Suspension of proceedings for plaintiff's failure to specify claimed damages and underlying cases

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, ulterior precizată la termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000.000 RON vechi.

Prin încheierea de şedinţă din 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta A. şi a menţinut suspendarea dispusă prin încheierea din data de 26 martie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii menţionate, a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2017.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit obligaţiile impuse prin încheierea din 22.02.2018, ceea ce a dus la împiedicarea desfăşurării normale a procesului. Or, a susţinut recurenta-reclamantă, măsurile dispuse de instanţă în sarcina sa au fost îndeplinite, arătând că a probat încălcarea dreptului său constituţional de acces la actul de justiţie.

În opinia recurentei-reclamante, soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei şi de menţinere a suspendării dispusă prin încheierea din 26 martie 2018, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că se impune repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., constatând neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei stabilite de instanţă în cursul judecăţii, de a depune la dosar o listă din care să rezulte exact numărul de dosare în baza cărora solicită despăgubiri.

4. Aspecte procesuale

4.1. Prin încheierea camerei de consiliu din 10 octombrie 2018, a fost respinsă cererea formulată de recurenta-reclamantă A., privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar împotriva acestei soluţii, nu a fost formulată cerere de reexaminare.

4.2. La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei şi a apărărilor formulate de intimat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi în cuprinsul cererii de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile expuse de recurentă se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care încheierea atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

După cum rezultă din actele dosarului de fond, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român (citat în cauză prin Ministerul Finanţelor Publice, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), iar la primul termen de judecată din 18 ianuarie 2018, reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în cuantum de 500.000.000 RON vechi.

La termenul de judecată din 22 februarie 2018, acordat în cauză pentru a se comunica pârâtului obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost indicat de reclamantă la termenul anterior de judecată, reclamanta A. a precizat instanţei că suma de 500.000.000 RON vechi reprezintă cuantumul prejudiciului material cauzat de judecătorie, prin nesoluţionarea anumitor dosare în care este parte, motiv pentru care, instanţa a dispus acordarea unui nou termen de judecată, la 26 martie 2018, punând în vedere reclamantei să depună, în scris, precizări referitoare la prejudiciul invocat, respectiv să indice dosarele a căror soluţionare a fost refuzată de instanţa de judecată.

Prin încheierea pronunţată în data de 26 martie 2018, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosar dovada prejudiciului solicitată la termenul anterior din 22 februarie 2018, menţinând, în continuare, în sarcina acesteia obligaţia de a indica dosarele a căror soluţionare este refuzată de către instanţele judecătoreşti, pentru a putea fi efectuate verificări.

La data de 27 martie 2018, reclamanta A. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea pronunţată la 23 aprilie 2018, menţinându-se suspendarea dispusă prin încheierea din data de 26 martie 2018.

Examinând încheierea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurentă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. [...]"

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii este necesar ca obligaţiile stabilite de judecător în cursul judecării cauzei să aibă un corespondent în normele de procedură, iar neîndeplinirea lor să conducă la o imposibilitate obiectivă de soluţionare a cauzei.

Analizând înscrisurile din dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, instanţa de control judiciar constată că reclamantei, prezentă la termenele de judecată acordate pe parcursul judecării cauzei, i s-a pus în vedere de către instanţă să depună la dosarul cauzei dovezi ale prejudiciului solicitat, respectiv să indice dosarele a căror soluţionare este refuzată de instanţele judecătoreşti, însă reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în cursul judecăţii, astfel că judecătorul fondului în mod corect a dispus suspendarea judecării cauzei, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că la termenul de judecată din 23 aprilie 2018, potrivit menţiunilor consemnate în practicaua încheierii recurate, reclamanta a precizat curţii de apel că dosarele la care face referire nu sunt înregistrate pe rolul instanţei de judecată, aflându-se în procedura desfăşurată în camera de consiliu şi în camera preliminară, încălcându-i-se astfel drepturile constituţionale. Faţă de aceste precizări, curtea de apel a dispus lăsarea cauzei la a doua apelare, punându-i în vedere reclamantei să depună la dosar o listă din care să rezulte exact numărul de dosare în baza cărora solicită despăgubiri, obligaţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o deşi a răspuns la a doua apelare a cauzei.

Pe cale de consecinţă, soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol formulată de reclamantă este legală, instanţa de fond făcând în mod judicios aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a adus la îndeplinire obligaţiile stabilite pe parcursul procesului.

În contextul arătat, în mod corect a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei şi menţinută suspendarea dispusă prin încheierea din 26 martie 2018, constatându-se împiedicarea desfăşurării normale a procesului din vina reclamantei.

5.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN