Inadmissibility of cassation appeal in social security disputes under transitional two-instance jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, rendering the appellate decision of May 8, 2018, which had upheld the lower court's rejection of the plaintiff's pension recalculation claim, final and binding. The dispute involved a social security conflict where the plaintiff sought to compel a county pension house to revalue his pension based on gross salary income from a private company and to pay retroactive differences. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, judgments in social security matters initiated before the end of 2018 are not subject to cassation appeal, establishing a two-instance jurisdiction system for such claims within the specified transitional period.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal in social security disputes under transitional two-instance jurisdiction: Învestită cu soluţionarea recursului, prin rezoluţia din 5 septembrie 2018 Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 475 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1582 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti.
La data de 11 iulie 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 475 din 8 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 august 2018, sub nr. x/2017, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 4.
Învestită cu soluţionarea recursului, prin rezoluţia din 5 septembrie 2018 Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit s-a reţinut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluţia din 21 septembrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.
Raportul a fost comunicat părţilor la 28 septembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.
La 8 octombrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.
Intimatele Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.
Prin rezoluţia din 17 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 22 noiembrie 2018.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, la data de 24 iulie 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, obligarea acesteia să-i valorifice, la calculul pensiei, veniturile salariale brute dovedite prin adeverinţa nr. x din 4 mai 2011, eliberată de Societatea Comercială B. SA Simeria, emiterea unei noi decizii în acest sens şi acordarea diferenţei drepturilor de pensie retroactiv, de la data depunerii cererii.
Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
În raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, Decizia civilă nr. 475 din 8 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 475 din 8 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 475 din 8 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV