Loss of interest in appeal to suspend administrative exclusion from organic agriculture system after first-instance merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 decembrie 2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii - Direcţia Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control (M.A.D.R. - D.G.C.A.I. - D.M.I.V.C.), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună suspendarea executării Deciziei M.A.D.R. nr. 257231/4 din 29 septembrie 2015 precum şi a tuturor celorlalte acte subsecvente, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 788 din 9 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat şi inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii - Direcţia Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta A. SRL, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei aducând critici hotărârii instanţei de fond, întrucât instanţa deşi a reţinut în mod corect normele aplicabile litigiului, le-a dat o interpretare greşită, ceea ce a determinat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei atacate.

A fost criticată susţinerea instanţei de fond în legătură cu neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, arătându-se că în mod eronat instanţa de fond leagă existenţa cerinţei cazului bine justificat de existenţa unor aşa-zise abateri clare de la prevederile aplicabile cauzei.

S-a susţinut că anularea actului principal, respectiv a procesului-verbal nr. x din 14 august 2015, în baza căruia a fost emis actul subsecvent (Decizia nr. x/4 din 29 septembrie 2015) reprezintă o împrejurare legată de starea de fapt de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel, recurenta a subliniat că procesul-verbal care a stat la baza emiterii deciziei atacate a fost anulat de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin Sentinţa nr. 473/2016, situaţie în care se apreciază că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

De asemenea, a fost criticată sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că s-a reţinut ca fiind neîndeplinită condiţia cazului bine justificat, în condiţiile în care prejudiciul poate fi, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 viitor şi previzibil, iar sancţionarea societăţii cu excluderea din sistemul de agricultură ecologică pentru o perioadă de 5 ani este o măsură care produce un prejudiciu viitor şi previzibil.

Ca atare, recurenta a concluzionat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, aceasta făcând pe deplin dovada celor susţinute.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat că recursul formulat de reclamantă nu este admisibil, întrucât nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere soluţia de respingere a acţiunii dată de instanţa de fond în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la suspendarea şi anularea Deciziei nr. 257231/4 din 29 septembrie 2015.

A invocat inadmisibilitatea întregii cereri de chemare în judecată raportat la temeiul de drept precizat de reclamantă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimat cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la excepţia lipsei de interes

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susţinerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 257231 din 29 septembrie 2015 emisă de pârâtul MADR.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1593 din 13 mai 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat în dosarul nr. x/2016 prin Sentinţa nr. 1593 din 13 mai 2016, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunţarea instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 788 din 9 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL