Public Ministry appeal dismissed; prosecutors awarded legal interest and inflation-indexed adjustments for unpaid salary differences

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin procurorul general şi Ministerul Finanţelor Publice:

- suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea acţiunii în anulare;

- anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate;

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 din data de 12 august 2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 708 din 2 martie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, în consecinţă, a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii pentru lipsa calităţii procesuale active.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cererea de obligare la plata indemnizaţiilor de încadrare brută lunare conform Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligând acest pârât la plata către reclamante a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării efective a Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 şi data aplicării efective a noilor ordine privind salarizarea, creanţă ce va fi actualizată în raport cu rata inflaţiei, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis în parte acţiunea întrucât Ministerul Public nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflaţie putându-se face numai prin intervenţia legiuitorului.

Totodată, arată că o condiţie a acordării daunelor moratorii (dobânda legală) este preexistenţa unei convenţii încheiate între părţi, or, în prezenta cauză nu există nicio convenţie între reclamanţi şi pârât cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care dispoziţiile privind dobânda legală nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatele-reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea acţiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate.

De asemenea, au solicitat obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 din data de 12 august 2016.

Curtea de apel a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii pentru lipsa calităţii procesuale active, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016, precum şi cererea de obligare la plata indemnizaţiilor de încadrare brută lunare conform Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligând acest pârât la plata către reclamante a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării efective a Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 şi data aplicării efective a noilor ordine privind salarizarea, creanţă ce va fi actualizată în raport cu rata inflaţiei.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Contrar susţinerilor recurentului, având în vedere că nu s-a făcut dovada plăţii integrale a drepturilor salariale cuvenite intimaţilor, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, într-un cuantum inferior celui cuvenit, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, în Dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "(...) pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (...). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei nr. 708 din 02 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT