Reversal of conviction for intentional homicide upheld; appeal dismissed as unfounded due to lack of self-defense and provocation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 25 martie 2004 a Tribunalului Harghita s-a dispus condamnarea inculpatului S.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea unui țăruș și a mijloacelor materiale de probă.

Conform art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 18 milioane lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse pretențiile părților civile cu privire la acordarea unei rente lunare, cererile de acordare de daune morale solicitate de părțile civile S.J. și S.I. Inculpatul a mai fost obligat să plătească 50 milioane lei, daune morale, părții civile S.I.

Pe baza probelor administrate s-a reținut de instanță următoarea situație de fapt:

La 27 iulie 2003, pe stadionul comunei Zetea a fost organizat un festival dedicat zilelor acestei localități, festival ce și-a prelungit desfășurarea până după miezul nopții. În jurul orelor 1,30, în noaptea de 27 iulie 2003, între organizatorii acestei manifestații și un grup de țigani, între care se afla și inculpatul, a izbucnit un conflict, finalizat cu evacuarea grupului de țigani din incinta stadionului care conturbau desfășurarea activităților. Pe parcursul acestui conflict, între cele două grupuri s-a ajuns la violențe fizice, context în care s-a produs lovirea martorului B.G.

La ieșirea din stadion au fost urmăriți de grupul organizatorilor, context în care inculpatul S.I. a smuls un țăruș de lemn din gardul ce împrejmuia suprafața de teren destinată concursului de tăiat lemne. Cu acest țăruș inculpatul a aplicat victimei S.D., în zona capului, mai multe lovituri.

Victima a fost transportată la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc unde a decedat.

Raportul medico-legal de expertiză a relevat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se paraliziei sistemului nervos central consecutivă unei hemoragii, contuzii și dilacerări cerebrale cu fractura nesistematizată a bolții craniene cu înfundare și iradiere spre baza craniană.

În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei și legitima apărare.

Prin decizia penală nr. 69 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. cu motivarea că vinovăția inculpatului s-a făcut pe baza unei analize judicioase a materialului probator, iar tratamentul sancționator aplicat respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

Hotărârile de mai sus au fost recurate în termen de inculpat care prin motivele scrise, cât și oral, a susținut, în esență, următoarele:

- pronunțarea unei soluții de achitare pe baza legitimei apărări și a provocării datorate lovirii soției sale însărcinate; schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen.;

- în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere contextul în care s-au desfășurat faptele.

Examinând hotărârile recurate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 și 14 C. proc. pen., se constată că acestea sunt conforme legii.

Pentru a reține legitima apărare, în conformitate cu prevederile art. 44 C. pen., era necesar ca inculpatul să săvârșească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust.

Din probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și a judecății a rezultat însă că inculpatul a lovit, cu un țăruș cu care se înarmase anterior, victima care nu era în nici un fel angrenată în incidentul produs între grupul organizatorilor manifestației și cel în care se afla inculpatul.

Din aceleași probe rezultă evident că victima se afla în fața porții stadionului și nu inițiase nici un demers agresiv împotriva inculpatului sau a concubinei sale. Mai mult, nici inculpatului și nici concubinei sale nu li se produsese nici o vătămare fizică sau psihică sau să fi fost expuși la un pericol de orice natură din partea victimei sau a altor persoane.

În acest context, fapta inculpatului de a lovi puternic pe victimă cu țărușul în cap, lovitură ce a produs moartea acesteia constituie infracțiune de omor calificat, așa cum corect au reținut instanțele, nefiind întrunite cerințele legii nici pentru reținerea legitimei apărări și nici pentru provocare.

În atare situație nu se poate discuta nici despre o exonerare de răspundere a inculpatului și nici de reducerea pedepsei sub limita minimă legală.

Cât privește încadrarea juridică a faptei, în raport de starea de fapt evidențiată de probe, este fără echivoc stabilit că, inculpatul lovind puternic victima într-o zonă vitală cu un corp dur și cu o intensitate deosebită ce a condus la decesul imediat al victimei, a urmărit producerea rezultatului letal sau dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce în plan subiectiv și obiectiv, realizează conținutul infracțiunii de omor și nu de lovituri cauzatoare de moarte.

Împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate nu justifică încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., atâta timp cât, a acționat deliberat în a se înarma cu un par smuls din gard, a ales victima și a lovit-o puternic în zona capului, această conduită demonstrează, fără echivoc că, inculpatul nu a intenționat aplicarea unei simple corecții victimei, rezultatul letal fiind o consecință a lipsei sale de provocare, ci a urmărit uciderea acesteia, sau dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat l-a acceptat.

În acest cadru de fapt și de drept, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale coborând pedeapsa la 12 ani închisoare, sub limita minimă legală.

Stabilind o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., prin aprecierea atât a pericolului social al faptei, cât și al făptuitorului au fost respectate și prevederile art. 52 C. pen., nemaifiind necesară o altă coborâre a pedepsei și neexistând alte motive care să o justifice.

Pentru considerentele expuse criticile formulate sunt nefondate și cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, cu ocazia examinării hotărârilor potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa detenția preventivă din pedeapsa principală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 69 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 iulie 2003 la 30 iunie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.