Rural subsidy recovery: appeal dismissed for lack of interest after final resolution of underlying annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la Curtea de Apel Iaşi, SC A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 4482/09.02.2015 de soluţionare a contestaţiei nr. x/12.01.2015, formulată împotriva procesului-verbal nr. x/04.12.2015, anularea procesului-verbal nr. x/04.12.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în valoare de 155.656,35 RON; anularea titlului executoriu x/05.05.2015 şi a somaţiei x/1993 privind această sumă, obligarea pârâtei la restituirea sumelor retrase din cont în baza actelor ce vor fi anulate, precum şi suspendarea executării procesului-verbal nr. x/04.12.2014 - de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a titlului executoriu x/05.05.2015, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 45 din 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.12.2014 încheiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta AFIR, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei. Or, analizarea legalităţii constatărilor echipei de control sub aspectul respectării de către beneficiar a clauzelor contractuale asumate sau a dispoziţiilor legale incidente, reprezintă în mod evident aspecte ce ţin de dezlegarea fondului pricinii şi a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuşi fondului cauzei.

S-a susţinut că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, invocând faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, chiar dacă instanţa de fond prin Sentinţa nr. 115 din 22 iunie 2015 a dispus anularea actelor ce fac obiectul cererii de suspendare, aceasta pentru că sentinţa nu este definitivă, iar AFIR a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri.

De asemenea, recurenta a susţinut că din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, întrucât executarea unei obligaţii bugetare nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă a fost invocată excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele de recurs prezentate nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 din C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la excepţia lipsei de interes

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susţinerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, numai până la data soluţionării definitive a cauzei.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii definitive, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării procesului-verbal nr. x/04.12.2014 - de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a titlului executoriu x/05.05.2015, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 115/2015 din 22 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a soluţionat fondul cauzei, admiţând acţiunea în anulare a actelor administrativ-fiscale, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă, iar prin Decizia nr. 3767 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat recursul formulat de AFIR în sensul respingerii ca nefondat.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În cauza dedusă judecăţii a fost soluţionată definitiv cauza ce vizează anularea actelor atacate în dosarul de faţă, iar recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce a fost soluţionată definitiv cauza pe fond de către instanţă, iar măsura reglementată de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 45 din 7 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL