Suspension of execution of joint and several tax liability decision: statutory conditions of well-justified case and imminent harm under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 5739/10.03.2015 de angajare a răspunderii solidare emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, precum şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Învederează instanţei că interesul său de a formula o cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 se datorează faptului că cererea de suspendare a executării întemeiată pe art. 14 se află în etapa recursului, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind înregistrat Dosarul nr. x/2015 având ca obiect recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva soluţiei de admitere a cererii de suspendare a executării efectelor actului administrativ până la soluţionarea în fond a litigiului, nefiind definitivă până în prezent.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Încheierea nr. 254/CA/2016 din 9 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor - pentru Serviciul Fiscal Orăşenesc Beiuş şi a fost dispusă suspendarea executării Deciziei nr. 5739/10.03.2015 emisă de pârâtă, de angajare a răspunderii solidare, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, s-a arătat că instanţa de fond a invocat motive care vizează fondul cauzei, respectiv a făcut aprecieri cu privire la împrejurări de natură a fi apreciate ca indicii de nelegalitate a actului administrativ, însă aceste motive presupun o cercetare aprofundată a legalităţii actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii. S-a arătat că instanţa de fond a procedat tocmai la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, în loc să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

De asemenea, s-a arătat că nici argumentele invocate de intimatul-reclamant cu privire la intervenirea sancţiunii prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale pentru o parte din creanţa stabilită în sarcina sa nu sunt întemeiate, aşa cum eronat şi cu aplicarea greşită a normelor legale care reglementează materia prescripţiei a reţinut instanţa de fond.

S-a arătat că executarea deciziei de impunere prin care s-au stabilit obligaţiile de plată a fost suspendată de Înalta Curte prin Decizia nr. 2991/2005 pronunţată în Dosar nr. x/2005. Prin decizia indicată instanţa a dispus suspendarea actelor de control până la soluţionarea dosarului de fond, care a avut loc la data de 9.02.2010.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, s-a arătat că instanţa de fond a considerat că această condiţie este îndeplinită având în vedere impactul ireversibil ce s-ar produce asupra patrimoniului reclamantului în cazul executării imediate, raportat la cuantumul însemnat al creanţei în sumă de 7.053.267 RON, fără să fi motivat acest aspect.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimat cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la recursul formulat

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Astfel, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimatul-reclamant sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, întrucât instanţa de fond a reţinut în aprecierea condiţiei cazului bine justificat aspecte care nu ţin de cercetarea fondului, ci privesc aspecte care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului ce se solicită a fi suspendat.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a reţinut că împrejurările de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ fiscal atacat rezidă în argumentele aparent valabile expuse de reclamant cu privire la lipsa calităţii sale de administrator al SC B. SRL.

A reţinut instanţa de fond în mod corect şi argumentul invocat de reclamant cu privire la intervenirea sancţiunii prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale pentru o parte din creanţa stabilită în sarcina sa, întrucât parte din creanţă a fost stabilită în sarcina debitorului SC B. SRL prin raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.08.2004, iar angajarea răspunderii reclamantului pentru aceasta s-a realizat în anul 2014.

Aprecierea cumulativă a îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se facă în concordanţă cu caracterul de măsură de protecţie provizorie pe care-l are suspendarea executării actului administrativ, or, din acest punct de vedere, nu se poate face o analiză separată a condiţiei cazului temeinic justificat fără să se aibă în vedere şi prejudiciul cauzat reclamantului prin punerea în executare a actului administrativ fiscal, în condiţiile în care decizia este titlu de creanţă fiscală, iar introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

În ceea ce priveşte existenţa condiţiei referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Analizând această cerinţă, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită în cauză, iar susţinerile reclamantului privind iminenta executare a creanţei sunt reale şi ar afecta în mod grav şi ireparabil patrimoniul său, având în vedere şi cuantumul sumei stabilite în sarcina sa şi contestată în procedura administrativ fiscală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva Încheierii nr. 254/CA/2016 din 9 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV