Violent mobile phone theft convictions upheld; criminal appeals dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of three defendants, thereby upholding the appellate court's rejection of their claims against the lower court's conviction for aggravated theft, and ordered the payment of judicial costs. The dispute arose from a criminal proceeding in which the defendants were charged with using violence to steal a mobile phone from a victim inside a private residence after initially impersonating hotel employees to demand its return. The court determined that the defendants' liability was conclusively established by the victim's testimony, which corroborated the defendants' initial confessions during the investigation despite their subsequent retraction, and noted that the applied penalties were correctly individualized according to criminal law standards. The decisive legal basis includes the aggravated theft provisions under Article 211 of the Penal Code, as well as the sentencing criteria under Article 72 and the rules governing the deprivation of civil rights under Article 64 of the Penal Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 72 C. pen; Violent mobile phone theft convictions upheld; criminal appeals dismissed as unfounded: În ce privește pedepsele aplicate inculpaților, se constată că acestea au fost individualizate potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri să fie micșorate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 299 din 17 februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpaților:
- G.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- N.D.F. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen;
- D.M.I. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 28 ianuarie 2003, inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I., împreună cu inculpatul I.N. (condamnat și acesta prin sentința pronunțată în cauză), i-au sustras lui B.E., prin violență, un telefon mobil în locuința unui prieten al părții vătămate, situată în București, str. Pătrașcu Vodă.
Prin decizia penală nr. 277 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I., care au cerut casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea lor, cu motivarea că nu au comis fapta pentru care au fost condamnați, iar în subsidiar, micșorarea pedepsei, în raport cu situația lor personală.
Recursurile nu sunt fondate.
Din probele administrate în cauză, rezultă că în ziua de 28 ianuarie 2003, partea vătămată B.E., aflându-se într-un bar din București, str. Batiștei, a refuzat să le vândă inculpaților G.C. și N.D.F. un telefon mobil marca NOKIA 6510 pe care-l avea asupra sa. După ce a părăsit localul, B.E. a fost urmărit de cei doi inculpați până ce a intrat în locuința unui prieten al său, situată în str. Pătrașcu, iar ulterior, aceiași inculpați, împreună cu inculpații I.N. și D.M.I. au pătruns în locuința în care se afla partea vătămată și pretinzând că sunt angajați ai Hotelului M., i-au cerut să le dea telefonul mobil care, potrivit spuselor lor, ar fi fost furat de la acel hotel. B.E. a refuzat să se supună cererii inculpaților, iar ca urmare, aceștia l-au lovit, l-au imobilizat și i-au sustras telefonul mobil, pe care ulterior, inculpații G.C. și D.M.I. l-au vândut.
În cursul urmăririi penale inculpații G.C., N.D.F. și I.N. au recunoscut săvârșirea faptei. Ulterior, inculpații au retractat recunoașterea făcută la urmărirea penală, dar instanțele au apreciat corect că revenirea inculpaților asupra primelor declarații este nejustificată. Vinovăția lor ca și participarea inculpatului D.M.I. este dovedită în mod concludent cu declarațiile părții vătămate, declarație concordantă cu primele declarații ale inculpaților G.C., N.D.F. și I.N., în privința împrejurărilor faptei, precum și cu probele din care rezultă că, familiile inculpaților au despăgubit partea vătămată.
În ce privește pedepsele aplicate inculpaților, se constată că acestea au fost individualizate potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri să fie micșorate.
În consecință, urmează ca recursurile declarate de inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I. să fie respins ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.