Judicial review of bar examination results: limits on substantive review of discretionary grading and invalidation of exam answers

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/09.01.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Comisia Permanentă anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen din 19 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor reclamantului la întrebările 10, 38, 78 şi 79 din Grila 1, anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen a contestaţiilor la punctaj din 23 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor aceluiaşi reclamant la întrebările 10, 38, 78 şi 79 din Grila 1 şi anularea parţială a Deciziei nr. 148/29.09.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. şi pe cale de consecinţa, validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantului în sesiunea septembrie 2014, declararea ca admis şi emiterea deciziei de primire în profesie.

S-a mai solicitat obligarea la repararea pagubei cauzate, respectiv plata daunelor materiale reprezentând echivalentul salariului minim pe economie, până la momentul emiterii deciziei de primire în avocatură, a daunelor morale în sumă de 10.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 71/F - CONT din data de 6 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de inadmisibilitate.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Comisia Permanentă.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (după reducerea onorariului).

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, conform dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.

S-a arătat că prin hotărârea atacată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. S-a apreciat de către recurent că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv principiile contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.) şi dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.), prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii fără ca aceasta să fie invocată de intimata-pârâtă şi să fi fost pusă în discuţia părţilor.

Astfel, s-a susţinut că instanţa nu a invocat expressis verbis excepţia inadmisibilităţii, astfel cum rezultă din încheierea din 22 aprilie 2015, dată la care s-a acordat cuvântul părţilor asupra fondului cauzei, chestiunile supuse atenţiei părţilor neputând fi subsumate unei excepţii, acestea vizând probleme de fond în litigiul administrativ dedus judecăţii.

S-a mai consideră că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi conform dispozitivului instanţa a respins în totalitate acţiunea numai în baza admiterii excepţiei inadmisibilităţii considerentele sentinţei vizează în mod clar, în opinia sa, aspecte privind caracterul nefondat al cererii de chemare în judecată, contradicţia dintre considerente şi dispozitiv echivalând cu nemotivarea hotărârii. [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.]

În fine, s-a mai susţinut de către recurentul-reclamant că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

S-a arătat că, prin hotărârea recurată, instanţa de judecată a recunoscut în favoarea intimatei un drept discreţionar de a evalua cunoştinţele candidaţilor, peste limitele prevăzute de lege, fiind de principiu că exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice reprezintă un exces de putere, făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 şi art. 25 din Constituţia România.

De asemenea, s-a apreciat că actele de soluţionare de către comisiile de examen a contestaţiilor la barem şi la punctaj formulate potrivit dispoziţiilor Regulamentului de examen nu pot fi considerate acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată

S-a susţinut că şi raţionamentul instanţei privind lipsa motivării soluţiilor asupra contestaţiilor este nelegal.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică, precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 71/F-CONT din 6 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii şi Comisia Permanentă, anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen din 19 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor reclamantului la întrebărilor 10, 38, 78 şi 79 din Grila 1, anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen a contestaţiilor la punctaj din 23 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor aceluiaşi reclamant la întrebările 10, 38, 78 şi 79 din Grila 1 şi anularea parţială a Deciziei nr. 148/29.09.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. şi pe cale de consecinţă, validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantului în sesiunea septembrie 2014, declararea ca admis şi emiterea deciziei de primire în profesie, precum şi la repararea pagubei cauzate, respectiv plata daunelor materiale reprezentând echivalentul salariului minim pe economie, până la momentul emiterii deciziei de primire în avocatură, a daunelor morale în sumă de 10.000.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor de procedură care ar atrage sancţiunea nulităţii, observă Înalta Curte că la termenul din data de 22 aprilie 2015 instanţa de fond a pus în discuţia părţilor admisibilitatea acţiunii, solicitându-se expres să formuleze concluzii cu privire la natura actelor atacate în prezenta cauză prin perspectiva art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum şi din perspectiva stabilirii unei alte proceduri de verificare a legalităţii. Faţă de aceste considerente, văzând că în cauză a fost amânată şi pronunţarea pentru a se depune concluzii scrise, Înalta Curte constată netemeinicia motivului de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de asemenea nefondat.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, judecătorul fondului a concluzionat că rezultatul contestaţiilor nu poate fi modificat în nicio procedură ulterioară în care statuările adoptate să fie verificate prin prisma considerentelor ce sunt redactate ulterior. În raport de soluţia adoptată, s-a argumentat şi motivul pentru care, imposibilitatea cenzurării contestaţiei de către instanţa de judecată, face ca o eventuală lipsă sau insuficientă motivare a acesteia să nu poată determina nelegalitatea actului de soluţionare a contestaţiilor, cu argumente pe care instanţa de control judiciar le împărtăşeşte.

În ceea ce priveşte nelegalitatea soluţiei adoptată de prima instanţă, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, adoptat prin Decizia nr. 128/08.07.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. - în termen de 24 de ore de la afişare candidaţii pot face contestaţii la barem, care se depun la sediul I.N.P.P.A. sau, după caz, la centrul unde se desfăşoară examenul. Contestaţiile se soluţionează de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. (...) Soluţiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluţionării contestaţiilor.

Fără a mai relua argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat convingerea primei instanţe şi pe care instanţa de control judiciar le împărtăşeşte, după propria evaluare a elementelor în litigiu şi cu referire punctuală la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiectelor de drept privat o acţiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) şi (11).

În speţă, recurentul - reclamant s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat stagiar sesiunea 15 septembrie 2014, iar după afişarea baremului iniţial a fost declarat admis cu 70 de puncte şi un minim de 10 puncte la fiecare disciplină.

În urma formulării contestaţiilor, inclusiv de către reclamant, acestuia i-a fost admisă calea de atac împotriva răspunsului la întrebarea nr. 1, fiindu-i acordat un punct, însă i-a fost scăzut câte un punct la întrebările 10 şi 78, aşa încât punctajul final a fost stabilit la 69 de puncte şi a fost declarat respins.

Aşa cum se poate observa, prin demersul judiciar se tinde la validarea, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, a examenului de primire în profesie. Reclamantul critică împrejurarea că întrebările 10, 38, 78 şi 79 rezultatele adoptate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, în baza opiniei majoritare a membrilor, nu au avut în vedere faptul că au fost înscrise în grila de examen subiecte controversate în doctrină şi în practică, ceea ce trebuia să determine anularea lor şi acordarea punctajului în favoarea tuturor candidaţilor.

Or, în condiţiile acordării posibilităţii formulării unei contestaţii la barem, constată Înalta Curte că aspectele legate de conţinutul subiectelor de concurs, baremele de notare ori calificativele acordate nu pot face obiect al controlului instanţei de contencios administrativ, ţinând de marja de apreciere a autorităţii publice.

În situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Faţă de aceste considerente, în condiţiile invocării formale a unor motive de nelegalitate, cum ar depăşirea termenul de soluţionare a contestaţiilor care, evident nu produce nicio vătămare acestuia, se constată că în mod temeinic prima instanţă a constatat că reclamantul nu actul nu are deschisă o procedură judiciară, în ceea ce priveşte fondul contestaţiei.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurentul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că prezenta cauză are o complexitate redusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 71/F-CONT din 6 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV