Conflict-of-interest finding quashed: prohibition does not cover contracts with uncle’s PFA practice.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare înregistrat sub nr. x din 30 martie 2016 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), pe considerentul inexistenţei unei stări de incompatibilitate reţinută în sarcina sa.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 151/R/2016 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în Dosar nr. x/2016, s-a respins acţiunea în contencios administrativ demarată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate având ca obiect anularea raportului de evaluare înregistrat sub nr. x din 30 martie 2016; fără cheltuieli de judecată.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, astfel încât instanţa de rejudecare să dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata în sensul desfiinţării Raportului de evaluare având nr. x din 30 martie 2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate la data de 30 martie 2016 în lucrarea nr. 44513/A/II din 11 noiembrie 2014.

3.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1.1. Aspecte de fapt

Prin raportul de evaluare contestat, se reţine că recurentul s-ar fi aflat în conflict de interese, întrucât, în calitate de manager al Spitalului de Recuperare Cardiovasculară Dr. B. Covasna a încheiat şi semnat cu PFA C. (al cărui titular este unchiul său) Contractul de prestări servicii medicale nr. 110 din 16 iunie 2014, precum şi Actele adiţionale la contractele de prestări servicii medicale nr. 4385/2012, 3765/2012, 110 din 16 iunie 2014, în valoare totală de 66.600 RON. Se consideră astfel că ar fi încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii în forma sa republicată.

Prin sentinţa atacată, este menţinut acest raport de evaluare considerând în esenţă că sunt aplicabile prevederile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, întrucât ar fi îndeplinite cumulativ cele 3 elemente: deţinerea funcţiei de manager de spital de către o persoană; stabilirea unor relaţii comerciale între spitalul la care persoana în cauză exercită funcţia de manager şi o societate comercială; la respectiva societate comercială, managerul, o rudă sau un afin de-al său, până la gradul al IV-lea inclusiv să deţină părţi sociale, acţiuni sau interese. Prima instanţă consideră că art. 178 al Legii nr. 95/2006 se aplică şi PFA-urilor, întrucât potrivit Legii nr. 26/1990 şi acestea se încadrează în categoria comercianţilor.

Aşa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, prin semnarea contractului sau actelor adiţionale indicate în raportul de evaluare contestat, recurentul a asigurat în favoarea spitalului menţinerea unei relaţii de colaborare cu dl. dr. C., relaţie iniţiată încă din anul 2012 de managerul din acea perioadă. Colaborarea cu un medic având specialitatea reabilitare medicală (specialitatea d-lui dr. C.) era necesară pentru a se fi îndeplinit condiţiile de funcţionare a Laboratorului de recuperare medicină fizică şi balneologie, aflat în relaţie contractuală cu CAS Covasna. Fiind confruntat cu un deficit semnificativ de cadre medicale în condiţiile creşterii numărului de pacienţi, managerul de la acea vreme a considerat necesară folosirea de personal medical detaşat, între aceste persoane aflându-se şi dl. Dr. C.. Pe de altă parte, din motive manageriale, încă din anul 2012, s-a optat ca medicii să presteze serviciile lor în baza unor contracte de prestări servicii ce s-au încheiat cu fiecare medic în parte.

Pentru desfăşurarea activităţii într-un spital sunt stabilite reguli specifice privind programul de lucru al personalului medical, trebuie avută în vedere activitatea medicului în ambulatoriu, precum şi asigurarea serviciului de gardă. Pe de altă parte, a indicat în materialul prezentat pârâtei inclusiv cadrul normativ specific ce trebuia respectat pentru desfăşurarea activităţii de reabilitare medicală în cadrul Spitalului.

Astfel, potrivit cadrului normativ în vigoare (Ordinul Comun al MS şi CNAS nr. 619/360/2014 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Contractului Cadru - Anexa 11B1), era impusă prezenţa medicului de specialitate reabilitare medicală pe toată perioada efectuării serviciilor de reabilitare medicală.

Potrivit acestei reglementări, pentru a intra în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii erau obligaţi să îndeplinească cumulativ următoarele criterii de selecţie: să fie autorizaţi şi evaluaţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; să facă dovada capacităţii tehnice de a efectua serviciile medicale de reabilitare medicală pentru a căror furnizare încheie contract cu casa de asigurări de sănătate; să facă dovada că toată durata programului de lucru declarat al cabinetului este acoperit prin prezenţa unui medic de specialitate reabilitare medicală.

În condiţiile unei creşteri a numărului de pacienţi pentru genul de servicii medicale prestate de dl. dr. C. în programul normal de muncă în baza contractului individual de muncă (7 ore/zi) şi în programul de lucru de 3 ore şi jumătate stabilit prin contractul de prestări servicii medicale, acest medic era nevoit să deservească atât pacienţii din ambulatoriul de specialitate, cât şi pacienţii internaţi în spital la recomandarea medicilor din altă specialitate. Având în vedere faptul că staţiunea Covasna are un renume deosebit care permitea valorificarea oportunităţii prestării unor servicii de reabilitare medicală, acest gen de servicii a adus încasări suplimentare spitalului.

Din punct de vedere managerial, în lipsa acestor măsuri, respectiv continuarea relaţiilor contractuale cu dr. C., nu se putea asigura funcţionarea în condiţii legale a Laboratorului de recuperare medicina fizică şi balneologie între orele 8:00-18:30 şi ar fi dus la pierderea unor sume importante de bani din contractul cu CAS, precum şi la privarea pacienţilor de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale de recuperare şi asigurarea urgenţelor. În lipsa unui alt medic de această specialitate, a fost nevoit să menţină relaţia de colaborare cu dr. C., relaţie care a adus beneficii financiare importante spitalului, dar şi pacienţilor, respectiv sumele încasate din contractul cu CAS Covasna anuale au fost realizate în procent de 100 %, existând şi o depăşire a serviciilor contractate cu aproximativ 20% anual, fapt ce arată necesitatea desfăşurării acestei activităţii medicale în cadrul spitalului. Aceste contracte încheiate cu dr. C. au fost dictate de faptul că Staţiunea Covasna se confruntă cu o lipsă acută de medici de specialitate recuperare medicală, multe societăţi comerciale de turism balnear având la rândul lor serioase dificultăţi în privinţa funcţionării tot din această cauză şi, deci, exista riscul ca şi medicul C. să plece din unitatea noastră cu consecinţa suprimării acestei activităţi importante pentru buna funcţionare a spitalului.

3.1.2. Cu privire la respectarea regimului juridic al conflictelor de interese prevăzut de art. 180 (178) alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Recurentul a considerat că a respectat pe deplin cadrul normativ în materia conflictelor de interese, astfel cum este reglementat de Legea nr. 95/2006.

Analizând aceste dispoziţii legale, rezultă că există conflict de interese în situaţia în care sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa calităţii de manager; deţinerea de către recurent sau de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care recurentul exercita funcţia de manager; stabilirea de relaţii comerciale cu spitalul la care se exercită mandatul de manager.

În ceea ce priveşte sensul noţiunii de "a stabili", utilizată în cuprinsul textului de lege pentru definirea conflictului de interese, prin aceasta se înţelege acţiunea de determinare/fixare/hotărâre a termenilor contractuali sau de modificare/precizare a acestora (sensul noţiunii prevăzut în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române).

Astfel, pornind de la condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru existenţa conflictului de interese, acestea nu sunt îndeplinite în speţă din mai multe puncte de vedere.

Recurentul nu a avut calitatea de manager al spitalului la data încheierii contractelor de prestări servicii dintre Spital şi forma de exercitare a profesiei de medic a d-lui dr. C. Relaţiile contractuale dintre Spital şi dr. C. au demarat cu mult înainte de ocuparea de către recurent a funcţiei de manager, iar ulterior acestui moment, s-au derulat în aceleaşi condiţii stabilite anterior.

Între spital, prin manager D. şi dr. C. a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x din 11 aprilie 2012 având ca obiect furnizarea serviciilor medicale de specialitate la Laboratorul de recuperare medicina fizică şi balneologie. Acest contract a fost prelungit prin Acte adiţionale în 30 august 2012, 3 ianuarie 2013 de fostul manager, iar în 30 decembrie 2013 a fost prelungit până la organizarea unei licitaţii în vederea încheierii unui nou contract, fiind însă menţinute condiţiile contractuale anterioare, actul adiţional fiind semnat din partea Spitalului de către recurent.

De asemenea, între spital prin manager D. şi dr. C. a mai fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/27 aprilie 2012 având ca obiect efectuare gărzi în cadrul Spitalului, secţia externă orăşenesc Covasna. Acest contract a fost prelungit prin acte adiţionale în 21 decembrie 2012 de fostul manager, iar în 30 decembrie 2013 a fost prelungit pentru o lună, fiind menţinute şi în acest caz condiţiile contractuale convenite anterior cu managerul D., actul adiţional fiind semnat din partea Spitalului de către recurent. La sfârşitul anului 2013, în toate contractele încheiate cu medicii din cadrul spitalului, a intervenit o modificare a sumei cu care se plătea garda efectuată în ziua de vineri, fiind majorată indemnizaţia aferentă de la 300 la 400 RON. Aşa cum a arătat şi în faţa primei instanţe, dr. C. nu avea cum să beneficieze de această majorare a indemnizaţiei întrucât programul său de lucru stabilit conform celorlalte contracte încheiate cu Spitalul nu îi permitea să efectueze gărzi în cursul săptămânii şi evident nici într-o zi de vineri, gărzile acestuia fiind efectuate numai în zilele de sâmbătă. În consecinţă, actul adiţional la Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2012 semnat de recurent din partea spitalului nu aducea niciun fel de modificare relaţiei contractuale cu dr. C. în favoarea acestuia din urmă.

Recurentul a mai precizat că între dr. C. şi Spital s-a derulat şi un contract de muncă, acesta fiind semnat din partea Spitalului tot de către fostul manager.

Conflictul de interese s-ar fi putut ivi doar în cazul în care ar fi încheiat un contract ori ar fi modificat condiţiile contractuale preexistente între spital şi o societate comercială sau orice altă organizaţie guvernamentală la care recurentul sau dr. C. sau orice altă rudă/afin a acestuia ar fi avut părţi sociale, acţiuni sau interese, raporturile contractuale fiind prezumate într-o asemenea situaţie ca fiind încheiate în favoarea vreunuia dintre ei şi eventual în defavoarea spitalului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se arată că este evident că nici recurentul şi nici unchiul său nu au deţinut şi nu deţin în prezent părţi sociale, acţiuni sau interese la vreo societate reglementată de Legea nr. 31/1990 sau orice altă organizaţie nonguvernamentală aflată în vreo relaţie de colaborare cu Spitalul.

Prima instanţă consideră că art. 178 al Legii nr. 95/2006 se aplică şi PFA-urilor întrucât potrivit Legii nr. 26/1990 şi acestea se încadrează în categoria comercianţilor. În realitate, atunci când legiuitorul a definit conflictul de interese prin art. 178 al Legii nr. 95/2006 nu s-a referit la categoria comercianţilor. În mod neechivoc, legiuitorul a definit conflictul de interese sancţionând stabilirea unor relaţii comerciale între spitalul la care persoana în cauză exercită funcţia de manager şi o societate comercială (sau o organizaţie neguvernamentală). Evident, dispoziţiile prin care este reglementat conflictul de interese sunt de strictă interpretare şi aplicare. Dr. C. nu şi-a exercitat şi nu îşi exercită profesia de medic în cadrul unei societăţi comerciale (şi nici în cadrul vreunei organizaţii neguvernamentale).

Cu atât mai mult sunt greşite reţinerile primei instanţe care fac trimitere la prevederile Legii nr. 26/1990 sau la O.G. nr. 44/2008. Potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 44/2008, acest act normativ nu se aplică profesiilor liberale, şi nici acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale. Or, activitatea de medic se poate desfăşura (inclusiv într-o modalitate independentă) în conformitate cu prevederile Legii 95/2006.

Împrejurarea că dl. dr. C. avea încheiată o relaţie de colaborare cu spitalul prin intermediul formei sale de exercitare a profesiei nu este de natură să încadreze situaţia de fapt în prevederile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, întrucât modalitatea juridică în care dl. dr. C. şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea nu se circumscrie reglementării Legii nr. 31/1990. Textul de lege invocat de emitentul raportului de evaluare se referă strict la societăţile comerciale sau la organizaţiile neguvernamentale şi nu poate fi extins în aplicarea sa la alte forme de organizare juridică cum ar fi PFA, PFI etc.

În acest sens se poate observa şi contradicţia dintre aspectele reţinute de prima instanţă în hotărârea atacată, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul mai arată confuzia între entitatea C. persoană fizică autorizată ce are ca obiect de activitate "alte servicii de cazare", identificată cu CUI: x şi entitatea fiscală dr. C. - medic primar balneofizioterapeut şi recuperare medicală identificată cu CIF: x, confuzie pe care, asemenea pârâtei, o face şi prima instanţă.

Aşa cum a arătat şi în faţa primei instanţe, relaţia de colaborare între Spital şi dr. C. nu a fost încheiată în baza unui contract încheiat cu entitatea PFA Dr. C. (de fapt o asemenea entitate nici nu există). Este adevărat că în Contractul nr. x/2014 una din părţi a fost denumită PFA Dr. C., însă adăugirea PFA a fost inserată din eroare, acest aspect rezultând din identificarea fiscală a entităţii contractante (CIF x). Distincţia este importantă, întrucât entitatea C. persoană fizică autorizată identificată cu CUI x este înregistrată în Registrul Comerţului, pe când entitatea fiscală dr. C. - medic primar balneofizioterapeut şi recuperare medicală identificată cu CIF x nu este supusă unei asemenea înregistrări.

Prima instanţă face trimitere la informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu privire la faptul că unchiul său C. este titularul "C. Persoană Fizică Autorizată", având număr de ordine la ONRC F14/262/2007 atribuit la 14 iunie 2007. Instanţa a omis să indice şi coordonatele fiscale ale acestei entităţi (CUI x, care nu se poate confunda cu CIF x), menţinând confuzia, tocmai pentru a justifica încadrarea formei prin care dr. C. îşi exercită profesia de medic în categoria de comerciant.

Singurul contract de prestări servicii încheiat între spital şi dr. C. ce a fost semnat din partea Spitalului de către recurent a fost Contractul nr. x din 16 iunie 2014, contract ce s-a încheiat în urma organizării de către spital a unei licitaţii; preţul convenit pentru prestarea serviciilor medicale a fost menţinut la acelaşi nivel stabilit anterior prin Actul adiţional din 30 august 2012 la Contractul de prestări servicii nr. x/2012 ce a fost semnat de fostul manager.

Este evident că lipsa oricăreia dintre condiţiile prevăzute de lege atrage pe cale de consecinţă lipsa situaţiei premise pentru existenţa conflictului de interese. De asemenea, este evident că în speţa analizată nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a ne afla în prezenţa unui conflict de interese.

Pe de altă parte, raţiunea instituirii conflictelor de interese este înlăturarea posibilităţii unei persoane cu putere de decizie de a-şi exercita atribuţiile în vederea urmăririi unui interes propriu şi, procedând astfel, să prejudicieze unitatea publică la care îşi exercită funcţia. Scopul reglementărilor Legilor nr. 161/2003 şi 176/2010, acte normative amintite în raportul de evaluare contestat, a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii sau demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-a fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public.

Aceasta este şi interpretarea regăsită în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în mod constant că "conflictul de interese se naşte dintr-o situaţie în care oficialul are un interes privat care influenţează sau este de natură a influenţa exercitarea cu imparţialitate şi obiectivitate a îndatoririlor sale publice şi interesul privat al oficialului include orice avantaj pentru sine sau pentru familia sa, rudele apropiate, prieteni şi persoane sau organizaţii cu care acesta are sau a avut relaţii de afaceri sau politice (inclusiv orice datorie financiară, civilă în legătură cu acestea)" (Decizia nr. 5805 din 19 iunie 2013).

Stabilirea situaţiei de conflict de interese în cazul său are caracter excesiv faţă de scopul prevederilor invocate în raportul de evaluare. Nu se poate reţine că ar fi acţionat în sensul favorizării dr. C. cu care are o relaţie de rudenie. Medicul C. nu a beneficiat de o situaţie mai favorabilă în raporturile contractuale stabilite de acesta cu spitalul, după recurentul a preluat funcţia de manager. Modificarea indemnizaţiei cu care se plătea garda efectuată în ziua de vineri de la 300 la 400 RON privea întregul corp de medici din cadrul Spitalului, cu observaţia că în cazul medicului C. menţiunea din contract referitoare la această indemnizaţie era pur formală, întrucât programul de lucru nu îi permitea acestui medic să efectueze gărzi în zilele lucrătoare şi implicit nici într-o zi de vineri (a se vedea Adeverinţa nr. x din 5 aprilie 2016).

Este incontestabil că lipsa menţiunii din contractul oricăruia dintre medici referitoare la modul în care urma să se remunereze activitatea de gardă în ziua de vineri ar fi fost calificată ca o faptă de discriminare. În concluzie, actul adiţional la Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2012 semnat de recurent din partea spitalului nu a adus vreo modificare relaţiei contractuale cu dr. C., astfel încât nu se poate reţine că acesta din urmă ar fi fost favorizat.

În ceea ce priveşte Contractul de prestări servicii nr. x din 16 iunie 2014, acesta s-a încheiat între Spital şi Dr. C. ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţie publică, prestările de servicii medicale efectuate în spital fiind recompensate similar cu modul în care erau plătiţi ceilalţi medici din echipa spitalului şi la acelaşi nivel cu cel prevăzut în Actul adiţional la contractul nr. x din 11 aprilie 2012 în vigoare la data la care recurentul a devenit managerul spitalului, încheierea unui asemenea contract era impusă de necesitatea acoperirii prezenţei medicului specialist în reabilitate medicală în intervalului 15 - 18,30. Aşa cum a arătat în cererea introductivă, prezenţa medicului specialist în reabilitare medicală era obligatorie pe toată durata funcţionarii bazei de tratament, iar programul bazei de tratament de recuperare din cadrul Spitalului a fost şi este 7 - 18,30.

De asemenea, nu se poate reţine că ar fi produs vreun prejudiciu unităţii sanitare pe care a condus-o. Dimpotrivă, colaborarea cu dr. C. a adus importante beneficii Spitalului, fără să fie încălcat cadrul normativ ce reglementează conflictul de interese.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., art. 496 şi urm. C. proc. civ.

3.2. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În mod corect prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile aplicabile în speţă, observând caracterul legal şi temeinic al Raportului de Evaluare nr. x din 30 martie 2016.

În motivele de recurs, recurentul-reclamant obiectează, total neîntemeiat, cu privire la faptul că, în speţă ar fi incidente prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), precum şi faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.), întrucât unchiul său nu şi-ar fi exercitat profesia de medic în cadrul unei societăţi comerciale sau unei organizaţii neguvernamentale, iar prin semnarea Contractului şi actelor adiţionale în speţă nu ar fi favorizat cabinetul medical al acestuia.

După cum rezultă din raportul de evaluare contestat, în urma parcurgerii procedurii de evaluare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010, din analiza documentaţiei transmise de instituţiile competente, au rezultat elemente referitoare la existenţa unui conflict de interese în sarcina recurentului-reclamant generate de a încheierea şi semnarea, în calitate de manager al Spitalului de Recuperare Cardiovasculară "Dr. B." Covasna, cu PFA C. (al cărei titular este unchiul său) a Contractului de prestări servicii medicale nr. 110 din 16 iunie 2014, precum şi a Actelor adiţionale la contractele de prestări servicii medicale nr. 4385/2012, 3765/2012, 110 din 16 iunie 2014, în valoare totală de 66.600 RON.

În mod fondat şi pe baza unei aplicări temeinice a dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a reţinut faptul că, faptele săvârşite de către recurent reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind regimul incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, menţionat mai sus. Apărările formulate de către acesta nu au nici o relevanţă în speţă şi nu înlătură starea de incompatibilitate, opinie împărtăşită în mod fondat şi de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte presupusa incidenţă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că, după cum rezultă din analiza conţinutului recursului, acesta nu conţine nici un argument în sprijinul acestei incidenţe invocate, motivul de recurs nu este motivat şi dezvoltat, recurentul neindicând care ar fi motivele contradictorii ori motivele străine de natura cauzei pe care hotărârea recurată le-ar conţine, susţinerile acestuia reprezentând doar o descriere a situaţiei de fapt. În opinia intimatei, intenţia instanţei de fond este clară, soluţia pronunţată bazându-se pe argumente fondate, pertinente şi legale, neexistând motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Referitor la susţinerile recurentului privind presupusa încălcare şi aplicare greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) de către instanţa de fond, se arată că acestea sunt nefondate.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului potrivit cărora unchiul său C. nu şi-ar fi exercitat profesia de medic în cadrul unei societăţi comerciale sau unei organizaţii neguvernamentale, fiind titularul unui P.F.A., astfel încât nu ar fi incidente dispoziţiile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care se referă doar la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale, se arată că, după cum şi instanţa de fond a reţinut, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, din categoria comercianţilor fac parte atât societăţile comerciale cât şi persoanele fizice autorizate, care înainte de începerea activităţii economice au obligaţia de a solicita înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării.

Ca şi societăţile comerciale, şi comerciantul persoană fizică - titular al unui P.F.A. - are ca obiect de activitate exercitarea uneia dintre activităţile enumerate de art. 3 din C. com. considerate ca acte (fapte) de comerţ, scopul urmărit fiind obţinerea de profit. O persoană fizică autorizată constituie o persoană juridică, care răspunde cu patrimoniul de afectaţiune pentru obligaţiile sale. Având în vedere aceste aspecte, şi P.F.A.-urilor le sunt opozabile dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 95/2006.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului potrivit cărora prin semnarea Contractului de servicii nr. x din 16 iunie 2014 şi a actelor adiţionale în speţă nu ar fi favorizat cabinetul medical al unchiului său, se arată că generarea conflictului de interese este condiţionată de existenţa unui beneficiu pe care respectiva persoană îl urmăreşte. Or, în speţă existenţa beneficiului - patrimonial - urmărit de către recurent este evidentă, fiind reprezentat de sumele primite de către C. de la Spitalul de Recuperare Cardiovasculară în schimbul serviciilor prestate, în cuantum total de 66.600 RON prin aceste acte adiţionale.

Conflictul de interese este cu atât mai evident în ceea ce priveşte Contractul de servicii nr. x din 16 iunie 2014. În acest caz, nu se mai află în situaţia unor acte adiţionale la nişte contracte încheiate anterior numirii recurentului în funcţia de manager, ci a unui contract propriu - zis semnat de către recurent în calitate de manager al Spitalului de Recuperare Cardiovasculară, contract al cărui prestator este PFA Dr. C.

În baza acestui contract, Spitalul de Recuperare Cardiovasculară - reprezentat de recurent - în calitate de beneficiar, se oblige să îi achite prestatorului PFA DR. C., în schimbul serviciilor oferite suma totală de 18000 RON (3000/lună) fără TVA.

După cum a reţinut şi instanţa de fond, faptul că relaţiile comerciale dintre cele doua părţi ar fi debutat anterior numirii recurentului în funcţia de manager, nu înlătură conflictul de interese, întrucât dacă nu ar fi intervenit prelungirea contractelor prin actele adiţionale semnate de către recurent, contractele încheiate de managerul anterior şi-ar fi încetat valabilitatea. Ca urmare, continuarea relaţiilor contractuale din dispoziţia recurentului, cu P.F.A.-ul unchiului său atrage în mod evident dispoziţiile Legii nr. 95/2006 referitoare la conflictele de interese, menţinându-se o stare de fapt din care C. a obţinut un beneficiu patrimonial.

În consecinţă, în speţă sunt întrunite în mod cumulativ cele trei elemente care generează un conflict de interese, respectiv: recurentul funcţia de manager al Spitalului de Recuperare Cardiovasculară "Dr. B." Covasna; între Spitalul de Recuperare Cardiovasculară "Dr. B." Covasna (reprezentat de managerul A.) şi PFA C. s-au stabilit relaţii comerciale, concretizate prin Contractul de prestări servicii medicale nr. 110 din 16 iunie 2014. precum şi prin Actele adiţionale la contractele de prestări servicii medicale nr. 4385/2012, 3765/2012, 110 din 16 iunie 2014; C. este unchiul reclamantului (rudă de gradul III).

Recurentul, în calitate de manager, era obligat să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să abuzeze în orice fel de poziţia pe care o deţine şi să obţină anumite beneficii pentru rudele sale.

Inspectorul de integritate, a emis un act cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, cu respectarea principiului de drept "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" raportat la dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 95/2006, incidenţa acestor dispoziţii la situaţia de fapt fiind de necontestat, în ciuda susţinerilor nefondate ale recurentului-reclamant.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia de incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplica aceste reglementari. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menţionat l-a constituit prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor/demnităţilor publice.

În drept, au fost invocate C. proc. civ., Legea nr. 176/2010, Legea nr. 95/2006.

3.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată, reluând susţinerile din cererea de recurs.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

4. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant

4.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Prin raportul de evaluare înregistrat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate sub nr. x/30 martie 2016, s-a concluzionat că persoana evaluată, reclamantul A., nu a respectat în cursul exercitării mandatului de manager la o unitate de stat din sistemul de sănătate publică, dispoziţiile legale privitoare la regimul juridic al conflictelor de interese.

Reclamantul face parte din categoria de persoane prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 32 din Legea nr. 176/2010, figurând începând cu data de 19 decembrie 2013 ca persoană cu funcţie de conducere şi de control în cadrul unei unităţi de stat din sistemul de sănătate publică, activitatea de evaluare efectuându-se începând cu data numirii sale în funcţia de manager.

Intimata ANI, pornind de la cele inserate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 176/2010 s-a sesizat din oficiu în vederea evaluării respectării de către reclamant a regimului conflictelor de interese, iar la finalizarea evaluării efectuate în lucrarea cu nr. 44513/A/II din 11 noiembrie 2014, a constatat că acesta, pe durata mandatului de manager, s-a aflat în conflict de interese.

Activitatea de evaluare a cuprins perioada 19 decembrie 2013 (data numirii în funcţia de manager) şi 22 octombrie 2015, respectându-se astfel cerinţa reieşită din cuprinsul art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Mai exact, prin raportul de evaluare sus-menţionat, întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010, s-a concluzionat că persoana evaluată, A., manager începând cu data de 19 decembrie 2013 al Spitalului de recuperare cardiovasculară "B." din Covasna, aşa cum rezultă din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 738 din 19 decembrie 2013 şi din Contractul de management nr. x din 7 februarie 2014, a emis, întocmit şi semnat în această calitate următoarele acte:

- Actul adiţional nr. x/2014 la Contractul de prestări servicii nr. x din 11 aprilie 2012, între C. - Medic Primar Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală (CIF x), în calitate de prestator şi Spitalul de Recuperare Cardiovasculară '"Dr. B." Covasna, în calitate de beneficiar, prin care s-a prelungit durata contractului de la 1 ianuarie 2014 la până la încheierea unui nou contract de prestări servicii prin licitaţie publică;

- Actul adiţional nr. x/2014 la Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2012, între C. - Medic Primar Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală (CIF x), în calitate de prestator şi Spitalul de Recuperare Cardiovasculară "Dr. B." Covasna, în calitate de beneficiar, prin care s-a prelungit durata contractului de la 1 ianuarie 2014 până la data de 31 ianuarie 2014, şi s-a modificat contravaloarea gărzilor efectuate;

- Contractul de servicii nr. x din 16 iunie 2014, între PFA dr. C. (CIF x), în calitate de prestator şi Spitalul de Recuperare Cardiovasculară "Dr. B." Covasna, în calitate de beneficiar, reprezentat de manager A., având ca obiect furnizarea de servicii medicale în cadrul secţiei din str. x nr. 6/A, stabilirea preţurilor, precum şi modalităţile de plată;

- Actul adiţional nr. x/2015 la Contractul de prestări servicii nr. x din 16 iunie 2014 încheiat între Spitalul în discuţie, în calitate de beneficiar, şi C. - medic primar, în calitate de prestator, prin care s-a prelungit durata contractului începând cu data de 1 ianuarie 2015 până la data de 31 decembrie 2015.

Potrivit informaţiilor transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, C. - unchiul reclamantului - este titularul "C. Persoana Fizică Autorizată", având număr de ordine la O.N.R.C. F14/262/2007, atribuit în data de 14 iunie 2007.

Prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze, s-a reţinut că reclamantul a încheiat şi semnat, în calitate de reprezentant al spitalului, cu PFA C., al cărui titular este unchiul său, Contractul de prestări servicii medicale nr. 110 din 16 iunie 2014, precum şi Actele adiţionale la contractele de prestări cu nr. 4385/2012, 3765/2012 şi 110/2014, în valoare totală de 66.600 RON, încălcând astfel dispoziţiile art. 180 alin. (2)-(4) şi art. 178 alin. (2)-(4) din Legea nr. 95/2006.

4.2. Analiza criticilor invocate prin cererea de recurs

4.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază)

Recurentul-reclamant a invocat contradicţia între aspectele reţinute de prima instanţă în considerentele hotărârii atacate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a apreciat că acţiunea este nefondată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar existenţa unei contradicţii logice în considerente nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

4.2.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În drept, problema dedusă judecăţii este aceea dacă au fost sau nu încălcate prevederile art. 180 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 95/2006 (devenite art. 178 alin. (2), (3) şi (4) după republicare), conform cărora:

"(2)Constituie conflict de interese deţinerea de către manager persoană fizică, manager persoană juridică ori reprezentant al persoanei juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager. Dispoziţia de mai sus se aplică şi în cazurile în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauză.

(3) Incompatibilităţile şi conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cât şi reprezentantului desemnat al persoanei juridice care exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager de spital.

(4) Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitaţiei publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariţia acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerul, instituţia publică sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, semnatare ale contractului de management, vor putea cere persoanelor în cauză despăgubiri, conform clauzelor contractului de management."

După cum rezultă din analiza dispoziţiilor mai sus citate, existenţa conflictului de interese este condiţionată de întrunirea cumulativă a trei elemente:

- deţinerea funcţiei de manager de spital de către o persoană fizică, o persoană juridică sau un reprezentant al persoanei juridice;

- stabilirea unor relaţii comerciale între spitalul la care persoana în cauză exercită funcţia de manager şi o societate comercială sau o organizaţie neguvernamentală;

- la respectiva societate comercială/organizaţie neguvernamentală, managerul, o rudă ori un afin de-al său, până la gradul al IV-lea inclusiv să deţină părţi sociale, acţiuni sau interese.

Un prim argument al recurentului-reclamant, în sprijinul admiterii recursului său, este acela că nu a avut calitatea de manager al spitalului la data încheierii contractelor de prestări servicii dintre spital şi forma de exercitare a profesiei de medic a d-lui dr. C., deoarece relaţiile contractuale au demarat cu mult înainte de ocuparea de către recurent a funcţiei de manager, iar ulterior acestui moment, s-au derulat în aceleaşi condiţii stabilite anterior, fiind doar prelungite prin acte adiţionale.

Înalta Curte constată că, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, faptul că relaţiile contractuale dintre spital şi medicul C. ar fi debutat anterior numirii recurentului-reclamant în funcţia de manager nu înlătură conflictul de interese, întrucât pe durata mandatului său a intervenit prelungirea contractelor prin actele adiţionale semnate de către recurent, iar fără încheierea actelor adiţionale respective, contractele încheiate de managerul anterior şi-ar fi încetat valabilitatea. Ca urmare, ca efect al semnării acestor acte adiţionale, a avut loc continuarea relaţiilor contractuale din dispoziţia recurentului.

Ca atare, nici apărarea recurentului în sensul că prin actele adiţionale au fost menţinute condiţiile contractuale anterioare nu este relevantă, deoarece textul legal nu distinge între naşterea sau menţinerea unui raport contractual, referindu-se generic la desfăşurarea de relaţii contractuale.

Recurentul a invocat, apoi, faptul că nici el, nici unchiul său nu au deţinut şi nu deţin în prezent părţi sociale, acţiuni sau interese la vreo societate reglementată de Legea nr. 31/1990 sau orice altă organizaţie nonguvernamentală aflată în vreo relaţie de colaborare cu spitalul.

Practic, se pune problema de drept a calificării formei juridice în care a activat cocontractantul C. la momentul semnării actelor adiţionale.

Din cercetarea cuprinsului actelor adiţionale şi a modului în care s-a identificat medicul C. în cuprinsul acestora, Înalta Curte reţine că în toate actele încheiate, acesta a fost denumit fie PFA C. CIF x, fie direct C. CIF x.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a considerat în mod greşit că prevederile art. 178 al Legii nr. 95/2006 se aplică şi contractelor mai sus menţionate întrucât potrivit Legii nr. 26/1990 şi acestea se încadrează în categoria comercianţilor.

În argumentarea acestei greşeli de raţionament, Înalta Curte porneşte de la prev. art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 44/2008, care stabileşte următoarele:

"(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activităţile economice din economia naţională astfel cum sunt prevăzute în Codul CAEN, procedura de înregistrare în registrul comerţului, de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale."

Or, activitatea desfăşurată de medici este reglementată prin lege specială, respectiv prin dispoziţiile din Legea nr. 95/2006, care la art. 386 alin. (3) stabileşte că "medicii care au obţinut certificatul de membru al CMR pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract. Calitatea de persoană fizică independentă se dobândeşte în baza certificatului de membru al CMR şi a înregistrării la administraţia financiară în a cărei rază domiciliază medicul. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa şi cabinete de practică medicală."

Pe de altă parte, este greşită calificarea de plano a oricărei persoane fizice autorizate ca desfăşurând activitate comercială faţă de considerentele Deciziei nr. 869/2015 a Curţii Constituţionale, care a statuat următoarele:

"17. (...) Calificarea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind "comerciant" presupune o analiză de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, de către instituţiile/autorităţile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislaţia în materie; spre exemplu: art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008.

18. Pe cale de consecinţă, a determina în concret dacă o persoană fizică desfăşurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria "comercianţilor", în vederea stabilirii existenţei stării de incompatibilitate dintre această calitate şi cea de deputat sau de senator, constituie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie."

Ca urmare, prima instanţă trebuia să facă în concret o analiză a specificului activităţii derulate de medicul cu care s-au încheiat actele adiţionale, pentru a verifica dacă poate fi considerată activitate/relaţie comercială.

Or, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut doar o apreciere generică cu privire la calitatea de comercianţi a persoanelor fizice autorizate, raportat la obligaţia de a se înscrie în registrul comerţului conform O.U.G. nr. 44/2008, neobservând tocmai exceptarea acestei categorii a medicilor de la prevederile ordonanţei mai sus amintite.

Făcând această analiză în concret, Înalta Curte reţine că modalitatea juridică în care medicul cocontractant şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea nu se circumscrie reglementării Legii nr. 31/1990, neputând fi circumscrisă unei activităţi comerciale.

Textul de lege invocat de emitentul raportului de evaluare se referă strict la societăţile comerciale sau la organizaţiile neguvernamentale şi nu poate fi extins în aplicarea sa la alte forme de organizare juridică cum ar fi PFA, PFI etc. decât în urma unei analize care să stabilească similitudinea între activitatea desfăşurată şi cea specifică comerţului; or, din lecturarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, reiese că activitatea medicală ca atare este supusă unor reguli şi rigori precise, fără a avea un scop lucrativ, fiind exclusiv o opţiune a legiuitorului cu privire la forma juridică de desfăşurare a activităţii medicilor ca şi persoane fizice autorizate.

Ca urmare, activitatea desfăşurată de medic nu poate fi asimilată nici activităţii desfăşurate în cadrul unei societăţi comerciale şi nici celei desfăşurate în cadrul vreunei organizaţii neguvernamentale. În concluzie, împrejurarea că medicul avea încheiată o relaţie de colaborare cu spitalul prin intermediul formei sale de exercitare a profesiei nu este de natură să încadreze situaţia de fapt în prevederile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Cât priveşte aşa zisa confuzie între entitatea C. persoană fizică autorizată ce are ca obiect de activitate "alte servicii de cazare", identificată cu CUI: x şi entitatea fiscală dr. C. - medic primar balneofizioterapeut şi recuperare medicală identificată cu CIF: x, aceasta nu este relevantă, în actele adiţionale ce fac obiectul prezentei cauze fiind menţionat medicul C. cu CIF x.

Cum lipsa oricăreia dintre condiţiile prevăzute de lege atrage pe cale de consecinţă lipsa situaţiei premise pentru existenţa conflictului de interese, rezultă că în speţa analizată nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a ne afla în prezenţa unui conflict de interese.

Toate celelalte aspecte de fapt invocate în recurs, dincolo de împrejurarea că nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, nu au relevanţă sub aspectul normei de drept ce se impunea a fi interpretată în cauză (faptul că medicul nu a beneficiat de o situaţie preferenţială în raport de ceilalţi medici; faptul că nesemnarea actelor adiţionale ar fi produs o discriminare a unchiului său în raport de ceilalţi medici; încheierea Contractului nr. x din 16 iunie 2014 ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţie publică; necesitatea acoperirii prezenţei medicului specialist în reabilitare medicală în intervalul 15.00 - 18.30; lipsa unui prejudiciu produs unităţii sanitare).

În concluzie, se constată caracterul fondat al recursului declarat de reclamant, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va anula Raportul de evaluare înregistrat sub nr. x/30 martie 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 151/R/2016 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţate în Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea.

Anulează Raportul de evaluare înregistrat sub nr. x din 30 martie 2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM