Revizuire for contradictory forest land ownership judgments: mandatory triple identity of parties under Art. 322(1)(7) CPC bars extraordinary appeal when applicant was not a party to the challenged proceeding

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 182/22.02.2005, pronunţată în Dosarul nr. x/2004, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1593/22.09.2004 a Judecătoriei Motru, în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor B. şi C., prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. x/1997, emis de Prefectura Gorj pe numele A. pentru o suprafaţă de 3 ha, situată în punctul "Hotarul Steic" şi constatarea nulităţii absolute a înscrisului intitulat "Chitanţă", încheiat între D., autoarea reclamanţilor şi F., autorul pârâtului G.

II. Prin Sentinţa civilă nr. 1432/31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Motru, în Dosar nr. x/2011, a fost admisă plângerea formulată de reclamanţii B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Ocolul Silvic Motru, Comisia locală de fond funciar Cătunele, Comisia judeţeană de fond funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj şi s-a anulat parţial HCJ nr. 5597 din 11.02.2011 în ceea ce priveşte petiţionarii. A fost obligată Comisia locală de fond funciar Cătunele să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1,1 ha cu vegetaţie forestieră din rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, amplasat în T-25, P - PD 44 cu vecinii la N şi E - drum de exploatare De 730, S - rezerva Comisia locală de fond funciar Cătunele, V - drum de exploatare De 815 şi să o înainteze intimatei Comisia judeţeană de fond funciar Gorj, iar aceasta să elibereze petiţionarilor titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1,1 ha cu vegetaţie forestieră.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul G., solicitând anularea hotărârii şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat această hotărâre, aflând de existenţa acesteia la data de 22.08.2017, când a solicitat de la arhiva Judecătoriei Motru, spre studiu, Dosarul nr. x/2017 având ca obiect "anulare act dotal nr. 1203/19.04.1941".

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 şi art. 431 C. proc. civ.

La data de 04.10.2917, revizuentul A. a depus la dosarul cauzei precizare, arătând că motivul de revizuire invocat îl constituie cazul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, respectiv existenţa a două hotărâri contradictorii: Sentinţa civilă nr. 1432 din 31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2011 şi Decizia civilă nr. 182/22.02.2005 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2004, dată în apel prin care a fost modificată Sentinţa civilă nr. 1593/22.09.2004 a Judecătoriei Motru, două instanţe de grad diferit statuând diferit asupra aceleiaşi probleme litigioase, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Intimata C. a invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 98 din data de 2 aprilie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 1167,60 RON cheltuieli de judecată către intimaţi, din care 500 RON reprezentând onorariu apărător redus.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pe motiv că, deşi revizuentul a fost parte în Dosarul nr. x/2004, în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 182/22.02.2005, acesta nu a fost parte în Dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Motru, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1432/31.05.2012.

Împotriva acestei decizii, revizuentul G. a formulat recurs, invocând nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cererea de revizuire, în sensul că aceasta trebuia soluţionată în complet de un singur judecător şi nu în complet de recurs.

Prin Decizia nr. 2627 din 21.06.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de revizuentul G. împotriva Deciziei nr. 98 din data de 2 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în esenţă că decizia atacată nu a fost dată de un complet de judecată legal constituit.

În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 115 din 17 septembrie 2018, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimaţii C., H. şi I., prin întâmpinare. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul G. împotriva Sentinţei civile nr. 1432 din 31 mai 2012 a Judecătoriei Motru. A obligat pe revizuent la plata către intimata C. a sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în sinteză, că admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune întrunirea condiţiilor triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi. Or, în cauză, nu au fost îndeplinite cerinţele impuse de prevederile textului antemenţionat, privind identitatea de părţi, în condiţiile în care în cele două litigii nu au figurat aceleaşi părţi, revizuentul nefiind parte în Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Motru, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1432/31.05.2012, a cărei retractare o solicită în prezenta cauză, deşi a fost parte în Dosarul nr. x/2004 în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 182/22.02.2005 a Tribunalului Gorj.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs revizuentul G.

A solicitat ca, în analiza motivelor de recurs, instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. în sensul de a examina cauza sub toate chestiunile deduse judecăţii.

Printr-un prim aspect, recurentul a susţinut că, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, solicitarea fiind întemeiată tocmai pe înregistrarea pe rolul instanţei supreme a unei cereri de strămutare vizând judecata acestui dosar.

A considerat greşită motivarea curţii de apel, care a statuat că, prin formularea cererii de amânare în vederea angajării unui apărător, se încearcă tergiversarea soluţionării cauzei, fiind invocată în acest sens încălcarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A mai susţinut recurentul că se putea anticipa ca instanţa învestită cu cererea de revizuire, în rejudecare, să pronunţe aceeaşi soluţie, de inadmisibilitate a revizuirii ce a fost dată de Curtea de Apel Craiova în primul ciclu procesual într-un complet constituit în mod nelegal.

Prin respingerea revizuirii ca inadmisibilă i-a fost îngrădit accesul la justiţie urmare a faptului că nu s-a antamat fondul litigiului, neverificându-se raportul juridic dintre revizuent şi ceea ce s-a statuat prin hotărârea supusă revizuirii. Or, instanţa învestită să judece revizuirea trebuia să constate că aspectele aduse de intimaţi în discuţie, în susţinerea inadmisibilităţii, reprezintă chestiuni legate de fondul cererii de revizuire, aşa încât analiza lor implică examinarea pe fond a cererii.

Esenţială este puterea de lucru judecat a unei hotărâri, care în speţă a fost încălcată prin Sentinţa civilă nr. 1432/2012 a Judecătoriei Motru. Or, lipsa identităţii de părţi în cele două litigii finalizate prin Sentinţa nr. 1432/2012 şi Decizia nr. 182/2005 nu poate atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire. În cadrul notelor de şedinţă depuse în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Motru, a arătat recurentul că are calitate procesuală activă, fiind proprietarul terenului pentru care intimaţii au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea supusă revizuirii, aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr. x/1997, analizat prin Decizia civilă nr. 182/2005, prin urmare este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Aşadar, o condiţie a introducerii unei acţiuni în justiţie este existenţa unei identităţi între cel care reclamă dreptul şi titularul dreptului afirmat, lucru ce a fost probat în cauză.

Pe de altă parte, pentru a se invoca puterea de lucru judecat, trebuie să existe o identitate între problema soluţionată în primul dosar - nr. x/2003 şi cea din dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată pe calea revizuirii - nr. x/263/2011*.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 182/2005, a fost admis apelul revizuentului împotriva Sentinţei nr. 1593/2004, fiind respinsă acţiunea reclamanţilor-intimaţi în prezenta cauză vizând anularea titlului său de proprietate şi reconstituirea terenului forestier în suprafaţă de 3 ha, situat în punctul numit "Hotar Steic." Ulterior, intimaţii au obţinut prin Sentinţa nr. 1432/2012 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în suprafaţă de 1,1 ha, pe acelaşi amplasament pentru care revizuentul deţinea titlu de proprietate, prevalându-se de actul dotal nr. 1203/1941, emis pe numele autoarei lor J., decedată în anul 1996.

Această ultimă hotărâre a încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 182/2005, ce a stabilit îndreptăţirea reclamantului la reconstituirea titlului de proprietate asupra aceluiaşi amplasament, precum şi prevederile Legii nr. 18/1991, având la bază un înscris falsificat.

Din procesul-verbal al Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, încheiat la 28.03.2018, care atestă situaţia juridică a terenului cu vegetaţie forestieră, obiect al litigiilor în care s-au pronunţat cele două hotărâri potrivnice şi din actele existente în Dosarul nr. x/2003, rezultă că în borderoul populaţiei proprietăţilor şi exploatărilor agricole din comuna Zegujani, Plasa Broşteni, judeţ Mehedinţi, întocmit conform recensământului agricol al populaţiei din ianuarie 1948, autorii intimaţilor E. şi J. figurau cu 6 ha de pădure. Din adresa nr. x/30.07.2010 a Primăriei com. Floreşti reiese că în favoarea acestora a fost reconstituită întreaga suprafaţă de pădure, conform titlurilor de proprietate.

În concluzie, autoarea intimaţilor, J. nu a deţinut teren forestier pe raza comunei Cătunele, iar terenul agricol pentru care sunt îndreptăţiţi moştenitorii acesteia se află amplasat pe raza satelor Valea Perilor şi Valea Mănăstirii, conform actului de trecere în proprietatea statului a întregii proprietăţi agricole.

Astfel, cea de-a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea puterii lucrului judecat.

Printr-o ultimă critică se reproşează instanţei o analiză pur formală a condiţiilor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, prin compararea dispoziţiilor din cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice, fără a se face verificări în privinţa susţinerilor exprimate de revizuent. Aceasta, deoarece în hotărârea atacată nu se regăsesc motivele pentru care au fost respinse cererile şi apărările în legătură cu excepţiile invocate şi cu fondul cauzei, fapt care atrage nulitatea hotărârii în raport de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere toate aceste argumente, revizuentul a solicitat admiterea recursului, şi, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a pronunţat hotărârea în revizuire, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei pentru judecarea acesteia pe fond, cu soluţia de admitere a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Intimaţii C., H. şi I. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând motivele de recurs formulate în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va reţine că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a hotărârii din perspectiva respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei, se constată că recurentul nu a combătut argumentele instanţei care au condus la soluţia pronunţată, expuse în practicaua deciziei. Partea s-a limitat la a arăta că, în mod nelegal, i s-a respins cererea de suspendare, reiterând şi motivele care au stat la baza formulării acestei solicitări. Or, în atare situaţie, instanţa este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în ceea ce priveşte susţinerile evocate.

Printr-un alt motiv de recurs, recurentul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, motivat de împrejurarea că instanţa în mod nejustificat a respins cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, reţinând în practicaua deciziei că se urmăreşte tergiversarea soluţionării dosarului.

Critica formulată, deşi susceptibilă de încadrare în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiată.

În prealabil, se reţine că, în faţa instanţei care a judecat cererea de revizuire, partea a formulat două cereri de amânare pe temeiuri diferite: prima justificată de formularea unei cereri de strămutare a dosarului având ca obiect cererea de revizuire la instanţa supremă, iar a doua, având caracter subsidiar, pentru lipsă de apărare.

Neexistând obligaţia acordării termenului de judecată în orice împrejurare, aprecierea temeiniciei admiterii sau respingerii cererii de amânare a procesului presupune ca examinarea să fie realizată în raport de natura litigiului, complexitatea acestuia şi împrejurările specifice în care cererea a fost formulată.

Astfel, raportându-se la motivul invocat în justificarea primei solicitări de amânare, şi anume existenţa unei cereri de strămutare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curtea de apel în mod corect a respins cererea revizuentului, pe motiv că se încearcă întârzierea soluţionării cauzei din perspectiva datei la care a fost înregistrat incidentul procedural, respectiv 10.09.2018.

Referitor la respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, Înalta Curte reţine că principiul dreptului la apărare este unul din cele mai importante principii ce guvernează desfăşurarea procesului civil, consacrat cu valoare constituţională, fiind una din cerinţele privitoare la desfăşurarea unui proces echitabil, astfel cum impune art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ. amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.

Textul de lege evocat îngăduie instanţei de judecată să acorde, numai cu titlu excepţional, un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinicia motivelor invocate urmând a fi apreciate cu mare stricteţe, ocazie cu care instanţa va stabili dacă motivele pentru care se solicită amânarea din cauza lipsei de apărare sunt sau nu imputabile părţii ori reprezentantului acesteia.

Contrar susţinerilor recurentului, în speţă, nu se poate reţine încălcarea dreptului acestuia la apărare, instanţa apreciind asupra temeiniciei cererii formulate, în contextul în care partea nu a prezentat motive temeinice care să justifice imposibilitatea de angajare a unui apărător ales până la termenul acordat în cauză. Drept urmare, cerinţele textului de lege evocat au fost corect analizate şi interpretate de către curtea de apel, care a respins cererea de amânare iniţiată de revizuent.

Criticile vizând soluţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, precum şi cele referitoare nemotivarea hotărârii vor fi verificate din perspectiva motivului de nelegalitate înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât privesc condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a susţinut, în esenţă, că este îndeplinită condiţia identităţii de părţi în cele două dosare în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice, revizuentul fiind proprietarul terenului pentru care s-a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate prin Sentinţa civilă nr. 1432/31.05.2012, obiect al revizuirii.

Înalta Curte constată că instanţa a soluţionat revizuirea în considerarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii şi faptelor pe care se întemeiază aceasta.

Motivul de revizuire invocat de revizuent în susţinerea cererii este reprezentat de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunţate în dezlegarea aceleiaşi probleme litigioase, între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Aşadar, pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.

În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, în ceea ce priveşte identitatea de părţi în litigiile finalizate cu hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 1432/31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2011, având ca obiect fond funciar, a fost admisă plângerea formulată de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Ocolul Silvic Motru, Comisia locală de fond funciar Cătunele, Comisia judeţeană de fond funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj şi s-a anulat parţial HCJ nr. 5597 din 11.02.2011 în ceea ce priveşte petiţionarii. A fost obligată Comisia locală de fond funciar Cătunele să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1,1 ha cu vegetaţie forestieră din rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, amplasat în T-25, P - PD 44 cu vecinii la N. şi E. - drum de exploatare De 730, S. - rezerva Comisia Locală de Fond Funciar Cătunele, V. - drum de exploatare De 815 şi să o înainteze intimatei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, iar aceasta să elibereze petiţionarilor titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1,1 ha cu vegetaţie forestieră.

Prin Decizia nr. 182/22.02.2005, Tribunalul Gorj, secţia civilă a admis apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1593/22.09.2004, în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor B. şi C., prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. x/1997, emis de Prefectura Gorj pe numele A. pentru o suprafaţă de 3 ha, situată în punctul "Hotarul Steic" şi constatarea nulităţii absolute a înscrisului intitulat "Chitanţă", încheiat între D., autoarea reclamanţilor şi F., autorul pârâtului G.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că lipseşte identitatea de părţi în cele două litigii menţionate, revizuentul neavând calitatea de parte în Dosarul nr. x/2011, în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză. Astfel, nefiind îndeplinită această cerinţă, care justifică de plano respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea identităţii de cauză şi obiect în cele două dosare.

Pentru argumentele expuse, critica susţinută din perspectiva inadmisibilităţii revizuirii se vădeşte a fi nefondată, câtă vreme revizuentul nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel cum impune textul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs au mai fost invocate critici referitoare la fondul litigiului în care au fost pronunţate hotărârile pretins contradictorii, în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră disputat în cadrul acestora. Or, aspectele deduse judecăţii nu pot fi examinate în baza motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte fiind învestită în faza procesuală a recursului să verifice doar dacă curtea de apel a soluţionat cererea de revizuire cu interpretarea şi aplicarea corectă a normei legale, art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ce reglementează motivul de revizuire invocat de revizuent.

Faţă de considerentele reţinute, instanţa constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este temeinică şi legală, deoarece în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., recursul fiind nefondat şi urmând a fi respins ca atare în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G. împotriva Sentinţei nr. 115 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV