Non-compliance with statutory requirements for articulating cassation appeal grounds in administrative salary disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. şi E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, obligarea pârâtei să completeze Ordinul nr. 1.016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de şoferii DSVSA Satu Mare, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaţilor reprezentaţi în cauză, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 18 din 22 februarie 2017, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, respingând acţiunea formulată de reclamant ca prematură.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. şi E., pentru motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a apreciat că hotărârea recurată este nelegală, arătând că Adresa FSVR nr. x din 21 ianuarie 2016 conţine aprecierea că este plângere prealabilă, iar răspunsul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor spune explicit că se consideră neîntemeiată plângerea prealabilă formulată, solicitând admiterea recursului.

4. Apărarea intimatelor-pârâte

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală, aceasta din urmă invocând şi excepţia nulităţii pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acesta nedezvoltând veritabile critici cu privire la soluţia primei instanţe, ci a apreciat că aceasta este nelegală, făcând referire la existenţa unei adrese în care se face aprecierea că este plângere prealabilă, exprimându-şi, în esenţă, nemulţumirea faţă de hotărârea instanţei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. şi E. împotriva Sentinţei nr. 18 din 22 februarie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT