Failure to file pre-complaint within 30-day deadline renders administrative action unchallengeable in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.02.2015, reclamanta Compania Naţională "B." SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generala de Inspecţie Economico-Financiară, contestând Decizia nr. 46/P/12.08.2014 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile, ca urmare a soluţionaţii plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 202748/19.12.2013 emise de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, precum şi împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 202748/19.12.2013 emise de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1153 din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă contestaţia reclamantei Compania Naţională "B." SA, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Compania Naţională "B." SA, fiind criticată sentinţa atacată pentru aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a primit apărarea formulată în sensul că plângerea prealabilă putea fi introdusă în termen de 6 luni de la comunicare, însă recurenta a arătat că au existat motive temeinice care au îndreptăţit compania să introducă plângerea prealabilă în termenul legal de 6 luni de la comunicare.

S-a arătat că pe rolul Tribunalului Bucureşti se afla Dosarul nr. x/2013 având ca obiect plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care conducătorul unităţii a fost amendat contravenţional pentru aceea că "în exerciţiul financiar al anului 2012 au fost depăşite în structură nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu H.G. nr. 738/2012". S-a subliniat că este vorba despre aceeaşi situaţie de fapt cu cea reţinută în dispoziţia atacată în dosarul de faţă şi, ca atare, soluţionarea dosarului mai sus indicat avea o înrâurire hotărâtoare asupra dispoziţiei ce a fost contestată în acest dosar.

S-a precizat că la momentul formulării plângerii prealabile instanţa de fond se pronunţase în sensul admiterii în parte a plângerii contravenţionale, în sensul reducerii la jumătate a cuantumului amenzii aplicate conducătorului unităţii.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost respinsă contestaţia reclamantei formulată împotriva Deciziei nr. 46/P/12.08.2014 emisă de MFP - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile.

Prin decizia emisă de pârât, obiect al acţiunii introductive, a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată de recurenta-reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 202748/19.12.2013 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, precum şi împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 202748/19.12.2013 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a formulat la data de 24 iunie 2014 plângere prealabilă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 202748/19.12.2013, înregistrată sub nr. x/20.12.2013, iar pârâtul, constatând că plângerea prealabilă nu a fost depusă în termenul legal de 30 zile de la data comunicării, termen reglementat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că nu este semnată de reprezentatul legal al operatorului economic, directorul general, domnul A. sau de un împuternicit al acestuia, precum şi că nu poartă ştampila CN B., încălcându-se astfel prevederile art. 34 alin. (1) din Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 101/2012, a respins prin Decizia nr. 46/P/12.08.2014 plângerea prealabilă, ca fiind nedepusă în termen.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care va menţine ca fiind legală hotărârea instanţei de fond, având în vedere argumentele ce urmează.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Înalta Curte reţine că termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 este termenul aplicabil persoanelor care au calitatea de terţ faţă de actul atacat. Aceasta este şi interpretarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 797/2007 textelor legale indicate.

Ca atare, instanţa de control judiciar reţine că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia în termenul prevăzut de lege constituie, din punct de vedere a efectelor sale, o lipsă a unei plângeri prealabile efectuate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională "B." SA împotriva Sentinţei civile nr. 1153 din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV