Opposability of corporate administrator resignation to third parties without commercial register inscription in public official incompatibility disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.02.2015, contestatorul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a solicitat ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 26.01.2015 emis de pârâtă.

La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2015 a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie de către SC "B." SRL Rădăuţi în sprijinul reclamantului A., prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii în temeiul art. 63 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea cererii de intervenţie s-a susţinut că Raportul de evaluare întocmit de pârâtă este nelegal, deoarece, în perioada 30.06.2012 - 9.04.2013, reclamantul nu a deţinut simultan calitatea de administrator al societăţii şi de primar al comunei C., calitatea de administrator încetând odată cu demisia din această calitate, care a intervenit la data de 4.07.2012, conform Dispoziţiei nr. 28, emisă la aceeaşi dată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 2 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de SC B. SRL.

Instanţa a anulat Raportul de evaluare nr. x din 26.01.2015 emis de pârâtă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raportat la starea de incompatibilitate în care s-a găsit intimatul prin deţinerea simultană, în perioada 30.06.2012 - 09.04.2013, a funcţiei de primar al comunei C., judeţul Suceava, şi a funcţiei de administrator al SC B. SRL.

S-a susţinut că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale menţionate, considerând că, în cauză, nu ar exista stare de incompatibilitate, întrucât intimatul-reclamant a demisionat din funcţia de administrator al SC B. SRL, deşi demisia nu a fost urmată de efectuarea menţiunilor corespunzătoare la registrul comerţului.

Recurenta a arătat că trebuie făcută o distincţie între demisia din calitatea de salariat şi demisia din funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, caz în care este nevoie de parcurgerea unei proceduri speciale pentru a produce efecte.

Recurenta a interpretat prevederile din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului în sensul că menţiunile existente în registrul comerţului sunt publice şi constituie oglinda evoluţiei unei societăţi comerciale, orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terţilor.

Astfel fiind, recurenta a arătat că menţiunile privind modificările intervenite sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului, iar intimatul-reclamant nu poate opune o eventuală demisie din funcţia de administrator, care nu a fost urmată de modificarea menţiunilor la registrul comerţului.

S-a arătat că deşi intimatul a depus demisia din funcţia de administrator al SC B. SRL la data de 04.07.2012, de abia la data de 1.04.2013 AGA a luat act de această demisie fiind adoptată Hotărârea nr. 1/1.04.2013, înregistrată la RC la data de 9.04.2013 împreună cu Actul constitutiv actualizat.

1.4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinările depuse la dosarul de recurs, intimatul-reclamant A. şi intimata-intervenientă SC B. SRL Rădăuţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la procedura de regularizare a recursului

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 septembrie 2018 completul învestit cu soluţionarea cauzei a fixat termen în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului declarat.

2.2. Cu privire la recursul formulat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-pârâtă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi vor fi respinse ca nefondate, având în vedere argumentele ce urmează.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/26.01.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin acest Raport de evaluare s-a constatat că intimatul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, aşa cum este prevăzut în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin aceea că în perioada 8.01.1992 - 9.04.2013 a avut calitatea de administrator la SC B. SRL, iar din 30.06.2012 - prezent deţine funcţia de primar al comunei C., judeţul Suceava, rezultând astfel deţinerea concomitentă atât a funcţiei de primar, cât şi de administrator la societatea indicată în perioada 30.06.2012 - 9.04.2013.

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că este întemeiată cererea reclamantului şi a dispus anularea raportului contestat, analizând susţinerile părţilor, dispoziţiile legale incidente pricinii, cât şi probatoriul administrat în cauză în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile, neputând fi admisă teoria avansată de recurentă cu privire la efectele renunţării la calitatea de administrator, numai odată cu înscrierea menţiunilor în registrul comerţului.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte are în vedere că mandatul de administrator reglementat de Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 este asimilat, potrivit art. 72 din acest act normativ, mandatului reglementat de C. civ.

Potrivit art. 2034 alin. (1) din C. civ., mandatarul poate renunţa oricând la mandat, notificând mandatarului renunţarea sa.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 1326 din C. civ., conform cărora: (1) Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după împrejurări.

(3) Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că renunţarea la mandat este un act juridic unilateral supus comunicării, singura condiţie impusă de lege pentru existenţa sa valabilă fiind aceea a notificării mandantului.

Referitor la forma de comunicare a renunţării la mandat, potrivit art. 1326 alin. (2) din C. civ., comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după împrejurări, dacă legea nu prevede altfel.

Cu privire la susţinerile recurentei-pârâte, ce vizează neînregistrarea în registrul comerţului a renunţării la mandatul de administrator, este esenţial de subliniat faptul că obligaţia de a solicita înscrierea de menţiuni în Registrul comerţului revine exclusiv comercianţilor, astfel cum aceştia sunt enumeraţi la art. 2 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, republicată.

Cum intimatul-reclamant nu face parte din categoria comercianţilor, în sarcina acestuia nu exista obligaţia de a solicita înregistrarea renunţării la mandatul de administrator în registrul comerţului, pentru ca această operaţiune să devină opozabilă terţilor.

Menţiunile existente în cuprinsul cererii de renunţare la mandatul de administrator, Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor şi Actului constitutiv al societăţii, actualizat, conform cărora renunţarea la mandatul de administrator a avut loc la data de 4.07.2012, fac dovada deplină până la proba contrarie, probă care nu a fost făcută în cauză, a renunţării la calitatea de administrator.

Aşadar, renunţarea la mandatul de administrator făcută de reclamant este pe deplin valabilă şi operează cu data de 4.07.2012, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi, motiv pentru care soluţia instanţei de fond este legală, întrucât această interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei este corectă, fiind făcută renunţarea în termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2013, termen calculat de la validarea în funcţia de primar al comunei C., din data de 30.06.2012.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 394 coroborate cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 2 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV