi cu răspundere limitată atât la înfiinţare, prin actul constitutiv, cât şi la dizolvare), rezultând faptul că acesta poate obţine un folos în urma activităţii desfăşurate de societatea comercială.

Astfel, contrar susţinerilor apărării, inculpatul a obţinut foloase patrimoniale, şi nu doar societatea al cărui acţionar era împreună cu tatăl său.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate obiectivă, fapta imputată inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1539 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1539 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2019.

Procesat de GGC - LM