Labor dispute dismissal appeal declared inadmissible due to lack of jurisdiction for cassation under transitional law provisions.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 12.04.2014, sub nr. x/2014, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara, solicitând, în principal, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului său de muncă, nr. TM 1/S/434/2014, emisă de către pârâtă; reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective, indexate şi actualizate; obligarea pârâtei să-i plătească suma de 10.000 RON, daune morale. În subsidiar, a solicitat să se dispună anularea, în parte, a deciziei atacate, în sensul înlocuirii sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o altă sancţiune mai uşoară.

Prin Sentinţa civilă nr. 2451 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Hunedoara, secţia I-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta SNTFC "CFR Călători" SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara. A respins acţiunea în conflict individual de muncă, formulată de reclamant şi a dispus obligarea acestuia la plata către pârâtă a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017, a respins, ca tardiv apelul, formulat în cauză şi a obligat apelantul la plata sumei de 130 RON, în favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Această din urmă hotărâre a fost atacată cu contestaţie în anulare de către reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 1306 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare.

Împotriva Deciziei civile nr. 1003 din 28 iunie 2017, B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanţa nr. 69/1998 a formulat recurs în numele membrului de Sindicat A. Prin cererea de recurs s-a solicitat rejudecarea fondului cauzei, cu luarea în considerare a tuturor dovezilor depuse de reclamant la dosar, întrucât nu s-a ţinut seama de acestea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 martie 2018.

La data de 13 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 17 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanţa nr. 69/1998, pentru membrul de sindicat A., a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei la data de 28.09.2018, intimata SNTFC "CFR Călători" SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara a achiesat la concluziile magistratului asistent raportor, expuse în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în sensul că Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, nu este supusă recursului având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu de muncă.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 1003 din data de 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2451 din 24 noiembrie 2016 a Tribunalului Hunedoara, secţia I-a civilă, prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta, având ca obiect un litigiu de muncă - contestaţie decizie de concediere.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Coroborând prevederile legale evocate anterior, rezultă că Decizia civilă nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu de muncă, este o hotărâre definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanţa nr. 69/1998, în numele membrului de Sindicat A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanţa nr. 69/1998, în numele membrului de Sindicat A., împotriva Deciziei civile nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV