Suspension of execution of financial correction notice: failure to demonstrate well-justified case and serious doubt regarding legality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 2 martie 2016 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea cererea formulată de Primăria Comunei Oşorhei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-A.M.P.O.S.C.C.E, Direcţia Generală Programe Competitivitate, prin care s-a solicitat instanţei suspendarea executării actului administrativ nr. 1397 din 6 ianuarie 2016, reprezentând Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, emisă ca urmare a verificării în cazul suspiciunilor de neregulă privind contractul încheiat de către reclamanta cu Asocierea A. SRL şi B. SRL.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 106/CA/2016 din 2 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei Primăria Comunei Oşorhei, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării actului atacat, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

S-a susţinut că în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat în dezvoltarea criticilor de nelegalitate a actului administrativ, din motivarea contestaţiei anexată cererii de suspendare, sunt invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.

S-a susţinut că în cuprinsul cererii de suspendare introductive s-a făcut trimitere la motivele de nelegalitate detaliate în contestaţia ataşată, iar instanţa de fond putea regăsi împrejurări de fapt şi de drept de natură a crea, la o pipăire a fondului, suficiente îndoieli cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare se solicită.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat apărările formulate în contestaţia împotriva Notei de constatare arătată în cererea de suspendare.

De asemenea, în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente a arătat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond ca nedovedită condiţia cazului bine justificat şi reţinând corelaţia dintre cele două condiţii, nici nu a analizat îndeplinirea acestei condiţii.

S-a subliniat că asigurarea fondurilor necesare îndeplinirii serviciilor publice se face din veniturile proprii ale bugetului local, iar punerea în executare a actului atacat este de natură a produce o perturbare previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice, respectiv ar paraliza toată activitatea publică a comunei.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care, văzând actele şi lucrările dosarului, va menţine soluţia instanţei de fond ca fiind legală.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Dispoziţiile mai sus citate prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiţii se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine, în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie, că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de recurenta-reclamantă nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Recurenta a susţinut în cererea introductivă, în prezentarea cazului bine justificat, faptul că "fără a reitera considerentele expuse pe larg în contestaţia formulată împotriva Notei de constatare, din analiza atentă a documentaţiei procedurii concluzia este că neregulile nu există şi ca atare corecţia financiară aplicată este vădit neîntemeiată şi nelegală."

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă în sensul că din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că ne aflăm în situaţia de a fi creată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor a căror suspendare se solicită.

Aprecierea că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat se întemeiază şi pe împrejurarea că recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea cazului bine justificat motivele de nelegalitate ale actelor atacate, motive care fac obiectul cercetării instanţei care analizează fondul acţiunii privind anularea actelor atacate.

Cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reţine că acestea nu se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi faţă de circumstanţele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, iar criticile privind nelegalitatea sentinţei atacate nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

Nici critica cu privire la neanalizarea condiţiei pagubei iminente nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, care reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat ca fiind neîndeplinită condiţia cazului bine justificat şi, întrucât condiţiile prevăzute de art. 14 se determină reciproc, a reţinut că nu poate fi corelată şi analizată condiţia pagubei iminente.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Primăria Comunei Oşorhei împotriva Sentinţei nr. 106/CA/2016 din 2 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT