Failure to pay statutory appeal stamp duty renders administrative law tax appeal null

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 octombrie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere x/20.01.2016, în temeiul art. 278 din Legea nr. 207/2015, până la soluţionarea definitivă a demersului vizând anularea.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 399 din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, nemotivat, arătând că sentinţa atacată nu i-a fost comunicată până la momentul formulării recursului, motiv pentru care a solicitat comunicarea acesteia prin poştă electronică la adresa de e-mail x@x.com în vederea motivării căii de atac declarate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a solicitat în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă atât prin adresa comunicată la data de 6 februarie 2017, cât şi prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată din 23 ianuarie 2019, comunicată acesteia în modalitatea prevăzută de art. 163 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., respectiv la expirarea termenului de 7 zile de la afişarea înştiinţării din data 3 ianuarie 2019.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nicio cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 399 din 7 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN