Territorial jurisdiction for public sector wage claims: precedence of employee domicile over union seat in administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2018, în data de 16 octombrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E. prin F. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, solicitând obligarea pârâtei să stabilească şi să acorde reclamanţilor sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la data executării sentinţei, actualizat, plus dobânda legală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2542 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. prin F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, Tribunalul Dolj a reţinut, pornind de la prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi art. 117 din Legea nr. 188/1999 că, în cazul litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public ori sancţiunile disciplinare aplicate acestuia - litigii ce urmează a fi soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, în virtutea prevederilor art. 80 şi art. 109 din Legea anterior menţionată, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 urmează a fi completate cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Tribunalul Dolj a mai reţinut că, în cazul litigiilor având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici, competenţa teritorială este una exclusivă şi aparţine instanţei de la domiciliul funcţionarului public reclamant, iar reclamanţii au domiciliul în judeţul Maramureş.

2.2. Prin Sentinţa nr. 452 din 28 martie 2019 a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Maramureş şi s-a declinat competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii, în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Maramureş a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că reclamantul, cu legitimarea procesuală a acestei calităţi dată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei Agenţia Judeţeană Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, alegând competenţa de la sediul său, respectiv Tribunalul Dolj.

Pe de altă parte, Legea nr. 53/2003 prin art. 269 face trimitere la instanţa competentă potrivit legii, iar art. 117 din Legea nr. 188/1999 trimite la prevederile Legii nr. 53/2003.

Prin urmare, sindicatul a acţionat în calitate de reclamant, reprezentarea membrilor săi de sindicat A., B., C., D., E., fiind o consecinţă subsecventă şi implicită "competenţei" legale a sindicatului de a deţine calitatea procesuală activă care nu are consecinţe sub aspectul competenţei teritoriale.

În condiţiile în care sindicatul a ales ca fiind competentă instanţa de la sediul său, instanţa învestită nu poate cenzura această alegere, fără a goli de conţinut dreptul legal consacrat de art. 111 respectiv art. 116 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii A., B., C., D., E., reprezentaţi de F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, obligarea pârâtei să stabilească şi să acorde reclamanţilor sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la data executării sentinţei, actualizat, plus dobânda legală.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a organizaţiilor sindicale, respectiv dacă acestea acţionează în calitate de reclamanţi sau doar ca reprezentanţi ai membrilor săi.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în M. Of. nr. 658/30.07.2018.

Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Aceste dispoziţii legale fiind de imediată aplicare, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, Tribunalului Maramureş, având în vedere că domiciliul reclamanţilor este situat în municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: F., B., A., E., D., C. şi pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT