Liability of electoral authority for daily allowances of seconded judges under delegation budget provisions

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 28 iulie 2015 sub Dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 28.859,6 RON (2,5% * 14.992 RON* 77 zile) sumă ce reprezintă: (a) diurna de detaşare, şi anume 2% pe zi din indemnizaţia de încadrare lunară brută de 14.992 RON, cuvenită în cadrul activităţii desfăşurate ca membru al Biroului Electoral Central pe perioada septembrie - noiembrie 2014, sumă prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006 şi (b) suma reprezentând 0,5% din aceeaşi indemnizaţie, pentru fiecare noapte, pe toată durata detaşării în altă localitate, sumă prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2006 (nebeneficiind de cazare în condiţiile legii), pentru 77 zile. Prin aceeaşi cerere a solicitat şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile tardivităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă şi, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 23.087,68 RON cu titlu de diurnă aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3472 din 22 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea căii de atac, recurenta arată că prin sentinţa criticată instanţa fondului a respins excepţia tardivităţii cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Electorale Permanente şi a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând instituţia pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 23.087,68 RON, reprezentând diurna aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014.

Consideră recurenta că respingerea excepţiei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Electorale Permanente şi obligarea instituţiei la plata diurnei de detaşare a reclamantei sunt netemeinice şi nelegale, deoarece instanţa de fond nu a ţinut cont de toate dispoziţiile prevăzute de H.G. nr. 705 din 26 august 2014 privind aprobarea bugetului şi a cheltuielilor necesare pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2014, astfel:

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, din bugetul Autorităţii Electorale Permanente s-au asigurat cheltuielile pentru indemnizaţiile şi cheltuielile de protocol şi cazare ale membrilor Biroului Electoral Central.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (9) din aceeaşi hotărâre, pentru membrii Biroului Electoral Central s-a acordat o indemnizaţie de 85 de RON pe zi de activitate, începând cu data încheierii procesului-verbal de învestire, impozitată cu 16%, potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 571/2003 (în vigoare la momentul efectuării plăţii).

De asemenea, pe lângă indemnizaţia pe zi de activitate, membrii Biroului Electoral Central au beneficiat, în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, şi de suma de 10 RON de persoană pentru fiecare zi de activitate pentru băuturi răcoritoare, cafea şi gustări.

Plata indemnizaţiei de 85 de RON pe zi de activitate şi plata sumei de 10 RON de persoană pentru fiecare zi de activitate pentru băuturi răcoritoare, cafea şi gustări, acordate membrilor Biroului Electoral Central, au fost suportate din bugetul Autorităţii Electorale Permanente, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (12) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (13) din aceeaşi hotărâre, plata indemnizaţiei de delegare pentru membrii Biroului Electoral Central a fost asigurată din bugetul Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) lit. e) şi art. 7 alin. (13) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, Autorităţii Electorale Permanente nu i-au fost alocate fonduri în buget pentru plata indemnizaţiilor de delegare acordate membrilor Biroului Electoral Central cu domiciliul în altă localitate, această plată fiind în sarcina Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti.

Singurele drepturi cuvenite membrilor Biroului Electoral Central, acordate din bugetul Autorităţii Electorale Permanente în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. e) şi art. 7 alin. (1), alin. (5) şi alin. (12) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, au fost indemnizaţia pe zi de activitate, cheltuielile de protocol (constând în asigurarea de băuturi răcoritoare, cafea şi gustări în valoare de 10 RON de persoană pe zi de activitate) şi cheltuielile de cazare.

Cu toate acestea, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Electorale Permanente şi a dispus ca instituţia pârâtă să-i plătească reclamantei pentru perioada în care aceasta a avut calitatea de membru al Biroului Electoral Central, respectiv pentru perioada 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014, diurna de detaşare la care are dreptul în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006.

Instanţa de fond a apreciat "(...) că naturile juridice ale drepturilor la indemnizaţie şi la diurnă sunt diferite, prima fiind achitată tuturor membrilor Biroului Electoral Central în considerarea activităţii desfăşurate în cadrul acestuia, indiferent de domiciliul lor, în timp ce a doua are ca premisă o desfăşurare a activităţii în altă localitate decât cea de domiciliu."

Consideră recurenta că aprecierea instanţei de fond este eronată, deoarece "indemnizaţia de delegare", prevăzută de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, este, în cazul judecătorilor, corespondenţa "diurnei de detaşare sau delegare", prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, ambele fiind acordate pentru activităţi desfăşurate în altă localitate decât cea de domiciliu.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că prin H.G. nr. 705 din 26 august 2014 se face distincţie între "indemnizaţia pe zi de activitate", acordată din bugetul Autorităţii Electorale Permanente tuturor membrilor Biroului Electoral Central pentru activitatea desfăşurată în cadrul biroului, şi "indemnizaţia de delegare", acordată din bugetul instituţiei prefectului membrilor Biroului Electoral Central cu domiciliul în altă localitate, pentru activitatea desfăşurată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În susţinerea respingerii excepţiei calităţii procesuale pasive a instituţiei recurente, instanţa de fond invocă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, potrivit cărora "Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus angajarea."

Or, reclamanta nu a fost niciodată detaşată la Autoritatea Electorală Permanentă, aceasta fiind detaşată, conform dispoziţiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, la Biroul Electoral Central, organizat pentru alegerile din anul 2014 pentru Preşedintele României, ale cărui fonduri de organizare şi funcţionare au fost stabilite prin H.G. nr. 705 din 26 august 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, membrii Biroului Electoral Central, care domiciliază în alte localităţi, beneficiază de indemnizaţia de delegare, precum şi de decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, potrivit reglementărilor în vigoare care stabilesc aceste drepturi pentru personalul din instituţiile publice.

Astfel, deoarece reclamanta are domiciliul în altă localitate, pentru perioada în care a fost detaşată la Biroul Electoral Central, respectiv 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014, aceasta are dreptul la indemnizaţia de delegare, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014.

Ţinând cont de faptul că reclamanta este judecător în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această indemnizaţie de delegare se va stabili în conformitate cu reglementările în vigoare aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, respectiv dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (13) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, plata acestei indemnizaţii de delegare a fost suportată din bugetul instituţiei prefectului şi nu din bugetul instituţiei recurente.

Prin urmare, reclamanta era îndreptăţită să solicite Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti plata îndemnizaţiei de delegare (diurna de delegare) pentru perioada în care a exercitat funcţia de membru al Biroului Electoral Central, această instituţie fiind singura în măsură să angajeze, ordonanţeze şi să plătească reclamantei suma de 23.087,68 RON.

Faţă de aceste considerente, pârâta solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie nulitatea recursului apreciind că criticile invocate nu se circumscriu niciunui motiv de casare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, însă instanţa prin încheierea din 31 octombrie 2018, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că este nefondată, rezultând din cuprinsul memoriului de exercitare a căii de atac faptul că recurenta pârâtă critică Sentinţa civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015 din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material incidente cauzei.

Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă la adresa Sentinţei civile nr. 3472 din 22 decembrie 2015, Înalta Curte constată că sunt nefondate, nefiind incidentă în cauză ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că intimata reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând cenzurarea refuzului pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă de soluţionare favorabilă a cererii de acordare a drepturilor cuvenite prin detaşarea sa la Biroul Electoral Central în perioada septembrie - noiembrie 2014.

Soluţionând acţiunea reclamantei, curtea de apel a respins excepţiile invocate de pârâtă şi a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate numai parţial, în acest sens obligând pârâta Autoritatea Electorală Permanentă la plata sumei de 23.087,68 RON cu titlu de diurnă aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta pârâtă a criticat Sentinţa civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015 numai cu privire la modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Electorale Permanente, neformulând critici cu privire la îndreptăţirea reclamantei la suma de 23.087,68 RON.

Dispoziţiile considerate relevante de către recurenta pârâtă în sensul criticilor sale sunt cele prevăzute de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, potrivit cărora, pe lângă drepturile prevăzute la alin. (1)-(7), membrii Biroului Electoral Central, ai birourilor electorale judeţene, ai birourilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ai biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, precum şi preşedinţii birourilor electorale ale secţiilor de votare şi locţiitorii acestora, care domiciliază în alte localităţi, beneficiază de indemnizaţia de delegare, precum şi de decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, potrivit reglementărilor în vigoare care stabilesc aceste drepturi pentru personalul din instituţiile publice, dar mai ales cele cuprinse la art. 7 alin. (13) din acelaşi act, în acord cu care plata indemnizaţiilor prevăzute la alin. (3), (4) şi (11) şi a cheltuielilor de protocol prevăzute la alin. (6) şi (7) se asigură din bugetele instituţiilor prefectului, iar pentru biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate şi pentru secţiile de votare din străinătate plata indemnizaţiilor şi a cheltuielilor de protocol se asigură din bugetul Ministerului Afacerilor Externe.

Contrar celor afirmate de recurenta pârâtă, Înalta Curte constată că prevederile anterior menţionate nu constituie temei pentru a se aprecia că instituţia recurentă nu are calitate procesuală în cauză, fiind necesară, pentru a se identifica titularul obligaţiei de plată a indemnizaţiei de delegare corelarea dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 705/2014 cu cele ale O.G. nr. 27/2006 precum şi ale C. muncii, dat fiind statutul intimatei reclamante.

Astfel cum a arătat şi judecătorul fondului, indemnizaţia solicitată de reclamanta intimată cade în sarcina "angajatorului la care s-a dispus detaşarea", or, raportat la particularităţile cauzei, acest "angajator" este Autoritatea Electorală Permanentă, fiind de observat faptul că Biroul Electoral Central (BEC) nu poate avea acest statut, reprezentând o structură funcţională ce nu deţine calitatea de ordonator de credite, calitate ce revine, în privinţa activităţilor desfăşurate de BEC, Autorităţii Electorale Permanente.

Prin urmare, angajarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor cuvenite personalului Biroului Electoral Central se dispune de către Autoritatea Electorală Permanentă, iar faptul că H.G. nr. 705/2014 prevede, la art. 7 alin. (13), că plata indemnizaţiei de delegare a membrilor Biroului Electoral Central care domiciliază în alte localităţi se asigură din bugetele instituţiilor prefectului, nu presupune altceva decât un raport de natură administrativă între Autoritatea Electorală Permanentă şi instituţia prefectului, în temeiul căruia AEP este îndreptăţită a solicita instituţiei prefectului sumele necesare plăţii drepturilor membrilor BEC aflaţi în ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705/2014, tocmai pentru a da curs obligaţiilor statuate prin H.G. nr. 705/2014 în sarcina AEP faţă de membrii BEC.

Constată Înalta Curte că nicio prevedere din cuprinsul hotărârii anterior menţionate nu instituie o procedură prin intermediul căreia membrii Biroului Electoral Central ar avea obligaţia de a se adresa instituţiei prefectului în vederea plăţii drepturilor cuvenite ca urmare a desemnării şi activităţii lor în cadrul Biroului Electoral Central şi o atare omisiune este firească, devreme ce membrii BEC nu au niciun raport juridic cu instituţia prefectului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă este legală, astfel că nu se impune casarea hotărârii instanţei de fond, recursul de faţă urmând a fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva Sentinţei civile nr. 3472 din 22 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2019.

Procesat de GGC - CT