Fiscal acts suspension upheld pending annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 29 aprilie 2016 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 decembrie 2015 şi a dispoziţiei de măsuri nr. x din 30 decembrie 2015 emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actelor mai sus identificate.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 91/2016 din 14 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, şi, în consecinţă, a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 decembrie 2015 şi a dispoziţiei de măsuri nr. x din 30 decembrie 2015 emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în ce priveşte debitul principal de 4.657.075 RON şi accesoriile aferente, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actelor mai sus identificate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6000 RON cheltuieli de judecată reduse.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta, fiind invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a motivat raţionamentul ce a condus la respingerea susţinerilor pârâtei AJFP Braşov, în sensul că nu a analizat apărările formulate şi a arătat că astfel soluţia pronunţată nu este motivată.

De asemenea, recurenta a arătat că în cauză instanţa de fond nu a indicat în concret care sunt acele motive care se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, ci a avut în vedere doar chestiuni generale, fără a indica în concret care este textul de lege încălcat. S-a arătat că, de altfel, este evident că în speţă nu se poate vorbi despre un caz bine justificat, atâta timp cât obligaţiile fiscale au fost stabilite pe baza dispoziţiilor legale în vigoare.

Cu privire la condiţia pagubei iminente s-a arătat că reclamanta nu a probat prin documente faptul că o executare a obligaţiei l-ar perturba în aşa mare măsură încât să-i genereze o gravă dificultate. S-a arătat că simpla invocare a faptului că patrimoniul reclamantei va avea de suferit prin declanşarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligaţiilor fiscale nu este suficientă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă în sensul că hotărârea instanţei de fond nu este motivată, întrucât instanţa a analizat argumentele prezentate de părţi şi a prezentat considerentele pentru care a pronunţat hotărârea.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimata-reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta-pârâtă nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.

Cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reţine că acestea se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Această apreciere are în vedere soluţia dată de instanţa de fond în acţiunea ce face obiectul anulării actelor administrativ fiscale, obiect al cererii de suspendare de faţă.

Astfel, acţiunea de fond ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte, prin Sentinţa civilă nr. 757 din 7 martie 2017, în sensul că a fost anulată în parte Decizia nr. 223 din 01 septembrie 2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a fost anulată în parte Decizia de impunere nr. x din 30 decembrie 2015 emisă de DGRFP Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata TVA suplimentar în valoare de 4.569.043 RON, precum şi a accesoriilor aferente.

Având în vedere hotărârea pronunţată pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că se confirmă susţinerile reclamantei în sensul că există indicii ce conturează îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Totodată, Înalta Curte reţine că este îndeplinită şi cerinţa privind producerea unei pagube iminente, în condiţiile în care societatea a motivat şi probat prin înscrisurile depuse în susţinerea cererii acest fapt.

Constatând că nu sunt indicii privind incidenţa în cauză a cazurilor de casare invocate, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei nr. 91/2016 din 14 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT