Competence conflict over compulsory transfer of technical infrastructure project under public law mandate

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, la data de 26 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu, a solicitat obligarea pârâtei la preluarea cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de reclamant, în cadrul Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii (PNDI) în valoare de 76.744,62 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 1913 din 6 martie 2018, Judecătoria Sector 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că raportul juridic dintre reclamant şi pârâtă este unul asimilat unui act administrativ, deoarece se referă la executarea unor lucrări de interes public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în materia acestor acte administrative asimilate, devin incidente prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (raportat la data naşterii raportului juridic analizat în cauză), potrivit cărora, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.04.2018, sub nr. x/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 3795 din 6 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este guvernat de Legea nr. 101/2016, cum în mod greşit a reţinut instanţa de trimitere, fiind vorba de un litigiu de drept administrativ prin care se urmăreşte încheierea între părţile litigante a unui act administrativ în executarea unei dispoziţii legale, respectiv art. IV din O.U.G. nr. 68/2014. Astfel, reclamantul urmăreşte încheierea cu pârâta a unui proces-verbal de predare primire cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în cadrul Proiectului naţional de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON, act ce are natura juridică a unui act administrativ, încheiat între două autorităţi publice, dintre care una centrală şi una locală. Prin urmare, ţinând seama de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că acţiunea reclamantului vizează o cerere care atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.07.2018, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 4188 din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat al unei autorităţi centrale, ci al unei autorităţi locale, respectiv refuzul pârâtei UAT Comuna Vladimirescu de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în cadrul Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON.

A mai reţinut instanţa şi că litigiul părţilor este grefat pe Contractul de lucrări nr. x/18.10.2011, guvernat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât în raport de data sesizării instanţei, devin relevante prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv prevederile art. 53, art. 69, art. 70 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu să preia cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de acesta în cadrul Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON, conform art. IV din O.U.G. nr. 68/2014.

Prin Procesul-verbal nr. x/22.11.2016, pârâta a refuzat primirea cu titlu gratuit a proiectului tehnic întocmit în baza Contractului de lucrări nr. x din 18.10.2011, aferent obiectivului de investiţii constând în modernizarea străzilor în cartierul Glogovăţ, comuna Vladimirescu, judeţul Arad, susţinând că acest proiect nu are utilitate pentru unitatea administrativ-teritorială întrucât au fost accesate fonduri în cadrul PNDR.

Potrivit dispoziţiilor art. IV din O.U.G. nr. 68/2014, "Proiectele tehnice realizate prin derularea unor contracte de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în cadrul Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit cu titlu gratuit către unităţile administrativ-teritoriale beneficiare".

În ceea ce priveşte obiectul acţiunii în contencios administrativ, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, rezultă că se urmăreşte cercetarea legalităţii conduitei autorităţii publice, transpusă în actul administrativ tipic sau asimilat, pretins vătămător pentru persoana reclamantă.

Înalta Curte reţine că, în cauză, se contestă refuzul autorităţii publice pârâte, la solicitarea reclamantului, de a se conforma unei dispoziţii legale, iar demersul judiciar iniţiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ vizând încheierea unui act administrativ în executarea art. IV din O.U.G. nr. 68/2014.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Având în vedere că actul administrativ tipic sau asimilat contestat în cauza dedusă judecăţii este emis de o autoritate publică locală (refuzul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de reclamant în cadrul Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON), fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competenţa materială se delimitează în funcţie de criteriul valoric, competenţa materială revine tribunalului, în funcţie de rangul autorităţii publice, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, în baza art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, faţă de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare în fond a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN