Revision petition for conflicting land restitution judgments dismissed for failure to meet the one-month procedural deadline

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, având ca obiect fond funciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 2876 din data de 27.10.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. A modificat, în tot, sentinţa civilă recurată, sens în care a admis, în parte, acţiunea şi a dispus anularea Deciziei nr. 295/16.02.2010, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să procedeze la emiterea avizului favorabil Hotărârii nr. 16/17.11.2009 a Comisiei Judeţene Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 293/2003. A respins capătul de cerere privind daunele materiale.

Prin Decizia nr. 138R din 25 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, având ca obiect fond funciar, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a admis recursul declarat de pârâta Comisia Judeţeană Ilfov împotriva Sentinţei civile nr. 347/02.02.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu, a modificat, în tot, hotărârea atacată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului şi de intervenienta SC B. SA împotriva aceleiaşi hotărâri, în contradictoriu cu intimata Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003, intervenientul în nume propriu A. şi intervenientul accesoriu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie voluntară accesorie, formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

În prezentul dosar, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând contrarietatea Deciziei nr. 138R din 25 mai 2018 cu Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a prezentat situaţia de fapt, prin raportare la cele două litigii purtate în legătură cu suprafaţa de teren de 40,50 ha, ce a constituit proprietatea acesteia. A susţinut că, prin Decizia civilă nr. 1423/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus definitiv restituirea în natură a suprafeţei de 40,50 ha, pe raza localităţii Popeşti Leordeni, la SC B. SA.

Prin această din urmă hotărâre, instanţa a apreciat că, în mod corect, prin Hotărârea nr. 16/2009 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 Ilfov, s-a aprobat restituirea în natură a suprafeţei menţionate anterior ce reprezenta teren arabil cu investiţii tip seră, având în vedere Hotărârea nr. 622/2009, emisă de Comisia judeţeană de fond funciar Ilfov, prin care i s-a stabilit acest amplasament, cu înscrierea revizuentei A. în anexa 23, oraş Chitila, cu suprafaţa de 40,50 ha.

Ulterior, Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană de fond funciar Ilfov, a promovat o acţiune având ca obiect nulitatea absolută parţială a Hotărârii nr. 622/2009, cu privire la art. 2 care stabileşte amplasamentul suprafeţei de 40,50 ha pe raza localităţii Popeşti Leordeni, la SC B. SA şi art. 1 din Hotărârea nr. 16/2009, prin care se abrogă atribuirea în natură a respectivei suprafeţe de teren.

Prin Sentinţa civilă nr. 347/2015, Judecătoria Cornetu a apreciat corect că, prin Hotărârea nr. 3154/2008 a Tribunalului Bucureşti, ANRP a fost obligată să atribuie revizuentei în natură suprafaţa de 40,50 ha, iar prin Decizia nr. 1423/2011, a fost obligată aceeaşi instituţie să avizeze favorabil Hotărârea nr. 16/2009 a Comisiei judeţene, prin care s-a atribuit în natură suprafaţa de 40,50 ha pe amplasamentul stabilit prin Hotărârea nr. 622/2009, respectiv în incinta SC B. SA.

Recursul declarat de către Agenţia Domeniilor Statului împotriva acestei hotărâri a fost admis, prin Decizia nr. 138/25.05.2018, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, iar Hotărârea nr. 347/2015 a fost modificată, în tot, şi respinsă cererea de chemare în judecată.

Astfel cum rezultă din motivarea acestei decizii, hotărârea civilă nr. 1423/2011, prin care s-a dispus irevocabil restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 40,50 ha, nu îşi mai produce efectele juridice în condiţiile în care alte instanţe judecătoreşti au statuat, cu putere de lucru judecat, că revizuenta este îndreptăţită să primească despăgubiri pentru acelaşi teren (Sentinţa nr. 2530/18.11.2011 dată de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. x/2011). În esenţă, instanţa de recurs a considerat că Decizia nr. 1423/2011 este caducă. Or, în acel litigiu, a susţinut revizuenta, instanţa de judecată nu era învestită să aprecieze asupra caducităţii deciziei/care dintre cele două hotărâri se impune a fi aplicată. Decizia nr. 1423/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care i s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 40,50 ha, este una legală şi temeinică.

În final, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea Deciziei nr. 138R din 2018, întrucât este potrivnică celor statuate prin Decizia nr. 1423/2011.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Agenţia Domeniilor Statului Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 şi Comisia Judeţeană Ilfov au invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată, intimata SC B. SA a susţinut inadmisibilitatea revizuirii, cât şi tardivitatea formulării căii de atac în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 22 noiembrie 2018, Înalta Curte a analizat cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prioritar, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Noul C. proc. civ., se constată că prezenta cale de atac de retractare este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1864, fiind reglementată de art. 322 pct. 7, având în vedere că, în motivarea revizuirii, se susţine contrarietatea între Decizia nr. 138R din 25 mai 2018, a Tribunalul Ilfov, secţia civilă, şi Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire dedusă judecăţii vizează Decizia nr. 138R din 25 mai 2018 a Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. l, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri.

În speţă, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât Decizia nr. 138R a Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată în recurs la data de 25 mai 2018, iar revizuirea a fost formulată la data de 30 iulie 2018, conform vizei aplicate pe cerere de registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu încălcarea termenului legal enunţat care s-a împlinit la data de 25 iunie 2018, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., ce stipulează: "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."

Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la pronunţarea hotărârii.

Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În speţă, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat.

În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 138/R din 25 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV