Judicial suspension of fiscal acts: failure to demonstrate a justified case and imminent damage.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din data de 27 mai 2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 27 mai 2016 emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluţionarea în faţa instanţei de fond a cererii privind anularea deciziei de impunere nr. x din data de 27 mai 2016 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 27 mai 2016.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2183 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, fiind invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei, arătând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) şi art. 14 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond a respins ab initio orice posibilitate de analiză, chiar şi sub aspect formal a argumentelor prezentate de părţi, deşi le-a sintetizat, ceea ce dovedeşte că putea efectua o analiză a acestora. S-a susţinut că o asemenea abordare constituie o veritabilă încălcare şi greşită aplicare a normelor de drept material care reglementează condiţiile de fond în care se poate dispune suspendarea provizorie, întrucât goleşte de conţinut instituţia suspendării provizorii.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, recurenta a precizat că împrejurările care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ-fiscal sunt diferite de cele cu privire la legalitatea unui act administrativ clasic şi, mai mult, au o specificitate faţă de cele clasice, aspect ignorat de către instanţa de fond la momentul analizei.

Recurenta a susţinut că executarea actelor atacate este de natură să creeze reclamantei o pagubă iminentă şi suficient de importantă pentru a justifica suspendarea executării actului atacat. Partea a prezentat pe larg situaţia financiară a firmei şi a menţionat că executarea deciziei a cărei suspendare se solicită a condus la intrarea recurentei în insolvenţă.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care, văzând actele şi lucrările dosarului, va menţine soluţia instanţei de fond ca fiind legală.

2.1.1. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) din C. proc. civ.

("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

2.1.2. Cu privire la motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care:"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Dispoziţiile mai sus citate prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine, în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie, că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de recurenta-reclamantă nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care beneficiază actul administrativ dedus judecăţii.

Instanţa de control judiciar nu identifică în cauza de faţă niciun element care să contureze o "îndoială serioasă" în sensul legii.

Recurenta a susţinut în prezentarea cazului bine justificat faptul că actele fiscale atacate au stabilit impozitul minim pe profit în cotă de 5% în mod nelegal, fiind încălcate normele contabile în vigoare cu privire la modalitatea de înregistrare în contabilitate a veniturilor din activităţi de jocuri de noroc, fiind criticată stabilirea cu încălcarea legislaţiei UE a impozitului pe profit aferent altor activităţi-pariuri, în cotă fixă nonsport, susţinându-se aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2009.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă iar aprecierea că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat se întemeiază şi pe împrejurarea că recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea cazului bine justificat motive de nelegalitate ale actelor atacate care fac obiectul cercetării instanţei de fond, care analizează fondul acţiunii privind anularea actelor.

Cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reţine că acestea nu se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi faţă de circumstanţele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, iar criticile privind nelegalitatea sentinţei atacate nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2183 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL