Civil suspension pending criminal investigation unjustified in rail transport subsidy dispute; cassation allowed and case remanded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea Ministerului Transporturilor să elaboreze şi să semneze Actul Adiţional pentru anul 2015 de actualizare a Contractului de serviciu publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015 aprobat prin H.G. nr. 74/2012, să obţină toate avizele şi să îndeplinească toate procedurile în vederea adoptării Actului Adiţional 2015 prin Hotărârea de Guvern conform legii; obligarea Guvernului României să adopte prin Hotărâre Actul Adiţional pentru 2015 de actualizare a Contractului de servicii publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015; obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov să avizeze Nota de fundamentare pentru luna decembrie 2015; obligarea Ministerului Transporturilor să plătească reclamantei suma de 5.862.533 RON reprezentând compensaţia legală datorată subscrisei pentru serviciul public desfăşurat în luna decembrie 2015 în baza Contractului de servicii publice de transport feroviar de călători pentru perioada 2012 - 2015 încheiat între A. SRL şi Statul Român prin Ministerul Transporturilor, aprobat prin H.G. nr. 74/2012, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare pentru luna decembrie 2015; obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului şi întârzierii nejustificate de adoptare a actului Adiţional 2015, a refuzului şi întârzierii nejustificate de avizare a Notei de Fundamentare şi a refuzului şi întârzierii de a achita compensaţia cuvenită reclamantei pentru luna decembrie 2015, despăgubiri cuantificate la momentul promovării prezentei acţiuni la suma de 2.765.411,46 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers juridic.

2. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de suspendare a cauzei.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea dosarului x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în Dosar nr. x/2011 (ordonanţa Parchetului de pa lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA din data de 17.02.2016) rezultă că cercetările penale vizează suspiciuni de fraudare a bugetului de stat în procesul de acordare a subvenţiei la transportul de călători, fiind dispusă începerea urmăririi penale atât împotriva reclamantei, cât şi a reprezentanţilor ei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 privind utilizarea subvenţiei în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, a infracţiunii de dare de mită şi folosirea în mod direct şi indirect a informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii unor foloase pentru sine sau pentru altul.

A constatat că starea de fapt vizează perioada anilor 2010 - 2015 şi suspiciunea existenţei unor înţelegeri cu funcţionarii din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul preluării unui număr cât mai mare de trasee de la SNTFC "CFR Călători", acordarea de consultanţă în procesul de constituire/depunere a documentaţiilor pentru încheierea contractelor de transport şi acordarea subvenţiilor supraevaluate în detrimentul CNCF CFR S.A.; furnizarea pe e-mail către reprezentanţii SC A. SRL a variantelor de contract aflate în dezbatere la Ministerul Transporturilor, pentru ca informaţiile astfel obţinute să fie utilizate în cadrul discuţiilor purtate la minister; protejarea intereselor economice ale SC A. SRL, reclamanta din prezenta cauză, în sensul tolerării practicilor de a introduce şi menţine în circulaţie un număr nejustificat de trenuri şi trasee în scopul exclusiv de a obţine subvenţii suplimentare, precum şi pentru efectuarea de intervenţii în scopul urgentării circuitului documentelor şi obţinerea avizelor de legalitate în condiţiile H.G. nr. 741/2010.

Constatând că obiectul prezentei cauze vizează tocmai verificarea procedurilor prevăzute de H.G. nr. 741/2010, iar pentru soluţionarea petitelor vizând acordarea compensaţiei legale, cât şi cea de obligare la plata despăgubirilor pretinse, instanţa este ţinută să verifice pretinsa atitudine culpabilă a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Guvernul României şi DGRFP Braşov, ceea ce presupune prin ipoteză verificări ale stării de fapt pretinse de reclamantă, instanţa de fond a apreciat că deşi pretenţia concretă în dosar vizează alocarea unor subvenţii neacordate, iar cercetarea penală vizează legalitatea subvenţiilor deja acordate, în soluţionarea cauzei instanţa urmează să verifice susţinerile reclamantei şi apărările pârâtelor referitoare la parcurgerea procedurilor legale în vederea obţinerii aprobării actului adiţional pe anul 2015, respectiv pretinsa faptă ilicită a pârâtelor în întârzierea şi refuzul de a semna actul adiţional pentru anul 2015, aspecte care fac obiectul cercetării penale.

A reţinut apărările formulate în cuprinsul întâmpinării de către pârâtul Ministerul Transporturilor potrivit cărora întârzierile au survenit din cauza dezacordului părţilor cu privire la modificările propuse de pârâtul Ministerul Transporturilor referitor la principiile de alocare a compensaţiei în sensul raportări la numărul de călători/km, iar nu doar la numărul de km, aşa cum a susţinut reclamanta, şi a constatat că în prezenta cauză, atât soluţionarea cererii de acordare a compensaţiei legale cât şi cea de obligare la plata despăgubirilor pretinse, presupune verificări ale stării de fapt, stare de fapt care face obiectul urmăririi penale în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combate a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, astfel că a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă atacate a declarat recurs reclamanta A. SRL invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A susţinut recurenta că infracţiunile cercetate în Dosar nr. x/2011 al DNA nu au o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei din prezentul dosar, iar suspendarea nu este oportună având în vedere stadiul înaintat al dosarului pendinte, vechimea dosarului penal şi aplicabilitatea art. 413 alin. (3). C. proc. civ.

A mai susţinut în considerarea acestui caz de casare că încheierea atacată este insuficient motivată, fiind încălcate disp art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 131 alin. (2) din regulamentul de ordine internă a instanţelor.

De asemenea, a susţinut recurenta că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât soluţia ce urmează să se pronunţe în dosarul penal nu reprezintă o chestiune prejudicială în raport de petitele din prezentul dosar.

Totodată, a susţinut recurentul că în cauză a solicitat achitarea subvenţiei pentru decembrie 2015, iar cercetarea din dosarul penal se limitează la perioada 2011 - 2013 pentru faptele reprezentanţilor A. şi la perioada 2011 - 30.04.2015 pentru fapte ce ţin de modul de utilizare a compensaţiei.

În concluzie, recurentul a susţinut că pe lângă exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale, instanţa trebuia să verifice dacă prin suspendarea cauzei nu s-ar depăşi durata rezonabilă a procesului. Instanţa ar fi trebuit să aplice şi art. 17 alin. (1) din legea nr. 554/2004 şi să constate că în prezentul dosar suspendarea nu este compatibilă cu judecarea în regim de urgenţă, cu atât mai mult cu cât dosarul penal este în lucru din 2011 şi nu rezultă că ar fi în fazele finale, fiind de notorietate ca dosarele de acest gen se soluţionează într-un termen nejustificat de lung.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Ministerul Transporturilor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinările intimatelor-pârâte prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către acestea, admiterea recursului şi trimiterea cauzei către Curtea de Apel Braşov pentru reluarea judecăţii.

Intimata-pârâtă Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Anticorupţie în Transporturi, Administrativ şi juridic a formulat note scrise prin care a arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie a soluţionat Dosarul nr. x/2011 emiţând rechizitoriul din data de 22.03.2018 prin care s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a recurentei-reclamante pentru săvârşirea de infracţiuni. În acest sens a depus la dosarul cauzei un extras al rechizitoriului în discuţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând recursul formulat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că este fondat, motiv pentru care îl va admite, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

Prezentul recurs vizează încheierea de suspendare a cauzei dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Din analiza înscrisurilor noi ataşate la dosarul cauzei de către recurenta-reclamantă în faţa instanţei de recurs, ulterioare încheierii de suspendare a judecăţii, rezultă următoarele:

Din ordonanţa procurorului din data de 23.02.2018 dispusă în Dosarul nr. x/2011 emisă de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, rezultă că s-a schimbat încadrarea juridică pentru faptele reţinute în sarcina A. SRL din infracţiunile de: - utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 10 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; - participaţie improprie în modalitatea instigării la infracţiunea de acordarea de subvenţii cu încălcarea legii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 acte materiale): - evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. - toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit.

a) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunile de: - participaţie improprie în modalitatea instigării la infracţiunea de acordarea de subvenţii cu încălcarea legii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 acte materiale), constând în aceea că în numele şi în realizarea obiectului său de activitate, la diferite intervale de timp, în perioada 07.01.2009 (data înregistrării primei cereri din interval pentru care s-au efectuat plăţi începând cu data de 13.01.2009) - 20.01.2015 (data înregistrării ultimei cereri din interval pentru care s-au efectuat plăţi în data de 03.02.2015), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiind parte în contactele de servicii publice şi actele adiţionale încheiate cu Ministerul Transporturilor prin:

H.G. 1668/10.12.2008, H.G. 1092/30.09.2009, H.G. 741/21.07.2010, H.G. 1336/23.12.2010, H.G. 746/20.07.2011, H.G. 74/02.02.2012, H.G. 1263/18.12.2012, H.G. nr. 78/2013, H.G. nr. 1060/2013, H.G. nr. 455/2014, H.G. 1112/12.12.2014, a determinat, cu intenţie, în baza unui număr de 74 de cereri (câte 12 în anii 2009, 2011 - 2014, 13 în anul 2010 şi una în ianuarie 2015 şi a notelor de fundamentare şi justificare a subvenţiilor ataşate cererilor, semnate, după caz de inculpatul B., de suspecţii C., D. şi E. şi de martora F., depuse la Ministerul Transporturilor, funcţionarii publici din cadrul Ministerului Transporturilor - Direcţia economică, care au acţionat fără vinovăţie, să acorde subvenţii în cuantum total de 236.238,281 RON (64.364.815 şi 171.873.466 RON), cu încălcarea legii (pct.

V.3 din ordonanţă, F331-339 din ordonanţă, respectiv F331-335 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2011 la data de 22.03.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, printre altele, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei SC A. SRL, reprezentată prin G., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie în modalitatea instigării la infracţiunea de acordare de subvenţii cu încălcarea legii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (74 de acte materiale).

În acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că s-a constituit parte civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică, persoana vătămată fiind Ministerul Transporturilor.

Textul de lege în baza căruia s-a dispus suspendarea cauzei prezente la instanţa de fond, respectiv art. art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că infracţiunea ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Evident, cele două condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Astfel, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care, în raport de înscrisurile aflate la dosar, apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu.

Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate de recurentă, raportat la situaţia de fapt expusă, obiectul cererii de chemare în judecată şi al urmăririi penale, finalizată între timp prin emiterea rechizitoriului, sunt fondate.

Actele de urmărire penală au vizat legalitatea subvenţiilor deja acordate, pentru perioada anilor 2010-2015, iar prin cererea de chemare în judecată se urmăreşte aprobarea Actului adiţional pentru anul 2015 de actualizare a contractului de servicii publice de transport feroviar, plata compensaţiilor datorate pentru serviciul public desfăşurat în luna decembrie 2015 şi plata de despăgubiri pentru neadoptarea actului adiţional şi neachitarea subvenţiei pentru luna decembrie 2015.

Faţă de aceste împrejurări, nu rezultă în mod concret şi direct existenţa unor elemente suficiente potrivit cărora infracţiunea, ce priveşte o perioadă anterioară celei pentru care se solicită aprobarea unui act adiţional, compensaţii şi despăgubiri, ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării

Aşa fiind, Înalta Curte, apreciind asupra legalităţii măsurii de suspendare a judecăţii, suspendare facultativă aflată la aprecierea instanţei de judecată, a datelor concrete şi actuale din cauză, constată că nu se justifică măsura suspendării judecării acţiunii formulate de reclamanta A. SRL.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. SRL, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV