Inadmissibility of recourse against appellate decision in land restitution dispute challenging partial nullity of property title within military perimeter

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 69A din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică, precum şi apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, împotriva Sentinţei civile nr. 3467 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă. A admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Prefect şi A. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. x din 27 aprilie 2007, cod 139740, emis de pârâta Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în limitele dreptului de proprietate recunoscut pentru terenul în suprafaţă de 9.2326 ha, situat în perimetrul cazărmii 3526 Cehu Silvaniei, identificat cu nr. top. x, 2922/2, 2772 în c.f. nr. x Cehu Silvaniei, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B., parte integrantă din decizie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, reprezentată prin Primar, şi A., la data de 27 iulie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 august 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 4 filtru.

Învestită cu soluţionarea recursului, prin rezoluţia din 11 septembrie ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reţinut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi cu prevederile art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţie.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluţia din 20 septembrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 27 şi 28 septembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 9 octombrie 2018, intimatul-reclamant Ministerul Apărării Naţionale a depus un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul nu este admisibil.

Recurenţii-pârâţi şi intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluţia din 17 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 22 noiembrie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2, 4, 5 şi 27 din Legea nr. 18/1991, art. III din Legea nr. 169/1997, art. 3 şi art. 12 şi poziţia 29 din anexa Legii nr. 213/1998, art. 194 şi următ. C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 şi ale Legii nr. 500/2002, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Prefect, A. şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x din 27 aprilie 2007, cod 139740, emis de pârâta Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în favoarea pârâtului A., cu privire la terenul în suprafaţă de 9,2326 ha, situat în perimetrul cazărmii 3526 Cehu Silvaniei, aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.

Astfel, raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect o acţiune în materia fondului funciar.

Dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, invocate de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată, reglementează, la alin. (1), actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.

Alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează în sensul că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun".

Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare:

"În scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ.".

Art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că:

"Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară».

Prevederile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziţii speciale, astfel că normele de procedură consacrate de alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 au incidenţă în cauza de faţă.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", cu cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", rezultă că hotărârile pronunţate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Această regulă are valoare de principiu constituţional, în raport de prevederile art. 129 din Constituţia României, republicată.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că Decizia civilă nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii A. şi Comisia Locală Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii A. şi Comisia Locală Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV