Suspension of enforcement of administrative act revoking gambling license; admissibility of license revocation notice and fulfillment of well-justified case and imminent damage requirements.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării deciziei de constatare a revocării de drept a licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot machine seria x emisă în favoarea SC A. SRL din data de 1 martie 2016 şi a procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 24 mai 2016 întocmit la Bistriţa de inspectori de la Direcţia Generală de Supraveghere şi Control din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc până la soluţionarea cererii în anularea actualelor administrative indicate.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 226/2016 din 13 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte cerere de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în sensul că a fost suspendată executarea deciziei din data de 28 aprilie 2016 emisă de Comitetul de supraveghere din cadrul pârâtului prin care s-a constatat revocarea de drept a licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine seria x emisă în favoarea reclamantei şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 24 mai 2016 întocmit de inspectorii de la Direcţia Generală de Supraveghere şi Control din cadrul pârâtului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii emisă de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, recurentul apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât actul contestat nu întruneşte condiţiile necesare calificării ca fiind un act administrativ, ci este o simplă adresă de informare, prin care se indică faptul că în şedinţa din 28 aprilie 2016 a Comitetului de Supraveghere s-a constatat faptul că începând cu data de 1 martie 2016, licenţa de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc emisă în favoarea intimatei-reclamante a fost revocată de drept prin efectul legii.

S-a arătat că revocarea de drept a licenţei x s-a produs ca urmare a efectelor normei legale care reglementează domeniul monopol de stat, conform art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009.

În situaţia în care se trece peste acest motiv de recurs, recurentul arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru suspendarea actului administrativ.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat s-a arătat că instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

S-a susţinut că revocarea de drept a licenţei deţinută de reclamantă s-a produs ca urmare a efectelor normei legale, ope legis, nefiind nevoie de întocmirea unui act în acest sens, motiv pentru care Decizia nr. 313 din 26 februarie 2016 a fost emisă în condiţii de legalitate.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, recurentul arată că nu este îndeplinită, întrucât reclamantul şi-a asumat crearea unui prejudiciu în momentul în care nu a respectat legea. S-a arătat că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora reprezentând monopol de stat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi apărarea recurentului în sensul că actul atacat nu este un act administrativ, pentru următoarele motive.

Actul atacat îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dus la stingerea unor raporturi juridice.

Adresa de comunicare a măsurii dispusă prin decizia atacată conţine însăşi măsura dispusă de autoritatea pârâtă, motiv pentru care cererea reclamantei este admisibilă, iar apărarea recurentului pe excepţia de inadmisibilitate a cererii nu poate fi primită de instanţa de control judiciar.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Astfel, reclamanta a susţinut în prezentarea cazului bine justificat faptul că prin adresa comunicată de pârât i s-a adus la cunoştinţă măsura revocării de drept a licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot machine seria x, emisă în favoarea SC A. SRL, din data de 1 martie 2016.

Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. 313/2016 stabileşte ca termen de plată data de 25 martie 2016, iar în şedinţa Comitetului de supraveghere din 28 aprilie 2016 s-a constatat revocarea de drept începând cu 1 martie 2016, deşi obligaţia de plată nu era în mod evident exigibilă, cu atât mai mult cu cât decizia nr. 313 a fost comunicată în luna mai a aceluiaşi an (chiar în cuprinsul ei se menţionează că îşi produce efectele de la comunicare).

Înalta Curte reţine în aprecierea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat şi faptul că prin Sentinţa civilă nr. 429/2016 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2016, a fost dispusă anularea deciziei din data de 28 aprilie 2016 cu privire la revocarea licenţei/autorizaţiei de exploatare emise în favoarea reclamantei.

De asemenea, este evident că în cauză este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente având în vedere împrejurarea că prin revocarea licenţei este blocată activitatea economică a societăţii, aceasta fiind în imposibilitate de a-şi derula activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine, cu consecinţe negative asupra capacităţii executării obligaţiilor contractuale asumate.

Văzând soluţia dată pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că măsura suspendării dispusă de instanţă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen la data de 14 noiembrie 2019, această prelungire a suspendării având loc chiar dacă reclamanta nu a solicitat suspendarea actului administrativ în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile pe deplin dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva Sentinţei civile nr. 226/2016 din 13 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT