Competence of administrative courts for service relationship disputes of special-status military officers

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Mureş (UM B. Târgu Mureş), solicitând ca instanţa să dispună:

- anularea în parte a Ordinului MAI nr. II/7484 din 14 decembrie 2017 prin care a fost trecut în corpul ofiţerilor şi i-a fost acordat gradul de sublocotenent;

- obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de a fi încadrat în gardul corespunzător vechimii de peste 11 ani, acumulată în cadrul structurilor din cadrul MAI.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 1042/2018 din 10 decembrie 2018 a Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că sunt aplicabile cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că prin acţiunea formulată reclamantul solicită anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/7484/2017 emis de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Astfel, văzând faptul că pârâtul este o autoritate publică centrală, a constatat că litigiul este de competenţa Curţii de Apel Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 23 din 15 februarie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul este cadru militar încadrat la UM B. Târgu Mureş (Inspectoratul de Jandarmi Judeţean), iar prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. II/7484 din 14 decembrie 2017 (a cărui anulare formează obiectul prezentului dosar), în urma promovării concursului organizat, a fost trecut în corpul ofiţerilor, cu gradul militar de sublocotenent.

Instanţa a reţinut că Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, act normativ avut în vedere la emiterea ordinului, nu cuprinde dispoziţii referitoare la competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind raportul de serviciu al cadrelor militare.

În aceste condiţii, instanţa a avut în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 10/2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi (3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special".

Instanţa a constatat că şi în ipoteza litigiului de faţă, care nu are ca obiect drepturi băneşti, ci modificarea raportului de serviciu, sunt aplicabile considerentele reţinute de Înalta Curte, reţinând astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999 referitoare la competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarilor publici.

Aceste dispoziţii se aplică tuturor litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special, inclusiv celor privind modificarea acestui raport.

Totodată, instanţa reţine că prevederile Legii nr. 188/1999 au caracter de normă specială, derogatorie de la dispoziţiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, la stabilirea competenţei de soluţionare a acestor cauze este lipsit de relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ referitor la raportul de serviciu.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea în parte a Ordinului emis de pârâtul MAI prin care a fost trecut în corpul ofiţerilor şi i-a fost acordat gradul de sublocotenent.

Înalta Curte constată că ordinul atacat priveşte nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului, prin trecerea acestuia din corpul subofiţerilor în cel al ofiţerilor, în urma promovării unui concurs. Reclamantul este cadru militar încadrat la UM B. Târgu Mureş, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean.

Înalta Curte reţine considerentele Deciziei nr. 10/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a statuat la pct. 83 că în privinţa pompierilor şi jandarmilor militari, din coroborarea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţia României, art. 4 lit. a) şi art. 109 din Legea nr. 80/1995, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, rezultă că aceste cadre militare pot fi asimilate funcţionarilor publici cu statut special.

Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi UM B. Târgu Mureş în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL