Compensation for judicial error: Cassation inadmissible under transitional bar for claims below 1 million RON
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the defendant state agency against an appellate decision, thereby rendering the appellate decision final and binding. The underlying dispute involved a claim for compensation of material and moral damages resulting from alleged illegal deprivation of liberty, filed by a private individual against the state ministry, which the first-instance court had dismissed based on the statute of limitations, a ruling later annulled by the appellate court. The Supreme Court held that under the transitional measures of Law No. 2/2013 (as amended), judgments in proceedings for the repair of damage caused by judicial errors, initiated between the law's entry into force and January 1, 2019, are not subject to cassation; consequently, the appellate decision constitutes a final judgment despite the erroneous mention of the cassation remedy in its operative part, as the legal avenue for appeal is determined strictly by law and cannot be created by procedural error.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Compensation for judicial error: Cassation inadmissible under transitional bar for claims below 1 million RON: , au fost invocate dispoziţiile art. 539 şi urm. C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituţie şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 03.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 539 - 541 C. proc. pen., solicitând obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 11.000 RON şi a daunelor morale în cuantum de 300.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit pentru privarea nelegală de libertate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 539 şi urm. C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituţie şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Sentinţa civilă nr. 1184 din 18 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamant, ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.
Prin Decizia civilă nr. 1064A din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul reclamantului, sens în care a fost anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 martie 2018.
La data de 7 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
La aceeaşi dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Înalta Curte reţine că litigiul iniţiat de reclamant intră în sfera cererilor având ca obiect reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 539 - 541 C. proc. pen.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile legale evocate anterior, reiese că Decizia civilă nr. 1064A din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, atacată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., amintite în cadrul prezentei hotărâri.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Deciziei nr. 1064A din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV