Customs suspension appeal dismissed as moot after merits ruling on reclassified palm-oil duties.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secţii la data de 1 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Vamal de Frontieră Constanţa Sud (în continuare "BVF Constanta Sud') - în calitate de autoritate emitentă a actului atacat, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal în cuantum de 2.272.897 RON, emisă de pârâtă, până la data la care instanţa competentă să judece fondul acţiunii în anularea Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 se va pronunţa asupra fondului dreptului.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1195 din 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei A..

1.3. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta A. SRL a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe Notele explicative la sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, făcând o greşită apreciere cu privire la încadrarea produsului reclamantei la poziţia tarifară 1517, în loc de 1511, fără a lua în considerare puterea normativă a acestui act. S-a susţinut că Notele explicative arătate nu au putere de lege, iar instanţa trebuie să aibă în vedere Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate a Uniunii Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 2015/C 076/01.

Recurenta a arătat că nu s-a limitat doar la a invoca nelegalitatea actului administrativ atacat, ci a dovedit existenţa aparenţei de nelegalitate a acestuia.

A prezentat împrejurări care dau naştere unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei criticate, respectiv nerespectarea unor drepturi ale recurentei cu ocazia emiterii deciziei atacate, dreptul la apărare, libertate economică, aşezarea justă a sarcinilor fiscale, dreptul de proprietate privată, dar şi prezentarea eronată a situaţiei de fapt, aplicarea de către intimat a unor reguli care nu sunt cuprinse într-o lege şi emiterea deciziei cu încălcarea flagrantă a unor norme de drept material.

Recurenta a prezentat pe larg faptul că sunt întrunite ambele condiţii pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Cu privire la paguba iminentă a arătat că s-a făcut dovada începerii executării silite împotriva recurentei, în temeiul deciziei atacate, precum şi că s-a stopat importul acestui produs, până la clarificarea încadrării tarifare, împrejurare care a determinat imposibilitatea obţinerii de venituri suplimentare, atât în prezent, cât şi în viitor.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A precizat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actelor administrative atacate, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

II. Decizia Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susţinerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal în cuantum de 2.272.897 RON, emisă de pârâtă.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1625 din 5 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat în dosarul nr. x/2016 prin Sentinţa nr. 1625 din 5 mai 2017, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunţarea instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1195 din 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL