Inadmissibility of appeal against a final decision on material jurisdiction under Article 132(3) of the Civil Procedure Code

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1548/PI, pronunţată la data de 26 octombrie 2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Judecătoria Deta şi Spitalul Orăşenesc Deta, în favoarea Judecătoriei Deta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Învestită cu soluţionarea apelului, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 80 din data de 31 ianuarie 2018, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată în cauză.

Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 martie 2018.

La data de 7 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeaşi dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, recurenta A. a depus punct de vedere la raport.

Prin punctul de vedere formulat, intimatul Spitalul Orăşenesc Deta a îmbrăţişat concluziile magistratului asistent raportor, în sensul inadmisibilităţii căii de atac a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată, instanţei judecătoreşti competente sau, după caz altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

În speţă, Înalta Curte reţine că decizia recurată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1548/PI, pronunţată la data de 26 octombrie 2017 de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, fiind dispusă declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Deta, hotărâre ce a fost dată fără nicio cale de atac.

Aşa fiind, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 cu cele ale art. 132 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că Decizia civilă nr. 80 din data de 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, atacată de reclamanta A., nu poate fi supusă recursului, fiind o hotărâre definitivă, pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri ce nu are deschisă nicio cale de atac.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 80 din 31 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV