Mischaracterization of individual administrative act limitation period for third parties: commencement of term upon effective communication rather than official publication

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de reprezentant legal al U.M. 02444 Sibiu (în temeiul art. 3 din Legea nr. 346/2006) a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea poziţiei de la nr. crt. 85 din Anexa nr. 48 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Luna (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684 bis din 17 septembrie 2002), parte a Hotărârii Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, din 17 septembrie 2002), în ceea ce priveşte imobilul numit "Teren Arman, ferma zootehnică Luna", în suprafaţă de 18400 m.p., înscris în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale ca făcând parte din cazarma 3161 Câmpia-Turzii; cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3177 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică pentru Unitatea Militară 02444 Sibiu, ca tardivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică pentru Unitatea Militară 02444 Sibiu, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prima critică formulată de recurent se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că actul administrativ atacat nu este un act administrativ normativ, ci unul individual. Astfel, s-a susţinut că rezultă cu puterea evidenţei că actul administrativ în discuţie, H.G. nr. 969/2002, este unul normativ, din moment ce conţine reguli generale, de aplicabilitate repetată, în condiţiile în care hotărârea de guvern amintită atestă inventarele bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale locale, producând astfel efecte juridice faţă de un număr nedeterminat de subiecţi.

Pentru aceste motive, al aprecierii greşite a naturii juridice a actului administrativ atacat, recurentul a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pentru că s-a reţinut că acţiunea promovată de MApN este tardiv formulată, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Însă recurentul a arătat că având în vedere că actul administrativ atacat este unul cu caracter normativ sunt aplicabile cauzei dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care prevăd faptul că actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, recurentul a criticat faptul că în mod greşit instanţa de fond a considerat că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a acestora către cei interesaţi, motiv pentru care de la acest termen ar începe să curgă termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Însă, recurentul a arătat că Ministerul Apărării Naţionale are calitatea de terţ faţă de actul administrativ contestat şi, prin urmare, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care a luat cunoştinţă de actul vătămător. Or, recurentul a precizat că instituţia militară a luat cunoştinţă de conţinutul anexei nr. 48 la H.G. nr. 969/2002 numai la data de 3.11.2014, după comunicarea acesteia, la solicitarea sa, prin adresa nr. x, iar la data comunicării respectivei adrese a luat cunoştinţă de faptul că parte din imobilul său, respectiv suprafaţa de 1,84 ha, a făcut obiectul actului administrativ acum atacat.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

S-a susţinut că actul administrativ atacat a fost calificat în mod corect de instanţa de fond ca fiind un act administrativ cu caracter individual, întrucât prin actul atacat se delimitează domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale, iar prin anexe se individualizează imobilele situate pe teritoriul acestora.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat o interpretare corectă naturii juridice a actului administrativ contestat, acesta fiind fără putinţă de tăgadă un act administrativ cu caracter individual, având în vedere întinderea efectelor juridice pe care le produce actul atacat, respectiv, faţă de persoana nominalizată expres în conţinutul actului.

Însă instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, plecând de la aprecierea greşită a faptului că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a actului administrativ individual către persoanele interesate, instanţa de primă jurisdicţie în mod eronat a considerat că de la acest moment (al publicării) se calculează termenele de prescripţie.

Înalta Curte în practica sa constantă a reţinut că aducerea la cunoştinţă a unui act administrativ se face prin publicare pentru actele normative şi prin comunicare pentru actele individuale.

În cazul de faţă, Înalta Curte reţine că reclamantul are calitatea de terţ în raport cu actul administrativ atacat, situaţie care trebuie avută în vedere la stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripţie, având în vedere practica instanţei de recurs referitoare la momentul luării la cunoştinţă a existenţei unei vătămări într-un drept al său sau într-un interes legitim.

Or, cercetând anexele la Monitorul Oficial vizat, se constată că acestea sunt publicate separat şi ulterior actului pe care îl urmează, (H.G. nr. 969/2002), într-un număr bis al Monitorului Oficial, care se publică în tiraj restrâns şi se comunică la solicitarea directorilor instituţiei din cadrul administraţiei publice centrale.

Pentru aceste considerente, văzând natura juridică a actului administrativ ce face obiectul acţiunii introductive, Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că momentul publicării actului este momentul de la care se calculează termenul de prescripţie, întrucât, în cazul particular dedus judecăţii, data de la care curge termenul de prescripţie este data comunicării efective a actului către persoana interesată.

Aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului, data de 3.11.2014 este data comunicării actului administrativ contestat, motiv pentru care de la acest termen începe să curgă termenul de prescripţie.

Înalta Curte constată că data introducerii acţiunii la instanţă este 2.04.2015, motiv pentru care în mod greşit acţiunea introductivă a fost respinsă de instanţa de primă jurisdicţie ca tardivă, întrucât reclamantul a formulat acţiunea cu respectarea termenului de decădere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică pentru Unitatea Militară 02444 Sibiu împotriva Sentinţei civile nr. 3177 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV