Mootness of appeal against refusal to suspend tax assessment enforcement due to full payment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the company's appeal as lacking interest, upholding the lower court's decision to deny the suspension of execution of the tax assessment decision. The dispute concerned a request to suspend the enforcement of an administrative fiscal act pending the final resolution of an annulment action, where the taxpayer argued that the lower court erred in interpreting the criteria of "well-justified case" and "imminent damage" under Law No. 554/2004. The Court held that the appeal was moot because the taxpayer had fully paid the imposed tax obligations, rendering the request for suspension lacking in current legal interest, based on Article 15 of Law No. 554/2004 and Article 496 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Mootness of appeal against refusal to suspend tax assessment enforcement due to full payment: De asemenea, recurenta a arătat că prin încheierea recurată au fost interpretate greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât analiza condiţiei pagubei iminente trebuie realizată independent de cea a cazului bine justificat. Recurenta a arătat că împrejurările de fapt invocate prin cererea de suspendare creionează iminenţa producerii unei pagube iremediabile în patrimoniul societăţii recurente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriul cu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei pe fond.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin încheierea din data de 1 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, cu ocazia rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a efectelor deciziei de impunere x din 18 decembrie 2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Criticile recurentei sunt circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătându-se că prin încheierea recurată au fost interpretate şi aplicate eronat prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, recurenta a precizat că analiza instanţei de fond nu s-a raportat în concret la argumentele invocate, acestea fiind de o manieră globală şi înlăturate cu motivarea că nu se subsumează noţiunilor de caz bine justificat şi pagubă iminentă.
s-a arătat că soluţia de respingere a cererii de suspendare s e sprijină pe considerentul decisiv, din perspectiva condiţiei cazului bine justificat, că aspectele invocate ar presupune antamarea fondului cauzei şi ar obliga instanţa la o analiză profundă şi amănunţită a legalităţii actului administrativ-fiscal a cărui suspendare se solicită.
S-a susţinut că aspectele invocate prin cererea de suspendare reprezintă simple indicii de nelegalitate, constând în vicii evidente ale Deciziei de impunere, sumar probate, care nu presupun antamarea unor chestiuni ce ţin de fondul cauzei, contrar considerentelor reţinute prin încheierea recurată. În concluzie recurenta a susţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, cu referire concretă la situaţia de fapt a cauzei.
De asemenea, recurenta a arătat că prin încheierea recurată au fost interpretate greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât analiza condiţiei pagubei iminente trebuie realizată independent de cea a cazului bine justificat. Recurenta a arătat că împrejurările de fapt invocate prin cererea de suspendare creionează iminenţa producerii unei pagube iremediabile în patrimoniul societăţii recurente.
1.4. Apărările intimatelor
Atât intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cât şi intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au formulat întâmpinare la motivele de recurs comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată lipsa de interes în susţinerea cererii de recurs, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În cauza dedusă judecăţii reclamanta a formulat cererea de suspendare odată cu acţiunea ce vizează anularea actelor administrativ-fiscale atacate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."
Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 21 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a suspendat judecarea cererii reclamantei ce vizează fondul cauzei, până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare.
În cauză, recurenta a depus la data de 8 ianuarie 2019 note scrise în care a solicitat să se constate că recursul formulat a rămas fără obiect, având în vedere faptul că au fost achitate în totalitate obligaţiile impuse prin decizia de impunere, depunând la dosar dovezi în acest sens.
Înalta Curte reţine că obiectul recursului formulat de recurentă este reprezentat de hotărârea ce se atacă, respectiv încheierea din 1 iunie 2016, care nu a rămas fără obiect, dosarul de fond fiind suspendat până la pronunţarea de către CJUE a unei hotărâri preliminare.
Însă, într-adevăr interesul urmărit de recurentă nu mai este actual, de vreme ce a achitat în întregime sumele impuse prin Decizia de impunere, motiv pentru care cererea de vizează recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a efectelor deciziei de impunere nu mai justifică un interes.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul formulat de A. SA împotriva încheierii din 1 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - CL