Competent instance for annulling central authority reimbursement decisions under EU funding regulations

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Utilaje A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, referitor la contractul de finanţare nr. x/05.05.2014, cod SMIS 44703 proiect "Achiziţii utilaje la SC A. SRL" anularea actelor predecesoare emise de pârâtă care sunt în strânsă legătură cu Decizia nr. 82340/06.10.2016, respectiv Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2015, raportul de verificare la faţa locului înaintat prin adresa nr. x/22.06.2015, Notificarea privind CR/27.08.2015, Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/12.01.2016;

Admiterea în întregime a cererii de rambursare nr. x/05.05.2015 prin care a fost reţinută suma de 135.916,393 RON; cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2017, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord - Vest, în calitate de pârâtă, în considerarea împrejurării că aceasta este emitenta actelor a căror anulare s-a solicitat prin capătul 2 de cerere.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 3480 din 4 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea dedusă judecăţii nu poate atrage competenţa curţii de apel, atâta vreme cât, conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, o primă condiţie obligatorie o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorităţi publice centrale.

Or, în cazul de faţă, astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv Notificarea nr. x/27.08.2017 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2015, este emisă de Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest, respectiv de o autoritate publică de nivel local, astfel că stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei se va face conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în favoarea tribunalului administrativ-fiscal.

Împrejurarea ca obiectul cauzei mai priveşte şi anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management Pentru POS CCE, nu este de natură a atrage competenţa materială a Curţii de Apel, în considerarea rangului acestei autorităţi, căci actul administrativ care produce efecte juridice şi constituie punctul de plecare al litigiului este acela împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin care se soluţionează procedura prealabilă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 97/2019 din 11 ianuarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Decizia nr. 82340 din 6 octombrie 2016, obiect al acţiunii introductive, a fost emisă în baza dispoziţiilor art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, iar, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, actul ce poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ este decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei. Astfel, instanţa a constatat că în raport cu emitentul acestei decizii se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât decizia de soluţionare a contestaţiei atacată în cauza de faţă a fost emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, instanţa a reţinut că revine curţii de apel competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel cu o acţiune ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, referitor la contractul de finanţare încheiat.

Actele contestate au fost emise în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, justificate de existenţa unor raporturi juridice intervenite între părţi, ca urmare a unui contract de finanţare.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că decizia de soluţionare a contestaţiei este emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, acesta fiind o autoritate publică de nivel central.

Văzând faptul că emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se solicită anularea actului aparţine curţii de apel.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că acţiunea de faţă este în competenţa de soluţionare a curţii de apel în primă instanţă, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât priveşte acte emise de o autoritate publică centrală, iar actele contestate în prezentul litigiu au ca obiect sume reprezentând fonduri europene.

Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi opţiunea exercitată de reclamantă pentru instanţa competentă teritorial, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene- Direcţia Generală Programe Competitivitate - AMPOS CCE în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL