Appeal dismissed; incompatibility of local official with status of individual entrepreneur confirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/02.10.2014, solicitând anularea acestuia şi a măsurilor dispuse prin raport, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4 din 20 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 4 din 20 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac declarate, recurentul a susţinut că pentru termenul din data de 20 ianuarie 2015, care de altfel a fost singurul termen de judecată pe fond, avocatul ales a formulat o cerere de amânare din motive medicale, arătând că se află în imposibilitatea de a se prezenta la acea dată. Cererea a fost comunicată prin fax Curţii de Apel Timişoara la data de 19 ianuarie 2015, împreună cu adeverinţa medicală eliberată de Dr. B. SRL. Instanţa de fond a respins, însă, cererea de amânare, cu motivarea că aceasta nu a fost dovedită.

Este evident că adeverinţa medicală nu a ajuns la dosarul cauzei din motive neimputabile recurentului, iar instanţa de fond a încălcat dreptul recurentului-reclamant la apărare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul a arătat că a fost titularul Întreprinderii Individuale "A.", cu sediul profesional în Arad, comuna E., întreprindere înfiinţată în anul 2006, înainte de a fi ales local şi radiată din Registrul Comerţului la cerere.

De la data la care a luat naştere mandatul său de ales local, recurentul nu a desfăşurat activităţi cu scop comercial lucrativ în sectorul privat care au legătură cu atribuţiile specifice funcţiei, nu a încheiat nici un contract cu entităţi juridice în legătură cu care şi-a exercitat atribuţiile legale conferite de mandatul de primar şi nu există nici un element care să conducă la identificarea unei stări de incompatibilitate.

Recurentul nu a desfăşurat nici o activitate de natură să pericliteze, submineze sau diminueze interesele cetăţenilor pe care îi reprezintă şi nu a exercitat atribuţiile care îi revin în calitate de primar pentru promovarea sau realizarea unor interese personale.

În aceste condiţii, intimata a apreciat în mod greşit că există elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor în condiţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

1.4. Apărările intimatei

Prin concluziile scrise depuse în cauză, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că soluţia a fost pronunţată cu respectarea legii.

În esenţă, s-a arătat că Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 este legal şi temeinic.

În mod corect a fost reţinută starea de incompatibilitate a recurentului, în condiţiile în care acesta a deţinut, simultan, funcţia de viceprimar al comunei E., jud. Arad, respectiv primar al Comunei E., jud. Arad, şi calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul "A." Întreprindere Individuală, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Intimata a mai susţinut că instanţa nu poate încuviinţa o cerere de amânare pentru lipsă de apărare decât în măsura în care aceasta este temeinic justificată, iar motivele cererii sunt probate, recurentul având obligaţia de a depune toate diligenţele pentru a se asigura că la dosarul cauzei există dovezile necesare.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, două aspecte subsumate acestui motiv de nelegalitate: (i) încălcarea dreptului la apărare recunoscut de art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 10 din Legea nr. 304/2004; (ii) greşita aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

3.1. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, care se înscrie în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că, anterior termenului de judecată din data de 20.01.2015, a depus la dosarul instanţei de fond o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, motivată de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, cerere care a fost respinsă în mod nelegal de prima instanţă.

Înalta Curte constată că prin cererea depusă prin fax, la data de 19.01.2015, dl. avocat C. a solicitat acordarea unui termen de judecată, susţinând că se află în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, din motive medicale.

Analizând actele dosarului, la termenul de judecată din data de 20.01.2015 prima instanţă a respins această cerere, constatând că nu este dovedită.

Potrivit art. 222 din C. proc. civ.: "(1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei. (2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

În viziunea legiuitorului, amânarea judecăţii cauzei în temeiul art. 222 C. proc. civ. nu este reglementată ca o obligaţie, ci ca o posibilitate acordată judecătorului cauzei, în corelaţie cu dreptul absolut al acestuia de a analiza temeinicia motivelor invocate, eventuala culpă a părţii în solicitarea amânării, precum şi caracterul excepţional al amânării. Dreptul de apreciere al judecătorului cauzei nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, ci, dimpotrivă, asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, derulat într-un termen optim şi previzibil, consacrat de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reţine că, faţă de lipsa, de la dosarul de fond, a unei adeverinţe medicale în dovedirea imposibilităţii de prezentare, modul în care judecătorul fondului şi-a exercitat prerogativa legală de apreciere este la adăpost de orice critică.

Faptul că cererea de amânare făcea referire la o adeverinţă medicală, care însă nu a fost ataşată, fiind depusă abia în recurs, nu este de natură a determina altă concluzie, întrucât cererea de amânare a fost soluţionată în funcţie de înscrisurile depuse la dosar şi cunoscute de instanţă până la acel moment, înscrisuri care nu confirmau susţinerile cu privire la imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de recurs privitor la încălcarea dreptului recurentului la apărare.

3.2. Referitor la motivul de recurs privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că situaţia de incompatibilitate a fost reţinută de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate cu privire la calitatea reclamantului de reprezentant titular al "A. Întreprindere Individuală", de la data de 20.06.2008 (data când a devenit viceprimar al comunei E., jud. Arad, deţinând apoi funcţia de primar al aceleiaşi comune) până la data de 25.03.2014, când întreprinderea a fost radiată la cerere.

Conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare:

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică."

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

Modalitatea de desfăşurare a activităţilor economice de către persoanele fizice este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabileşte că: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale."

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora:

"Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului."

Concluzia evidentă ce se desprinde din aceste dispoziţii legale este aceea că titularul unei întreprinderi individuale are calitatea de comerciant, întreprinderea individuală reprezentând o formă de organizare a activităţii economice prestată de persoana fizică, orientată spre scopul obţinerii de profit.

Tot în O.U.G. nr. 44/2008 sunt prevăzute, în art. 27, condiţiile în care îşi încetează activitatea o întreprindere individuală:

"(1) Întreprinzătorul persoana fizica titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voinţa acestuia; c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificările şi completările ulterioare.

Critica formulată de recurentul-reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective a actelor de comerţ, nu poate fi reţinută. Astfel, după cum s-a arătat anterior, art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008 conferă calitatea de comerciant persoană fizică titularului întreprinderii individuale, fără a exista o distincţie legată de săvârşirea efectivă de acte sau fapte de comerţ.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariţiei stării de incompatibilitate, au un conţinut clar interdictiv cu privire la deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică, simultan cu deţinerea calităţii de viceprimar, respectiv primar:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Aşadar, legea nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerţ, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi/sau calităţi, independent de volumul de activitate al formei de organizare (întreprindere familială, în cazul de faţă) sau chiar de lipsa activităţii.

De altfel, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de fond, rezultă că recurentul-reclamant a obţinut venituri din activităţile comerciale desfăşurate de "A. Întreprindere Individuală".

În ceea ce priveşte argumentele conform cărora activitatea comercială a fost desfăşurată efectiv de numitul D., care lucra în cadrul "A. Întreprindere Individuală", conform art. 24 din O.U.G. nr. 44/2004, întreprinderea persoană fizică, pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii individuale, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, fără ca prin aceasta să i se schimbe statutul juridic dobândit potrivit legii, acela de întreprindere individuală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incidente nici motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul formulat de recurentul-reclamant A. va fi respins, ca nefondat, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 4 din 20 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV