Beneficiary Loses Bid to Annul EU-Fund Debt Over Ineligible Wireless Subscriptions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/06.10.2014, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare a Funcţionarilor Publici" cod SMIS 2773, prin care a fost stabilită în sarcina instituţiei noastre o creanţă bugetară în cuantum de 9.300,86 RON, contribuţie din fonduri UE (85%),

- anularea Deciziei Ministerului Administraţiei şi Internelor (actualul Minister al Afacerilor Interne) nr. 372544/06.11.2012 privind contestaţia formulată de A.N.F.P. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare al Funcţionarilor Publici", cod SMIS 2773,

- restituirea către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de beneficiară a Proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare a Funcţionarilor Publici" cod SMIS 2773, a sumei în cuantum de 9.300,86 RON, reprezentând corecţiile financiare aplicate prin Procesul-verbal nr. x/07.09.2012.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3826 din 3 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului, în opinia sa, instanţa de fond pronunţând o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii, fiind dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, s-a apreciat că prima instanţă se contrazice în argumente atunci când, pe de o parte, la pagina 9 a sentinţei recurate, primul paragraf precizează că "susţinerea că prin activităţile proiectului s-a urmărit realizarea unei baze de date (...) nu are relevanţă, întrucât ceea ce s-a stabilit ca fiind cheltuială eligibilă a fost contravaloarea celor 6 abonamente, respectiv suma de 10942,19 RON, la care se adaugă TVA de 2286,51 RON", iar, pe de altă parte, la al doilea paragraf din aceeaşi pagină menţionează că "ceea ce s-a aprobat la decontare era doar contravaloarea unui singur abonament de internet wireless şi nu a şapte abonamente, celelalte şase urmând a fi suportate de beneficiar".

S-a mai arătat că în pagina 8 a sentinţei recurate, în al cincilea paragraf se menţionează că "stabilirea ca fiind neeligibile a cheltuielilor aferente celor 6 abonamente de internet s-a făcut în mod corect prin procesul-verbal contestat".

Cu privire la încălcarea, la pronunţarea hotărârii, a normelor de drept material, s-a considerat de către recurenta-reclamantă că s-a reţinut, în mod greşit, faptul că "prin cererea de finanţare s-a decontat un singur abonament wireless", întrucât în cuprinsul Cererii de finanţare la capitolul 3.3 Achiziţii publice, la poziţia 2 s-a precizat achiziţia a 7 unităţi de abonament wireless pe trei ani, cheltuielile cu servicii de comunicaţii fiind cuprinse în toate cererile de rambursare şi în cererea de rambursare finală.

S-a mai susţinut că, în mod eronat, instanţa de fond a interpretat sintagma "să asigure abonamentul wireless la internet pentru 25 de luni", din cuprinsul Referatului de necesitate nr. 465118/2010 şi a Notei privind achiziţia de servicii nr. x/2012, ca fiind echivalentă cu indicarea numărului de abonamente aferente utilizării celor 7 modem-uri (un abonament), această sintagmă arătând de fapt tipul serviciului pentru care se solicita aprobarea unor cheltuieli, nu şi cantitatea/numărul de abonamente.

În fine, a fost criticat de către recurentă faptul că judecătorul fondului nu a reţinut susţinerile reclamantei, potrivit Corrigendum-ului nr. 4 la Manualul de implementare a proiectelor finanţate din Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii Administrative (PO DCA), versiunea februarie 2012, la Anexa 19 - Metodologia de calcul a Cheltuielilor Generale de Administraţie - Punctul 1 - Cheltuieli cu servicii şi comunicaţii, care prevede că "pentru accesul la internet, se permite decontarea a maxim 100 RON/lună pentru fiecare abonament".

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimatul - pârât Corpul de Control al Ministrului s-a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

Totodată, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Corpului de Control al Ministrului, apreciindu-se că se impune scoaterea acestuia din cauză şi, respectiv constatarea calităţii de intimat doar a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, având în vedere preluarea de către acest minister a activităţilor şi atribuţiilor specifice componentei administraţiei publice, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 şi art. (1) alin. (1) din H.G. nr. 1/2013.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva Sentinţei nr. 3826 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din data de 6 februarie 2018, Înalta Curte a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Corpul de Control al Ministrului, motivat de faptul că această excepţie a fost invocată şi în cadrul dosarului de fond, neformulându-se recurs de către intimat cu privire la soluţionarea acestei excepţii.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimaţilor - pârâţi, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare a Funcţionarilor Publici" cod SMIS 2773, prin care a fost stabilită în sarcina instituţiei noastre o creanţă bugetară în cuantum de 9.300,86 RON, contribuţie din fonduri UE (85%); anularea Deciziei Ministerului Administraţiei şi Internelor (actualul Minister al Afacerilor Interne) nr. 372544/06.11.2012 privind contestaţia formulată de A.N.F.P. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.09.2012 privind proiectul "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare al Funcţionarilor Publici", cod SMIS 2773; restituirea către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de beneficiară a Proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia Publică - Program Naţional de Certificare a Funcţionarilor Publici" cod SMIS 2773, a sumei în cuantum de 9.300,86 RON, reprezentând corecţiile financiare aplicate prin Procesul-verbal nr. x/07.09.2012.

Reclamanta a formulat cererea de finanţare a proiectului "Standarde Europene în Utilizarea Tehnologiei Informaţiei în Administraţia publică Program Naţional de Certificare a Funcţionarilor publici", cod SMIS 2773, cerere care a fost aprobată prin OMAI nr. 198 din 26.08.2009, finanţarea nerambursabilă fiind acordată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, iar valoarea totală a proiectului a fost de 13.471.332,00 RON, din care 11.450.632,00 RON fiind valoarea eligibilă nerambursabilă, reprezentând 85% din valoarea totală eligibilă.

Ulterior, reclamanta a demarat procedura de achiziţie publică "achiziţie directă" prin întocmirea Referatului de necesitate nr. 465118/27.01.2010 şi a Notei privind achiziţia de servicii nr. x/28.01.2012 prin care a fost aprobată încheierea unui contract de servicii cu operatorul A., având în vedere acordul cadru încheiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor cu acest operator economic.

În urma acestei aprobări, a fost încheiat cu SC A. SA contractul de servicii nr. x/01.10.2010 având ca obiect furnizarea de Internet Unlimited 21,12 GB trafic naţional inclusiv, viteza 7.2 Mbps DL/1.46 Mbps UL, modem-uri B. E 15523.6 HSDPA cu 100% discount.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 07.09.2012 şi înregistrat cu nr. x/07.02.2012 s-a constatat, că se confirmă se suspiciunea de neregulă din notificarea nr. x/25.07.2012, în sensul că beneficiarul a solicitat spre decontare sume neeligibile, reprezentând contravaloarea unor abonamente de internet wireless care vizează parţial operaţiunea finanţată şi pentru care nu s-a demonstrat legătură ca activităţile proiectului. Echipa de control nu a putut stabili modul în care au fost distribuite cele 7 abonamente şi care sunt persoanele care le utilizează.

Împotriva procesului-verbal de constatare reclamanta a formulat contestaţie, emiţându-se Decizia nr. 372544 din 06.11.2012 prin care s-a respins contestaţia nr. 370.663 din 07.09.2012, ca nefondată.

Referitor la cazul de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la natura contradictorie a motivării primei instanţei, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia. Din analiza acestui caz de casare rezultă că noţiunea de "motive contradictorii" care să atragă casarea hotărârii, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, poate fi acceptată doar în ipoteza în care, în raport de argumentele prezentate, nu se poate desprinde raţionamentul judecătorului care să conducă la soluţia adoptată în dispozitiv. Or, în speţă toată argumentaţia judecătorului prezentată la filele x a sentinţei vizează împrejurarea că, în ciuda susţinerilor reclamantei şi în ciuda anvergurii proiectului, ceea ce s-a aprobat la decontare era doar contravaloarea unui singur abonament de internet wireless şi nu a şapte abonamente, celelalte şase urmând a fi suportate de beneficiar. Constatarea recurentei privind o presupusă motivare contradictorie reprezintă în fapt o simplă eroare materială care nu poate conduce la soluţia de casare a sentinţei.

Aceste argumente prezentate în mod logic şi împărtăşite şi de instanţa de control judiciar, conduc la concluzia netemeiniciei şi a motivelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că în conformitate cu cererea de finanţare aprobată, în Secţiunea 3.3. Achiziţii publice, beneficiarul a prevăzut achiziţia prin cumpărare directă a unui abonament wireless pe 3 ani (7 unităţi) cu o valoare estimată de 24.500 de RON, iar în Secţiunea 4.2 Detalierea costurilor proiectului pe fiecare activitate, în cadrul activităţii nr. 9 Activităţi de coordonare, evaluare raportare pentru linia bugetară 8.1. Cheltuieli cu servicii comunicaţii (telefoane, fax, internet, servicii poştale şi de curierat, acces la baze de date), a prevăzut un număr de 25 de luni de abonament wireless modem, la preţ unitar de 982 RON, fără TVA/lună. De asemenea, la Secţiunea 2.6 Rezultate şi în rubrica Resurse materiale care urmează a fi achiziţionate- Echipamente de calcul au fost prevăzute 7 modemuri wireless.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din HG nr. 759/2007 "Cheltuielile generate de administraţie sunt eligibile dacă respectă prevederile art. 2 şi dacă sunt proporţionale operaţiunii, în conformitate cu metoda elaborată de autoritatea de management prevăzută în contractul/decizia/ordinul de finanţare.

Prin Metodologia de calcul a cheltuielilor generale de administraţie, Anexă la Manualul de implementare al beneficiarului pentru PODCA, s-a prevăzut că " pentru accesul la internet se permite decontarea unui abonament de maxim 100/lună."

Faţă de aceste considerente, în mod corect a reţinut prima instanţă nerespectarea prevederilor legale privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor, prin cererea de finanţare decontându-se un singur abonament wireless.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva Sentinţei nr. 3826 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV