Prisoner loses bid to suspend 8½-year sentence; severe family hardship claim rejected as unsupported and pre-existing

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 442 din 26 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.S. în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 507 din 16 august 2001 de Tribunalul București, secția I penală, și rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a învederat faptul că are o situație familială grea, cei doi copii minori ai săi fiind în grija fratelui V.D. care, la rândul său, are în întreținere alți șapte copii minori, cu toții locuind în condiții improprii.

Instanța de fond a considerat că împrejurările invocate nu pot fi considerate drept motive temeinice care să justifice întreruperea executării pedepsei, deoarece nu există riscul producerii de consecințe grave, pentru condamnat sau pentru familia sa.

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul V.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefăcându-se dovada unor împrejurări speciale care l-ar prejudicia grav pe petiționar sau familia sa, în condițiile în care nu s-ar întrerupe executarea pedepsei la care acesta a fost condamnat.

Din cuprinsul anchetei sociale întocmite la domiciliul condamnatului rezultă că familia sa locuiește în condiții precare; condamnatul nu este căsătorit, iar referatul autorității tutelare nu menționează existența unor copii minori ai acestuia, aflați în îngrijirea rudelor petentului.

În consecință, fiind vorba de o situație preexistentă începerii executării pedepsei pe care prezența în libertate a condamnatului nu ar putea-o ameliora în termenul de 3 luni prevăzut de lege, Curtea constată că întreruperea executării pedepsei nu este nici legală, nici oportună.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul condamnatului V.S. va fi respins ca nefondat.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 303 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.