Legality of magistrate salary classification order and application of post-dating legislative amendments in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4.06.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

1) Să se constate că există o situaţie discriminatorie între magistraţii care au dobândit această calitate anterior datei de 1 ianuarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 284/2010 prind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) şi cei care au dobândit calitatea de magistrat după această dată în ceea ce priveşte drepturile salariale;

2) Să se constate că există o situaţie discriminatorie între magistraţii care au dobândit această calitate în baza dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004 republicată şi cei care au dobândit calitatea de magistrat în baza art. 13 corob. cu art. 16 din Legea nr. 303/2014, fiind absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, în ceea ce priveşte drepturile salariale;

3) Să se dispună anularea Ordinului nr. 885/3 aprilie 2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4) Să se dispună obligarea pârâtului de rândul 1 la emiterea unui nou ordin, ca urmare a înlăturării situaţiilor discriminatorii indicate la petitele 1 şi 2;

5) Să se dispună obligarea pârâţilor de rândul 1 - 3 la plata în favoarea reclamantului a diferenţelor salariale existente între sumele stabilite prin Ordinul nr. 885/2014 şi cele care vor rezulta în urma eliminării diferenţelor discriminatorii indicate la petitele 1 şi 2, sume care solicită să fie acordate cu drept de reactualizate cu dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective;

6) Să se dispună obligarea pârâţilor de rândul 1 - 3 la plata pe viitor, în favoarea reclamantului, a drepturilor salariale (indemnizaţie de încadrare lunară şi sporuri), rezultate în urma eliminării diferenţelor discriminatorii indicate la petitele 1 şi 2;

7) Să se dispună anularea Ordinului nr. 1084/2014 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiei administrative.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1665 din data de 10 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi tardivităţii invocate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D., respingerea acestei excepţii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a apreciat că instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D., interpretând greşit dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 şi neobservând faptul că acesta are calitate procesuală raportat la petitele 1 şi 3 din acţiune.

În privinţa fondului acţiunii, recurentul a criticat raţionamentul expus de judecătorul fondului şi a arătat că acesta nu a analizat şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 71/2015, prin care a fost introdus alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, deşi aceste dispoziţii au fost edictate tocmai în ideea eliminării discriminărilor existente între diferitele categorii de persoane salarizate din fonduri publice, care se află în situaţii identice sau analoage şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

A mai învederat recurentul şi faptul că urmare Notei de opinie nr. x/24.06.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ordinelor nr. 148/30.06.2015 şi nr. 1704/2015 ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, drepturile sale salariale au fost substanţial mărite, tocmai ca efect al eliminării discriminărilor invocate, prin implementarea alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.

4. Apărările formulate de intimaţi intimaţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, au depus, fiecare, întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au reiterat argumente prezentate pe parcursul soluţionării cauzei în prima instanţă şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 885/3.04.2014 s-a prevăzut că, începând cu data de 1 mai 2014, domnul A., procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, trece în clasa de salarizare 99 (corespunzătoare unei vechimi în funcţie de 3 - 5 ani şi gradaţie 4) şi beneficiază de următoarele drepturi salariale: - o indemnizaţie de încadrare lunară de 6.216 RON; - un cuantum de 887 RON al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate; un cuantum de 887 RON al sporului pentru condiţii deosebite de muncă.

Contestaţia administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1084/5.05.2014.

Prin demersul judiciar structurat pe mai multe capete de cerere, reclamantul A. a invocat nelegalitatea Ordinului de salarizare nr. 885/3.04.2014, dubla situaţie de discriminare în care a fost plasat prin modul de calcul al drepturilor sale salariale şi a solicitat anularea actului administrativ vătămător, emiterea unui nou ordin şi plata diferenţelor rezultate ca urmare a înlăturării situaţiilor discriminatorii.

Prima instanţă a apreciat că procedura prevăzută de dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 nu este aplicabilă cauzei, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu poate avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect principal verificarea legalităţii unui ordin de salarizare.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că actul administrativ contestat a fost emis în temeiul şi în aplicarea legislaţiei din domeniul salarizării magistraţilor menţionată în cuprinsul acestuia, iar diferenţele semnalate de reclamant sunt explicabile prin mecanismul diferit de calcul prevăzut în actele normative succesive, trecerea la un nou sistem de salarizare, bazat pe clase de salarizare, prin intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2011, a unor dispoziţii ale Legii nr. 284/2010, având consecinţe şi asupra cuantumului drepturilor salariale de care beneficiază magistraţii aflaţi în situaţii aparent similare.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei astfel pronunţate, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Criticile formulate au vizat exclusiv modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D. şi neanalizarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 71/2015, prin care a fost introdus alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi a efectelor unor ordine de salarizare ulterioare, emise în temeiul acestora.

Instanţa de control judiciar constată legalitatea soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D. şi, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, apreciază că voinţa reală a legiuitorului la momentul adoptării O.G. nr. 137/2000 a fost acela de a conferi Consiliului posibilitatea de a-şi prezenta poziţia, în calitate de expert, cu privire la existenţa sau nu a discriminatorii, în cauzele prezentate direct instanţei şi având ca obiect acordarea de despăgubiri

Actul normativ menţionat nu conferă legitimare procesuală pasivă Consiliului în prezenta cauză şi nici nu instituie obligaţii în favoarea reclamantului, câtă vreme obiectul principal al demersului judiciar este cel precizat anterior - anulare act administrativ.

În privinţa Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 885/3.04.2014, astfel cum rezultă din preambulul său, Înalta Curte constată că la emiterea acestuia au fost avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, Capitolul I şi Capitolului VIII - art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2) din Anexa nr. VI a aceluiaşi act normativ, art. 1 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (2) şi art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013.

Instanţa de fond a făcut o amplă şi corectă examinare a legalităţii ordinului contestat şi a conformităţii acestuia cu dispoziţiile legale în baza cărora a fost emis şi a concluzionat, în mod just, că nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului nediscriminării şi egalităţii de tratament, iar diferenţa de salarizare invocată de către recurent provine din lege, din situaţii juridice diferite cărora li se aplică acte normative distincte.

În acest context, instanţa de control judiciar constată că este nefondat şi motivul de recurs care vizează exclusiv neanalizarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 71/2015, prin care a fost introdus alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi a efectelor ordinelor de salarizare ulterioare, emise în temeiul acestora.

Actul administrativ contestat a fost emis în anul 2014, în aplicarea Legii nr. 284/2010, precum şi a actelor normative care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, într-un cadru legislativ strict precizat.

Instanţa de fond nu putea verifica legalitatea ordinului prin prisma unui act normativ inexistent la data emiterii sale. Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 9.04.2015, a produs efecte în privinţa salarizării reclamantului, însă aceste efecte nu reprezintă şi nu pot fi reţinute drept motive de nelegalitate a ordinului nr. 885/3.04.2014, astfel cum pretinde recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond reflectă o corectă interpretare a normelor de drept aplicabile, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1665 din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV