Suspension of EU-funded project financial corrections: failure to establish justified case due to unreviewed procurement merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii Municipiul Ploieşti Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată în data de 04.03.2016, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. CSN x/04.03.2016, transmisă ataşat adresei de înaintare CSN nr. x/14.03.2016 şi înregistrată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti sub nr. x/22.03.2016, privind contractul de finanţare nr. x/29.08.2011, cod SMIS 32472 " încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Realizarea Parcului Municipal Ploieşti Vest inclusiv a căilor de acces şi a reţelelor edilitare specifice - Parc Municipal Ploieşti Vest", anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată în data de 04.03.2016, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. CSN x/04.03.2016, transmisă ataşat adresei de înaintare CSN nr. x/14.03.2016 şi înregistrată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti sub nr. x/22.03.2016, anularea deciziei nr. 129/16.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către U.A.T. Municipiul Ploieşti înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/20.04.2016.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 12 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenţii au susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat. Astfel, s-a arătat că în ceea ce priveşte cazul bine justificat, condiţia este îndeplinită, întrucât există o puternică aparenţă de nelegalitate a actului contestat, întrucât asocierea a îndeplinit cerinţa minimă privind tipul de experienţă similară solicitat de autoritatea contractantă privind executarea de lucrări de amenajare peisagistică.

De asemenea, s-a arătat că cerinţele minime de calificare impuse de autoritatea contractantă cu privire la capacitatea tehnică şi profesională, inclusiv în ceea ce priveşte experienţa similară solicitată au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, iar autoritatea contractantă a respectat întru-totul prevederile legale arătate.

Cu privire la condiţia pagubei iminente s-a susţinut că este îndeplinită această condiţie, având în vedere consecinţele executării actului administrativ contestat, respectiv grevarea bugetului local de resursele financiare necesare pentru finanţarea proiectelor în curs de derulare sau a altora noi.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat şi menţinerea ca legală a încheierii atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurente nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care, văzând actele şi lucrările dosarului, va menţine soluţia instanţei de fond ca fiind legală.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Dispoziţiile mai sus citate prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiţii se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Astfel, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de recurenţii-reclamanţi nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, întrucât problema semnalată de recurenţi cu privire la faptul dacă procedura de atribuire s-a desfăşurat sau nu conform prevederilor legale aplicabile în materia achiziţiilor publice nu poate fi cercetată şi analizată în cadrul soluţionării cererii de suspendare a executării actelor atacate, ci urmează a fi analizată de instanţa sesizată cu fondul acţiunii reclamanţilor.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurenţi în sensul că din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că ne aflăm în situaţia de a fi creată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor a căror suspendare se solicită.

Aprecierea că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat se întemeiază şi pe împrejurarea că acţiunea de fond ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 a fost respinsă, prin Sentinţa nr. 1001 din 21 mai 2017, constatându-se astfel legalitatea actelor atacate.

Astfel, hotărârea pronunţată pe fondul cauzei confirmă că nu există indicii ce conturează îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Înalta Curte apreciază că în lipsa dovedirii cazului bine justificat nu se mai impune analiza existenţei pagubei iminente.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti împotriva Încheierii din 12 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL