Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 346/2019 AI generated

Late filing of administrative tax challenge and forfeiture of right under strict 30-day statutory deadline

Case Number Decizia nr. 346/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's rejection of the taxpayer's action and allowing the tax authority's decision to stand. The dispute concerned the legality of a tax assessment decision that dismissed an administrative challenge as late-filed, specifically regarding supplementary corporate income tax and VAT liabilities. The core material fact was whether the administrative complaint was submitted within the statutory 30-day deadline; the court found that although a courier waybill was generated on the seventh day of the deadline, the actual physical handover of the documents to the carrier occurred on the 78th day, exceeding the legal limit. Relying on Article 207(1) of O.G. No. 92/2003, the court applied the principle of peremptory time limits for administrative appeals in tax matters, ruling that the taxpayer suffered forfeiture of the right to contest the assessment because the proof of dispatch via the courier service failed to demonstrate submission within the mandatory 30-day period from the notification of the initial tax decision.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Late filing of administrative tax challenge and forfeiture of right under strict 30-day statutory deadline: Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

Keywords

AI generated
late filing statutory deadline tax authority challenge of administrative decisions rights of the taxpayer forfeiture period

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 460/20.11.2015 emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.05.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.05.2015, cu consecinţa retrimiterii contestaţiei către ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea soluţionării pe fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3120 din 19 octombrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 3120 din 19 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată:

• instanţa de fond a reţinut în mod eronat că s-a depus contestaţia administrativă prin intermediul B. abia la data de 18.09.2015, conform Notei de transport nr. x şi nu la data de 02.07.2015. În realitate, contestaţia formulată a fost transmisă de reprezentantul convenţional la data de 02.07.2015, conform Notei de transport nr. x, aflată la dosarul cauzei, în termenul legal de 30 de zile de la dat comunicării deciziei de impunere la data de 04.06.2015;

• susţinerile societăţii de transport B. sunt eronate, societatea aflându-se probabil într-o confuzie cu privire la data transmiterii contestaţiei;

• în mod greşit instanţa de fond reţine că reclamanta nu a justificat în niciun fel pasivitatea sa în perioada 02.07.2015 - 18.09.2015 întrucât contestaţia a fost transmisă către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la data de 02.07.2015, astfel că termenul limită pentru introducerea unei acţiuni în instanţă s-ar fi împlinit abia în luna februarie a anului 2016.

4. Apărările intimatei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Prin întâmpinarea formulată la data de 5.01.2017 intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

Arată intimata că, recurenta a depus contestaţia administrativă la data de 18.09.2015, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, această împrejurare rezultând şi din corespondenţa purtată cu firma de curierat, care a precizat că trimiterea a fost predată curierului vineri 18.09.2015 fiind livrată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara la data de 21.09.2015.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal legalitatea Deciziei nr. 460/20.11.2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite, nr. F-AR 185/21.05.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

În fapt, prin decizia de impunere menţionată, în sarcina reclamantei au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 18.025.795 RON reprezentând 5.187.639 RON - impozit pe profit suplimentar, 1.341.097 RON - dobânzi/penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 9.183.802 RON - TVA suplimentar şi 2.313.257 RON dobânzi/penalităţi de întârziere aferente TVA.

Judecătorul fondului a respins acţiunea ca nefondată reţinând că toată corespondenţa la care face referire reclamanta, aferentă comenzii de preluare din data de 02.07.2015 a fost concret predată curierului abia la data de 18.09.2015, cu depăşirea termenului prevăzut de lege de 30 de zile.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

Astfel, societatea reclamantă avea la dispoziţie un termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, pentru depunerea contestaţiei, dovada fiind făcută cu înregistrarea ori atestarea serviciului de curierat rapid.

Decizia de impunere nr. x/21.05.2015 a fost comunicată societăţii reclamante la data de 04.06.2015, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiilor a fost sâmbătă 04.07.2015, care s-a prelungit până luni 06.07.2015.

Din corespondenţa purtată de pârâtă cu societatea de curierat utilizată de reclamantă a rezultat că societatea de avocaţi care o reprezintă pe reclamantă deţinea un cont de utilizator în aplicaţia B. care îi permitea acesteia să efectueze singură înregistrări.

Este adevărat că la data de 02.07.2015 această societate de avocaţi a emis un document de transport cu nr. awb 801196570, însă la prezentarea curierului nu a fost înmânată corespondenţa aferentă acestei comenzi, fiind predată doar o corespondenţă pentru Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

Abia la data de 18.09.2015 a fost predată curierului contestaţia administrativă pentru societatea reclamantă, care a fost înregistrată la Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara la data de 21.09.2015, aşa cum rezultă din înscrisul ataşat la dosarului de fond.

În aceste condiţii, în mod corect a reţinut autoritatea intimată, că reclamanta nu şi-a exercitat în termenul prevăzut de lege dreptul de a contesta, constatând decăderea din acest drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 3120 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV