Conflict of jurisdiction over annulment of state land lease auction: private vs. public property ownership determining administrative vs. civil court competence

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.12.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de autoritate contractantă, solicitând anularea Procesului-verbal nr. x din data de 09.11.2017, prin care s-a dispus continuarea licitaţiei cu ofertantul admis, respectiv S.C. B. S.R.L, privind arendarea suprafeţei de teren cu destinaţie agricolă de 30,23 ha şi de 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A, jud. Călăraşi; anularea Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestaţiei administrative; obligarea autorităţii contractante la reluarea licitaţiei cu participarea reclamantei.

Prin Sentinţa civilă nr. 2054 din 30.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că obiectul cererii priveşte legalitatea unui act emanând de la pârâta Agenţia Domeniilor Statului în procedura de atribuire a unui contract proprietate privată a statului.

Este vorba aşadar despre legalitatea actelor premergătoare încheierii unui contract având ca obiect darea în arendă a unui teren proprietate privată, ce urmează regimul juridic al acestui contract.

Referitor la regimul juridic al terenului dat în arendă, curtea de apel a reţinut că prin Adresa nr. x/16.01.2018, emisă de Agenţia Domeniilor Statului - Direcţia de administrare patrimoniu, aceasta a informat cu privire la faptul că "terenul în suprafaţă de 30.23 ha teren agricol şi 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A., este domeniul privat al statului".

În speţă, nu este vorba despre o procedură achiziţie publică de lucrări servicii sau produse, în sensul Legii nr. 98/2016, ci despre organizarea unei licitaţii în scopul atribuirii unui contract de arendă privind un teren proprietate privată a statului, deci în scopul încheierii unui contract civil, care are ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică şi care nu este în legătură cu protejarea unui interes public.

Pe cale de consecinţă, curtea de apel a reţinut că speţei nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege.

Competenţa materială, a reţinut această instanţă, urmează a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamanta urmărind prin prezentul demers procesual să încheie un contract civil cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, cererea acesteia având un obiect evaluabil în bani.

În acest sens, au fost reţinute drept valide apărările pârâtei potrivit cărora valoarea contractului urmează a fi determinată la valoarea arendei ce ar trebui achitată de arendaş anterior perfectării contractului, respectiv 22.502,30 RON.

Pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ., curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de drept comun de la sediul pârâtului.

Prin Sentinţa civilă nr. 5574 din 28 septembrie 2018, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că reclamanta a învestit instanţa cu o contestaţie împotriva Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. x/16.10.2017 al autorităţii contractante din cadrul procedurii de arendare a suprafeţei de 30,23 ha teren agricol şi 9,33 ha teren neagricol.

Astfel, prin cererea precizatoare depusă la 28.12.2017, s-a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x/09.11.2017 emis de pârâtă, anularea Adresei nr. x din 10.11.2017 şi obligarea autorităţii contractante la reluarea licitaţiei cu participarea reclamantei.

S-a mai reţinut că a avut loc o procedură de licitaţie deschisă organizată de pârâtă ca autoritate contractantă pentru atribuirea contractului de arendare, cu data de deschidere a ofertelor în 16.10.2017, iar prin procesul-verbal mai sus menţionat s-a adus la cunoştinţă admiterea contestaţiei depusă de o altă societate şi continuarea licitaţiei cu singurul ofertant admis.

Potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ.:

"Curţile de apel judecă: 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale".

Citând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), ale art. 8 alin. (2) şi ale art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la natura litigiului, tipul de autoritate emitentă a actului atacat şi sediul acesteia, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că, în cauză, Curtea de Apel, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, are competenţa materială de soluţionare a contestaţiei.

Totodată, a reţinut că demersul reclamantei vizează reluarea procedurii cu participarea sa, în cadrul procedurii de licitaţie, astfel că nu sunt aplicabile normele de drept comun.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, obiectul acţiunii înregistrate la data de 08.12.2017 îl reprezintă litigiul apărut între Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta A. S.R.L., în calitate de societate comercială ofertantă, prin care se solicită anularea Procesului-verbal nr. x din data de 09.11.2017, prin care s-a dispus continuarea licitaţiei cu ofertantul admis, respectiv S.C. B. S.R.L, privind arendarea suprafeţei de teren cu destinaţie agricolă de 30,23 ha şi de 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A, jud. Călăraşi; anularea Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestaţiei administrative; obligarea autorităţii contractante la reluarea licitaţiei cu participarea reclamantei.

Din conţinutul Adresei nr. x/16.01.2018, emisă de Agenţia Domeniilor Statului - Direcţia de administrare patrimoniu, rezultă în mod expres că terenurile care fac obiectul contractului de arendă constituie bunuri imobile aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, pe care aceasta le-a dat în arendă în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu completările şi modificările ulterioare, H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 şi a prevederilor art. 1836 - 1850 din noul C. civ. şi O.U.G. nr. 64/30.10.2012.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:

"sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Aşadar, un contract de arendare, care reprezintă un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, va fi asimilat actului administrativ în sensul normei legale citate mai sus şi va fi supus, pe cale de consecinţă, unui regim juridic de drept administrativ, numai în măsura în care obiectul său vizează punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică.

Altfel spus, un contract de arendare care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, nu va fi supus competenţei instanţelor de contencios administrativ.

În consecinţă, litigiului de faţă nu îi sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmând a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamanta urmărind prin prezentul demers procesual să încheie un contract civil cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, cererea acesteia având un obiect evaluabil în bani.

Văzând dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. şi valoarea contractului de arendă (22.502,30 RON), Înalta Curte constată că cererea este de competenţa materială a judecătoriei.

Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei circumscripţie are sediul pârâtul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, având ca obiect "anulare act", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN