Tax dispute over suspension of execution: distinct legal bases for suspending administrative acts under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 13 decembrie 2016, reclamanta SC A. SRL Botoşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale până la soluţionarea definitiva a cauzei (inclusiv faza de recurs) ce formează Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava:

(1) Decizia de impunere nr. x din 30 iunie 2015,

(2) Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 30 iunie 2015,

(3) Decizia de ajustare nr. x din 01 iulie 2015,

(4) Cele trei decizii prin care a fost soluţionată Contestaţia administrativ-fiscală nr. 39904 din 20 iulie 2015 respectiv: Decizia nr. 3484 din 27 mai 2016 emisă de DGRFP laşi, Decizia nr. 43 din 07 iunie 2016 emisă de AJFP Botoşani şi Decizia nr. 43 din 07 iunie 2016 emisă de AJFP Botoşani.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 24 din 16 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare şi excepţia puterii de lucru judecat invocate de pârâte ca nefondate.

Instanţa a admis în parte cererea reclamantei, în sensul că a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x din 30 iunie 2015, a Dispoziţiei nr. IV/6864/3 din 30 iunie 2015, a Deciziei nr. IV/1443 din 01 iulie 2015, a Deciziei nr. 3484 din 27 mai 2016, a Deciziilor nr. 43,44 din 07 iunie 2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării RIF nr. x din 30 iunie 2015.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu nerespectarea art. 397 C. proc. civ., art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi art. 15 din acelaşi act normativ.

Astfel, s-a susţinut că intimata-reclamantă avea obligaţia legală de a constitui o cauţiune de 14.785 RON, însă prin cererea de chemare în judecată a solicitat exonerarea de la această plată, motivat de faptul că a fost achitată deja o cauţiune de 100.000 RON în Dosarul nr. x/2015, având ca obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că prin sentinţa atacată instanţa nu s-a pronunţat cu privire la excepţia puterii de lucru judecat invocată, în legătură cu existenţa pe rolul instanţei a Dosarului nr. x/2015 având ca obiect cererea de suspendare a executării actului în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului formulat, întrucât recursul formulat de către AJFP Botoşani nu satisface condiţia motivării recursului, aşa cum este impusă prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la fondul cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă cu privire la faptul că nu a fost achitată cauţiunea în acest dosar, întrucât la dosarul de fond, fila x, se află dovada achitării sumei de 14.875 RON consemnată la B. Botoşani prin recipisa de consemnare a cauţiunii seria x nr. x din data de 5 ianuarie 2017.

Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentei privitoare la faptul că prin sentinţa atacată instanţa nu s-a pronunţat cu privire la excepţia puterii de lucru judecat invocată în legătură cu existenţa pe rolul instanţei a Dosarului nr. x/2015 având ca obiect cererea de suspendare a executării actului în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că instanţa de fond a reţinut, atât în dispozitiv, soluţia cu privire la excepţia arătată, cât şi în considerente, motivele care au determinat respingerea excepţiei invocate.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că cele două proceduri reglementate prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt în esenţa lor diferite şi nu există identitate de cauză între cererea ce face obiectul Dosarului nr. x/2015, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 asupra căreia s-a pronunţat Curtea de Apel Suceava prin Sentinţa nr. 147 din 04 august 2015 şi cererea de suspendare cu care a fost învestită în temeiul art. 15 al aceluiaşi act normativ, obiect al dosarului de faţă.

În mod corect a reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. (1) prin raportare la condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1), iar acest fapt nu conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, normă de drept ce sancţionează formularea mai multor cereri de suspendare pentru aceleaşi motive, însă în baza aceluiaşi temei de drept.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

De asemenea, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi faptul că prin Sentinţa nr. 164/2017, Curtea de Apel Suceava a anulat în parte actele administrativ-fiscale suspendate prin sentinţa atacată, aparenţa de nelegalitate a acestora fiind astfel consolidată.

Totodată, Înalta Curte reţine că este îndeplinită şi cerinţa privind producerea unei pagube iminente, în condiţiile în care societatea a motivat şi probat prin înscrisurile depuse în susţinerea cererii acest fapt.

Având în vedere soluţia dată cererii de recurs, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac formulată, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, cheltuieli care au fost reduse având în vedere stadiul de soluţionare al cauzei, înscrisurile redactate şi munca efectiv desfăşurată de avocat în formularea apărărilor în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani împotriva Sentinţei nr. 24 din 16 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 3000 RON către intimata SC A. SRL Botoşani, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT