Work-group pension entitlement: inadmissibility of cassation due to finality of underlying labor dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by one of the plaintiffs against the Court of Appeal’s final decision upholding the lower court's refusal to correct a material error, leaving the appellate court’s rulings intact. The case involved a labor dispute where fifteen former employees sued an employer to establish their entitlement to work in specific hazard groups (Group I and II) or special/difficult conditions for pension purposes; the original trial court partially granted these claims, but the specific procedural conflict arose when the trial court and subsequently the appellate court rejected the plaintiff's request to correct a material error in the initial judgment. The Supreme Court relied on the legal principle that a decision correcting a material error is subject to the same remedies as the underlying judgment it corrects (accessorium sequitur principale) and determined that, under the transitional law applicable to labor disputes at the time, the underlying first-instance judgment was not subject to appeal to the High Court, rendering the appellate decision final and thereby barring any further cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 442 C. proc. civ, art. 446 C. proc. civ; Work-group pension entitlement: inadmissibility of cassation due to finality of underlying labor dispute: În speţă, Înalta Curte reţine că încheierea de îndreptare a erorii materiale din data 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 442 C. proc. civ., priveşte Sentinţa civilă nr. 306 din 29 ianuarie 2016 a aceleiaşi instanţe, care este pronunţată într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 09.03.2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Sinaia (fosta întreprinderea Q.), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că, pe perioadele menţionate în anexa la cerere, aceştia fost angajaţi în funcţii şi au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secţii cuprinse în grupa I şi respectiv grupa a II-a de muncă, iar după 01.04.2001, în condiţii speciale, respectiv condiţii deosebite, iar pe cale de consecinţă, să se dispună eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte grupa de muncă la care au dreptul.
Prin Sentinţa civilă nr. 306 din 29 ianuarie 2016, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea, precizată, formulată de reclamanţi, şi a constatat că aceştia beneficiază de grupa I şi a II-a de muncă în procent de 100% şi de condiţii deosebite pentru perioadele cuprinse în raportul de expertiză R., astfel: reclamantul A. - 12.06.1969 - 02.06.1973; 06.11.1974 - 30.06.1987; 01.07.1987 - 31.08.1987; 01.09.1987 - 31.05.1988; 01.06.1988 - 01.11.1990; 03.09.1993 - 28.02.1996 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul B. - 01.01.1969 - 31.03.2001 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul C. - 11.07.1975 - 16.10.1976 şi 27.02.1978 - 08.031998 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul D. - 01.06.1980 - 02.07.1981 şi 10.01.1983 - 01.10.2000 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul F. - 14.05.1974 - 26.12.1974; 03.11.1976 - 23.01.1979; 24.01.1979 - 30.09.1981; 01.10.1981 - 30.11.1983; 01.12.1983 - 11.02.1984; 12.02.1984 - 31.03.1990 şi 01.04.1990 - 24.10.1997 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul G. - 01.07.1971 - 07.07.1971 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; 08.07.1971 - 14.02.1972 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 27.02.1973 - 12.05.1975; 05.01.1976 - 02.05.1977 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; 03.05.1977 - 31.10.1982 şi 01.11.1982 - 31.03.2001 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 01.04.2001 - 30.04.2003 şi 01.07.2004 - 01.12.2005 condiţii deosebite; reclamantul H. - 8.06.1976 - 16.10.1976; 01.03.1978 - 30.06.1978; 01.10.1980 - 14.11.1980; 04.09.1981 - 31.10.1981; 01.11.1981 - 08.06.1982; 09.06.1982 - 02.01.1996 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamantul I. - 04.08.1972 - 20.06.1975 şi 08.12.1976 - 28.02.1997 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamanta J. - 11.07.1977 - 28.02.1982 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; reclamanta K. - 01.11.1977 - 30.06.1985 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; - reclamanta L. - 25.06.1976 - 17.06.1977; 06.12.1978 - 02.07.1990 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%;
şi 03.07.1990 - 31.03.2001 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; 01.04.2001 - 06.06.2003 condiţii deosebite; reclamantul M. - 29.05.1969 - 21.06.1971; 05.12.1972 - 31.05.1976; 01.06.1976 - 31.12.1980; 01.01.1981 - 31.05.1985; 01.06.1985 - 31.08.1985 şi. 01.09.1985 - 31.03.2001 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%; reclamanta N. 04.05.1977 - 30.06.1985 şi 01.07.1985 - 31.10.1987 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%. A respins, în rest, cererile formulate. A obligat pârâta să elibereze adeverinţe reclamanţilor în acest sens.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta E., ca neîntemeiată.
La data de 7 martie 2017, reclamanta K. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa sus-menţionată.
Prin încheierea din 14 martie 2017, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea.
Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel reclamanţii E., H., J., K., N. şi O.
Prin Decizia nr. 2121 din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.
Reclamanta K. a declarat apel şi împotriva încheierii din 14 martie 2017, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, iar prin Decizia nr. 1762 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondată, calea de atac.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamanta K. a exercitat, iniţial, apel, iar, ulterior, a indicat calea de atac exercitată ca fiind recurs.
Prin Decizia nr. 27 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 martie 2018.
La data de 13 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
La data de 17 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 442 C. proc. civ. prevăd:
"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. (...)"
În conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."
Rezultă astfel că încheierea de îndreptare a unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea îndreptată, soluţie atrasă de aplicarea plenară a principiului accesorium sequitur principale.
În speţă, Înalta Curte reţine că încheierea de îndreptare a erorii materiale din data 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 442 C. proc. civ., priveşte Sentinţa civilă nr. 306 din 29 ianuarie 2016 a aceleiaşi instanţe, care este pronunţată într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
În aplicarea acestui text, Decizia nr. 2121 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 306 din 29 ianuarie 2016, nu este supusă recursului, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Pe cale de consecinţă, în acord cu dispoziţiile art. 446 C. proc. civ. şi cu principiul accesorium sequitur principale, nici Decizia nr. 1762 din 28 septembrie 2017, ce a vizat soluţionarea apelului împotriva încheierii de îndreptare eroare materială şi care este atacată în prezenta cauză de petenta K., nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Pentru toate considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta K. împotriva Deciziei nr. 1762 din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV