Incompatibility of vice-mayor with school board membership and limits of mayoral delegation under special public administration law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the National Integrity Agency (ANI), quashed the first-instance decision that had fully annulled the contested evaluation report, and partially upheld the administrative act by annulling the report only for the period between June 30, 2014, and July 3, 2014, while maintaining its legality for the remainder of the timeframe. The dispute concerned a judicial review of an integrity evaluation report alleging that a local vice-mayor was in a state of incompatibility after being designated as the mayor's representative on the school board of administration. The Court determined that the lower court erroneously applied the law by ignoring the principle of special law; under specific provisions of the Local Public Administration Act, the vice-mayor's function was expressly incompatible with holding a position on a public institution's administrative council, regardless of general educational laws permitting a mayor's representative. Because the individual did not resign from the office within the statutory 15-day period to cure the incompatibility, the violation was established for the entire duration of the mandate, except for the brief period after the 2014 emergency ordinance modified the legal framework to allow direct mayoral participation in school councils, thereby permitting the delegation of such duties.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, art. 87 din Legea nr. 161/2003, art. 96 din Legea nr. 1/2011, art. 65 din Legea nr. 215/2001; Incompatibility of vice-mayor with school board membership and limits of mayoral delegation under special public administration law: The dispute concerned a judicial review of an integrity evaluation report alleging that a local vice-mayor was in a state of incompatibility after being designated as the mayor's representative on the school board of administration. The Court determined that the lower court erroneously applied the law by ignoring the principle of special law; under specific provisions of the Local Public Administration Act, the vice-mayor's function was expressly incompatible with holding a position on a public institution's administrative council, regardless of general educational laws permitting a mayor's representative. Because the individual did not resign from the office within the statutory 15-day period to cure the incompatibility, the violation was established for the entire duration of the mandate, except for the brief period after the 2014 emergency ordinance modified the legal framework to allow direct mayoral participation in school councils, thereby permitting the delegation of such duties.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the power of the court to re-judge the case and issue the final ruling on the merits after quashing the prior decision.
Procedural basis for admitting the appeal on the grounds of the incorrect application of material law.
Full text
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 268 din 22 septembrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 2050 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 268 din 22 septembrie 2016 a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în mod eronat instanţa de fond considerând că art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 nu împiedică ca în calitate de reprezentant al primarului să fie numită orice persoană, inclusiv viceprimarul.
Statutul de viceprimar având un regim juridic prevăzut expres, care trebuia respectat cu prioritate, reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al şcolii putea fi desemnat orice altă persoană în afară de viceprimar.
În plus, intimatul-reclamant, deşi a fost desemnat ca reprezentant al primarului, ca urmare a unei delegări de atribuţii, putea - potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 - să renunţe la funcţia care atrăgea starea de incompatibilitate în cel mult 15 zile de la numirea sa în această funcţie.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza motivelor de casare invocate
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Intimatul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de recurenta pârâtă ANI.
Acţiunea sa a fost admisă, prima instanţă anulând ca nelegal actul administrativ contestat.
Analizând criticile aduse de recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Integritate sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în raport cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, care prevăd că "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...)
d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituia de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;(...)".
În conformitate cu art. 96 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale (forma în vigoare la data desemnării intimatului reclamant ca membru în consiliul de administraţie), "(2) În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:
a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar;
b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;
c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;
Intimatul reclamant a fost viceprimar al comunei B. începând cu data de 22.06.2012, iar la data de 22.10.2013 a fost desemnat ca reprezentant al primarului în cadrul Consiliului de administraţie al Şcolii B., com. B., jud. Maramureş, astfel cum reiese din adresa nr. x/22.10.2013.
Starea de incompatibilitate reţinută în sarcina intimatului reclamant a fost generată de deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al Comunei B. (conform Hotărârii Consiliului local nr. 22/22.06.2012) şi a calităţii de membru în Consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale B., participarea sa efectivă în acest din urmă consiliu fiind dovedită cu procesele-verbale de şedinţă semnate în perioada de referinţă a raportului de evaluare.
Este adevărat că, aşa cum susţine intimatul reclamant prin întâmpinare, potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001, "Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, (...)", iar art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 nu distinge în privinţa persoanei care ar putea fi "reprezentant al primarului".
Însă acesta, ca şi judecătorul fondului, ignoră principiul de drept specialia generalibus derogant.
Astfel, incompatibilităţile funcţiei de viceprimar sunt prevăzute prin norme speciale, derogatorii şi de la legea cadru a educaţiei şi de la cea a administraţiei publice locale.
Nici faptul că legiuitorul stabileşte că viceprimarul îşi păstrează drepturile cuvenite în calitate de consilier local, dobândite prin statutul funcţiei publice de autoritate, nu îl derobează pe acesta de obligaţiile impuse distinct în considerarea statutului funcţiei de viceprimar, între care obligaţia imperativă de evitare a stărilor de incompatibilitate.
În plus, până la modificarea Legii nr. 1/2011 prin O.U.G. nr. 49/2014, atât timp cât nici primarul însuşi şi nici viceprimarul nu puteau face parte din consiliul de administraţie al unei instituţii publice, nu se punea nici problema unei delegări de atribuţii în sensul art. 65 din Legea nr. 251/2001, iar reprezentantul primarului în consiliul de administraţie al unei astfel de instituţii putea fi desemnat orice altă persoană decât viceprimarul.
Prin urmare, în speţă, intimatul reclamant - deşi a avut la dispoziţie un termen de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 pentru a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla (situaţia de fapt a deţinerii simultane a funcţiilor nefiind contestată) - nu a înţeles să facă în termenul legal niciun demers pentru a renunţa la funcţia care atrăgea această stare, cu atât mai mult cu cât a susţinut prin acţiunea introductivă şi prin întâmpinarea la recurs că ar fi o fost o victimă a primarului comunei, care în mod deliberat i-a delegat atribuţia, iar apoi a sesizat instituţia recurentă cu privire la pretinsa încălcare a regimului incompatibilităţilor.
Înalta Curte constată deci că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, în ceea ce priveşte anularea integrală a raportului de evaluare, cu motivarea că nu a existat starea de incompatibilitate în perioada de referinţă a raportului.
Măsura desfiinţării raportului se justifica doar pentru perioada 30.06.2014-03.07.2014, adică pentru perioada de la care a intervenit modificarea Legii nr. 1/2011 prin O.U.G. nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative (intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 30 iunie 2014), permiţând primarului să participe personal în consiliul de administraţie al şcolii şi, prin aceasta, existând temei legal pentru delegarea atribuţiei sale.
IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, va casa sentinţa atacată şi, ca urmare a rejudecării, va admite doar în parte acţiunea, anulând parţial raportul de evaluare, numai în ceea ce priveşte perioada 30.06.2014 - 03.07.2014, menţinându-l ca legal în rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 268 din 22 septembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite în parte acţiunea.
Anulează în parte raportul de evaluare pentru perioada 30.06.2014 - 03.07.2014.
Menţine în rest actul administrativ contestat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV