Tax joint liability suspension mooted by interim annulment of underlying administrative decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., la 10 martie 2017, s-a solicitat, în contradictoriu cu ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, suspendarea executării actului administrativ-fiscal reprezentat de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. VLG-DEC-130347 din 29 decembrie 2016, apreciindu-se ca fiind incidente dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 126/F-CONT din 21 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta A., fiind dispusă restituirea cauţiunii consemnate la dosarul cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a precizat că în cererea de chemare în judecată a prezentat care a fost situaţia de fapt şi de drept ce a precedat actul administrativ atacat, respectiv Decizia de angajare a răspunderii solidare, pentru ca instanţa să poată trage o concluzie în privinţa îndeplinirii cazului bine justificat.

S-a arătat că nu i s-a cerut primei instanţe să dezlege fondul problemei autorităţii lucrului judecat, ci s-a făcut trimitere la excepţie prin prisma tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în legătură cu unul şi acelaşi prejudiciu, pentru a sublinia aspectele de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată.

Recurenta a precizat că prima instanţă, după ce a prezentat analiza teoretică generală a procedurii de suspendare a executării actului administrativ, atunci când ar fi trebuit să treacă în concret la punerea în aplicare a teoriei prezentate, a concluzionat că nu este în prezenţa unui caz bine justificat, întrucât aspectele aduse în discuţie prin cererea de suspendare ar impune interpretări de natură a dezlega fondul pricinii.

Ca atare, s-a apreciat că faţă de argumentele reţinute de instanţa de fond, sentinţa pronunţată nu este motivată, întrucât în considerentele hotărârii nu se regăseşte prezentarea unei verificări sumare ce ar fi îndreptăţit prima instanţă să concluzioneze că nu suntem în prezenţa unui caz bine justificat.

Recurenta a arătat că în privinţa analizei condiţiei pagubei iminente instanţa a spus clar că nu o va face.

Deosebit de aceste aspecte prezentate, recurenta a arătat că dacă se referă la afirmaţia instanţei că analiza nu se poate face, pentru că aceasta ar însemna dezlegări şi statuări ce ar putea fi opuse judecăţii fondului, atunci se poate concluziona că suntem în prezenţa unei motivări contradictorii.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea s-a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului formulat de reclamantă, ca urmare a faptului că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă s-a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, arătând că în preambulul recursului a fost indicat motivul de casare invocat, respectiv dispoziţia art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat faptul că aşa cum rezultă din cererea de recurs, criticile formulate pot fi încadrate şi în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivelor de casare invocate în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la excepţia lipsei de interes

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susţinerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. VLG-DEC-130347 din 29 decembrie 2016 emisă de ANAF-DGRFP Craiova.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 167/F-Cont din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a soluţionat fondul cauzei, fiind admisă acţiunea formulată de A., în sensul că a fost anulată Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. CRR-REG-11724 din 6 aprilie 2017 şi Decizia nr. VLG-DEC-130347 din 29 decembrie 2016 emisă de AJFP Vâlcea, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat în Dosar nr. x/2017 prin Sentinţa nr. 167/F-Cont din 9 octombrie 2017, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunţarea instanţei de fond.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că acestea presupun admiterea la fond a cererii de suspendare, ceea ce nu este cazul în speţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 126/F-CONT din 21 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT